Ștefan Bicsky pleacă astăzi dintre noi chiar în Vinerea Mare, într-un an în care și catolicii și ortodocșii sărbătoresc împreună Sărbătoarea Paștelui. El a fost catolic. Nu a fost un sfânt, nici nu și-a dorit asta, i-au plăcut mult cele pământești, dar Ștefan Bicsky, „Tânăru” cum îi spuneam toți, a făcut uneori adevărate minuni.

Acum, la despărțirea de el, sute de mesaje au apărut pe rețelele de socializare, adică tocmai într-un spațiu în care Ștefan Bicsky nu era prezent. El nu avea un cont de Facebook. Era dintr-o altă generație, una care a socializat mereu față în față, una care nu a crescut nici cu calculator, nici cu telefon mobil sau cu tabletă, una care mergea la stadion cu tramvaiul, iar telefon fix aveau 3-4 din bloc sau de pe stradă…

„Era cel mai bun în tras de glezne”, spune Ovidiu Cohan, fost portar la Telecom, club la care Bicsky a petrecut câțiva ani ca maseur. „Mulțumesc pentru toate vorbele bune, mulțumesc pentru nenumăratele masaje, mulțumesc pentru omul bun care ai fost… Mulțumesc pentru tot!”, scrie Cătălin Hlistei, un fotbalist pe care „Tânăru” l-a ajutat enorm într-un moment în care a suferit o accidentare gravă.

Dincolo de toate, „Tânăru” a fost un prieten, dar acel prieten care semnifică chiar definiția prieteniei. Adică era acea persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă. Ăsta era „Tânăru”, prietenul ăla care îți sună la ușă, sau pe care îl puteai suna oricând, ziua sau noaptea, ca să îi ceri ajutorul, iar el sărea imediat să ți-l ofere.

FOTO: Ștefan Bicsky, cel din dreapta, era mereu alături de jucători și de toți cei care îi cereau ajutorul

Unul dintre bunii lui prieteni a fost Bodnăraș Bizău, „Șauru” cum era cunoscut în perioada în care juca pentru Strungul sau Motorul. Cei doi au legat această prietenie încă din anii 70, când ambii jucau la Strungul, iar Bicsky era responsabil ca echipa să nu primească goluri, iar Bizău era golgeterul. Ultimele săptămâni au fost grele pentru „Tânăru”, fiind internat în spital. Bizău l-a vizitat des, mergea chiar zi de zi la el până când prietenul său nu a mai putut vorbi.

Grav bolnav, Ștefan Bicsky și-a tratat prietenul chiar și de pe patul de moarte. Povestea ne-a spus-o Adi Bizău, fiul fostului fotbalist, și este emoționantă.

„Tata s-a agitat într-o zi cu niște covoare. Le-a cărat, le-a spălat, le-a stors, și probabil de la efort i s-a mișcat o venă. Îl durea, dar chiar și așa a spus că merge la Tânăru la spital, că nu e bine. Mi-a tot spus că e rău și că se teme că se duce… A ajuns la el și i-a povestit că îl doare, că simte că i s-a mișcat ceva. Bicsky l-a cuprins cu palmele, l-a masat cu degetele și i-a pus vena la loc. I-a luat durerea. Pe loc. De la spital, tata a venit la mine și mi-a povestit. După doar câteva zile, Tânăru a murit. Și acum sunt oarecum șocat de poveste” (Adi Bizău)

FOTO: Bodnăraș Bizău, alături de fiul său Adrian

Ăsta era Ștefan Bicsky. Pentru el nu conta timpul sau locul. El te ajuta oricând și oriunde. Ultima dată a făcut-o de pe patul de moarte pentru prietenul său.

Peste doar o oră, la ora 12 la cimitirul Eternitatea din Arad, Ștefan Bicsky pleacă din această lume, dar amintirea lui va rămâne în memoria a mii de sportivi sau foști sportivi care au fost tratați de mâinile lui.

Dumnezeu să te odihnească în pace, „Tânăru”!

PS: Mâine, UTA va juca pentru el. Iar în mormântul lui va merge și o minge. Cu UTA…