Enola Day: Aradul lui Kafka (I)

    de E. Nola | 1 iulie 2015, 11:28 AM | Altădată | Contributors | Recomandările editorilor

    8

    (Foto: Franz Kafka în anul în care a vizitat Aradul)

    Nu este cel de acum, să nu credeți că lucrez cu trimiteri străvezii. Aradul de acum joacă într-o categorie inferioară, asemenea echipei sale de suflet: UTA cea bătrână și Doamnă doar în visele diurne ale celor care l-au văzut pe Ciala, Domidea și Broși zburdând pe gazonul englezesc al baronului.

    Aradul lui Kafka era în plin război, era în vara anului 1917, nu era prea ușor să ajungi din Praga până în orașul acela cu nume interesant pentru o ureche de evreu. Pe urmă, Franz avea problemele sale cu Felice. După cinci ani de logodnă, funcționarul de la accidentele de muncă nu se hotărea nicicum. Felice era și ea evreică, dar din Berlin, zdravănă, nițel sașie, exact cât să-i acorzi o circumstanță atenuantă pentru sex-appealul inexistent, cam lipsită de romantism, dar nimeni nu  ia de nevastă o eroină din piesele lui Schiller.

    De fapt, Franz nu avea nimic împotriva ei, nici măcar sora măritată cu unul Braun și care, de o vreme, locuia tocmai la Arad, orașul acela de la marginea imperiului de care n-a auzit nimeni până atunci. František Kavka era frământat de cu totul altceva, înainte de toate de textele sale pe care amicul Max Brod le considera fără pereche în istoria litreraturii. În ceea ce-l privește, nu era convins deloc, începea mereu un altul, „poate de data asta”, lăsându-l baltă și pe acela după o vreme, nemulțumit până la disperare.

    Până la urmă, din câte se pare, au căzut de acord: o va însoți în vizita de la Arad, se vor opri și la Budapesta, unde o vor întâlni pe Ottla, sora lui Franz, așezată prin căsătorie în cea de a doua capitală a imperiului. Mai era și Mutzi, fiica familiei Braun, o fetiță năzdrăvană cu care scriitorul avea o relație specială: în pachetele pe care le trimiteau împreună cu Felice, nu uita niciodată de dulciurile pentru ea.

    Despre vizita în sine nu știm mai nimic. A avut loc, în mod cert, în a doua parte a lunii iulie 1917, cei doi venind împreună dar întorcându-se separat, motivul acestei despărțiri rămănând pentru noi o dramatică bănuială. Nu știm nici unde au stat, legenda locală cu Crucea Albă, unde Franz ar fi avut o scurtă aventură cu o slujnică, fiind puțin probabilă. Și nu pentru că funcționarul praghez ar fi fost atât de cast, dimpotrivă: se delecta din plin din oferta vieții boeme din capitala Cehiei, printre hârtiile care au rămas după el fiind și un set cu poze nițel mai picante cu tentă sado-masochistă. Aventura erotică arădeană este puțin probabilă din cel puțin două motive: pe de o parte a venit cu logodnica, stând împreună, probabil, la familia sorei acesteia (pe actualul Tribunul Dobra, la doi pași de sinagogă), iar pe de alta, scriitorul avea oroare de posibilitatea contractării unor boli, optând pentru soluții sigure și verificate.

    Cu toate acestea, putem presupune cu temei că au trecut pe la cele două sinagogi sau măcar la una din ele, Kafka fiind – după o perioadă din tinerețe în care nu era foarte interesat de evreitatea sa -, preocupat din ce în ce mai serios de ”chestiunea evreiască”, de diferențele religioase dintre comunități, de sionism, ajungând în ultimii ani ai vieții sale să se gândească chiar la posibilitatea stabilirii în Palestina. Aradul evreiesc a fost de la început leagănul neologiei religioase, dar la începutul secolului XX, în urma impactului mișcării sioniste, s-a constituit și aici o puternică comunitate ortodoxă, sinagoga părăsită de pe strada Cozia fiind construită de aceștia.

    Au trecut, în mod sigur, prin câteva cafenele, orașul nu ducea lipsă de ele, iar Kafka era client de bază la Arco, cafeneaua pragheză unde se întâlnea elita literară din care făcea parte, în ciuda strictei abstinențe și al regimului său alimentar oarecum vegetarian. Arconauții, cum îi cunoaște istoria literară, orbitau în jurul lui Brod, Kafka și E.E. Kisch.

    Nu știm mare lucru nici despre Bernat Braun, soțul Elsei și tatăl lui Mutzi. În Arad erau destui evrei cu numele de Braun, unii ajungând chiar la o anumită notorietate, însă am găsit doar unul singur cu prenumele de Bernat. Din câte știm, acest Bernat Braun și familia sa au venit în oraș în 1911 de la Budapesta, plecând apoi cândva după terminarea războiului. În Românul din 8 Iunie 1920 găsim o publicitate interesantă: „Cel mai frumos cadou! Portrete în mărime naturală lucrate după fotografie în cretă, pastel, aquarel sau ulei, pentru prețurile cele mai avantajoase. Mare depozit de peisaje. Expoziție de tablouri. Intrare gratuită.” Reclama este la afacerea lui Bernat Braun iar adresa expoziției: strada Asztalos Sándor (Tribunul Dobra), Nr 2.

    Nu se poate exclude să fie vorba de acel Braun, căsătorit cu Else Bauer, sora logodnicei timp de cinci ani a scriitorului praghez. Iar dacă este așa, plecarea familiei din Arad s-a petrecut după vara lui 1920.  Fapt confirmat oarecum de o altă reclamă din noiembrie a aceluiași an în care la adresa cu pricina funcționa deja, după câte ne dăm seama, o curățătorie.

    Mă opresc aici, realizând brusc că am depășit de mult nivelul de toleranță online la text, dar voi încheia săptămâna viitoare. Nu uitați până atunci: Aradul este singurul oraș din România vizitat de Franz Kafka și anunțați-mă dacă găsiți ceva pe aici care să amintească de asta (Kafka Srl. nu se pune!).

    felice und franz

    Kafka și logodnica Felice Bauer fotografiați împreună în 1917

    Muzzi 1915

    Mutzi Braun, fiica surorii Felice-ei, în 1915. Se poate presupune că această poză a fost făcută la Arad în atelierul de picturi realizate după fotografii, afacerea tatălui, Bernat Braun. Fotografia sugerează preocuparea pentru pictură a familiei, ilustrând afacerea lui Braun de la Arad (vezi reclama din Românul).

    Muzzi 1998

    Mutzi (Gerda Wilma) Braun, după căsătorie Fahrni, în 1998, în Elveția. Avea să moară după cinci ani, în 2003.

    Cafeneaua Central din Arad în 1908

    Cafeneaua Central din Arad în 1908. În zilele noastre spațiul este ocupat de Sanpaolo Bank.

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Articol confuz şi penibil. Cât de bolovan să fii, să susţii, ca ziarist (curajos, cu pseudonim, evident) că de Arad nu a auzit nimeni până în 1917?! “CONTRACTĂRII” unor boli? Apoi, dacă despre amănuntele vizitei şi despre eventualele urme nici ziaristul nu ştie mai nimic, de ce se aşteaptă să ştie ceilalţi? Nu asta era treaba lui de ziarist, să ne informeze?

      --2 voturi
      +1
      -1
      • CONTRACTÁ, contractez, vb. I. I. Tranz. 1. A încheia un contract. 2. A lua asupra sa o obligație, a se îndatora la… ◊ Expr. A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta. 3. A se molipsi de…, a se îmbolnăvi de…, a lua o boală… II. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) zgârci2. 2. Refl. (Despre corpuri) A-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. – Din fr. contracter, lat. contractare.
        Sursa: DEX ’09 (2009)
        Vezi sensul(punctul) 3!

        --1 voturi
        +1
        -1
    2. Recunosc, este un text mai neobișnuit pentru realitatea virtuală. Nimeni din cei din jurul lui Kafka, și este un fel de a spune, hai să-i spunem evocativ. Nu vreau să folosesc aici termenul de literar, având în vedere că bacul la română nu s-a corectat încă.
      Pseudonimul nu înseamnă că te ascunzi, acela e nickname-ul. Pseudonimul ține de jocul literar…noa, că iarăși folosesc termeni penibili și confuzi…

      +1 voturi
      +1
      -1
      • Bai, E. Nola, nu mai scrie ca in carti ca ne plictisesti. Cel putin, pe Florin il plictisesti. Pentru el informatiile sunt confuze, iar parerile proprii sunt penibile. Florin nu are argumente, dar are atitudine, ceea ce inseamna ca are si pumni. Fiindca idei nu are. De-aia nu a scris nimic si il enerveaza cand citeste ceva.

        +2 voturi
        +1
        -1
        • Nici-nici. Că Jorj ăla e femeie, iar Ion ăla e mort. Io-s Lajos, mă, da nu Kossuth, că pe ăla nu-l iubesc românii. Dar așa pentru tine, că e clar că nu învârți cărțile doar deasupra mesei în lungile seri de iarnă, există o teorie mai mistică așa după care toate numele sunt pseudo iar înțelepciunea vine în urma descifrării mesajului ascuns în ele, așa că nu tie mai juca cu minie, mă, mai binie apucă-te de treabă

          +2 voturi
          +1
          -1

    Scrie un comentariu

    6 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.