Ideea de a-i pune față-n față mă bântuie de o vreme.

Titlul articolului e de săptămâna trecută, așteptam doar momentul ca Bolojan să ajungă președinte. Chiar și interimar. Oarecum pe ușa din dos.

Important este însă că a ajuns în ciuda celor care îi pun bețe-n roată cum și pe unde pot, inclusiv sau mai ales cei care ar trebui să îl promoveze cel mai abitir. Mă gândesc, normal, la cei din PNL, partid în care Bolojan s-a înscris imediat după terminarea Politehnicii din Timișoara, adică în 1993.

E de reținut aici Politehnica – în 1989 era student la Timișoara! –, urmată după ce a terminat un liceu de elită de mate-fizică în Oradea. După care a terminat și matematica, tot la Timișoara, nu de alta, dar pe atunci încă la Timișoara învățământul superior de inginerie era de prima mână.

După care a lucrat ca profesor la o școală ajutătoare la Tileagd, împlicându-se în politica locală din Aleșd, orășelul cel mai apropiat de satul său natal, Birtin. Și uite așa, încet și pe îndelete, a ajuns consilier local, pe urmă județean, iar în cele din urmă prefect, inclusiv secretar al guvernului pentru niciun an. Destul ca să scoată televizoarele din birouri. Între timp a mai absolvit și ceva cursuri de administrație. Inclusiv în Franța.

Foto: eBihoreanul.ro

Restul se știe, ajungând primar de Oradea, pe urmă președintele CJ Bihor, a reușit fără prea mare scandal să schimbe fața orașului și a județului, făcând din Oradea un adevărat model, un centru de atracție. Atât pentru afaceri, cât și pentru turism.

Insist pe această prezentare a carierei politice a lui Ilie Bolojan tocmai pentru a vedea cât este de banală. Adică, așa cum trebuie să fie. Așa cum este și personajul. Nu foarte arătos, nu deosebit, dimpotrivă ca oricare dintre cei pe care îi administrează. Nu ține cuvântări, nu se fofilează pe la televiziuni, nu gesticulează, nu, își face doar treaba. Banal așa, cum e normal atunci când e să te ocupi de crearea unor condiții de trai cât mai bune pentru cei pe care îi administrezi.

Numai că boborul care se înghesuie pe la urnele naționale nu dă nici doi bani pe banalul Bolojan. Cel ales în Bihor cu peste 60%. Nu, boborul despre care pomenim aici în treacăt este vrăjit de farmecele născute în laboratoarele virtuale de aici și de aiurea ale lui Călin Georgescu, Călin, File de TikTok, așa cum l-am botezat imediat după primul tur al prezidențialelor de anul trecut.

Ia să îl vedem pe fermecătorul (gorgeous în engleză) Georgescu.

Foto: ziarulromanesc.at

E de reținut că până în octombrie, anul trecut, boborul nu a auzit de el. N-avea cum, din moment ce Domnul Georgescu avea funcții mai mult ascunse și secrete, fără să mai vorbim de anii petrecuți în Austria. Nu știm, doar bănuim de ce, în mod cert nu pentru a învăța cum se administrează pe bune o comunitate. Adică, nu pe secret, cum ar veni.

Dar toate acestea nu contează pentru boborul înflăcărat de privirea de ofițeraș cam limitat prins cu șmecheria a lui Călin Georgescu. Și care spune niște lucruri de stă mâța-n coadă. Foarte bine, așa le trebuie ăstora. Celor din frunte de când îi lumea și care cred că le merge la infinit. Nu, vine Călin și îi pune cu botul pe labe. Fără să mai vorbim de cei care îl vor susține la grămadă dintre cei mari și importanți: Trump și Putin. Că asta este, înainte să se înțeleagă cu Ucraina, cei doi se vor înțelege perfect în ceea ce îl privește pe Călin.

Și ce-i dacă Călin habar n-are de administrație, vorbește baliverne și scoate bombe pe gură în fiecare propoziție? Important este să scăpăm de ăștia și pe urmă mai vedem noi.

Ce Bolojan? Chelul acela care zâmbește forțat în timp ce se pune pe treabă? Un inginer acolo din Bihor, dintr-un sătuc de lângă Crișul Repede? Hai, Dom’le, să fim serioși, n-avem noi nevoie de banalul acela, noi îl vrem pe eclatantul în nimic Georgescu!

Din păcate, aceste idei, pe care le-am atribuit celor făcuți pe ei de farmecele lui Călin Georgescu, pot fi regăsite, chiar dacă ascunse după gesticulații și șmecherii de imagine, și la cei care nu pot deosebi șmecheria de inteligență sau munca pe bune de gesticulația din tribune.

Fără să mai vorbim de cei care se cred politicieni și sunt speriați de banalitatea și seriozitatea lui Bolojan. Inclusiv în propriul partid, în fond se știe că Johannis al nostru care tocmai pleacă nu l-a înghițit de la început. Și care va intra în istorie tocmai prin acest gest de a pleca și a preda ștafeta banalului de Bolojan, celui pe care nu l-a suportat niciodată.

Și cu asta am ajuns la drama noastră cea mare, la drama care se desfășoară în fața noastră din cele mai vechi timpuri. Mai precis din când în când, atunci când lumea parcă își pierde pe moment mințile. Intrând în panică și în fanatism, nereușind să distingă între grâu și neghină, bine și rău, adevăr și fals.

În cazul nostru, între adevăratul Bolojan și falsul Georgescu…