Vineri m-am trezit de dimineață, pe la ora 8. Primul mesaj primit nu a fost ceva gen „bună dimineața” sau vreo glumă trimisă de prieteni la miezul nopții, ci o nouă Hotărâre a Comitetului Național pentru Situații de Urgență. L-am deschis înainte să reușesc să îmi deschid amândoi ochii și am început să citesc ideile principale: „… deplasările interzise pe timpul nopții, restaurante până la ora 21, telemuncă”. Ce vrea să însemne asta? S-a dat stare de urgență peste noapte? De azi începând? Recitesc și încep să înțeleg.

Au trecut câteva zile și duminică am fost până la mall, niște treburi neinteresante, dar asta mi-a dat prilejul să mă plimb pe coridoarele uriașei clădiri. E ciudat, trist. Pereții care cândva adăposteau diferite magazine sunt acum acoperiți cu o copertină care îți spune clar că afacerea s-a dus pe apa sâmbetei. Scaunele colorate care cândva erau ocupate cu oameni care zâmbeau cu toți dinții sunt înconjurate cu o bandă adezivă ce îți indică accesul interzis. Naspa! Oameni nu mai există, poate doar câțiva care merg să-și ia ceva de îmbrăcat înainte să se închidă chiar tot, dar atât.

Așa o să fie viața de acum înainte? Fiecare dintre noi va avea lumea proprie construită în spatele măștii? Adică toți anii de până acum eram fericiți și nu știam? Căci stau și vorbesc despre petrecerile de anul trecut de parcă ar fi ceva amintiri din copilărie. Nopțile de jocuri, familia strânsă la un loc, toate parcă-s din alt film iar rolul nostru acolo a luat sfârșit sezonul trecut, am fost dați afară și nu ne-a întrebat nimeni dacă vrem măcar un rol secundar. „Se propune interzicerea desfășurării de reuniuni cu prilejul unor sărbători, aniversări, petreceri în spații închise și/sau deschise, publice și/sau private”. Ce bine că urmează ziua mea, Crăciunul și Anul Nou și tot ce o să facem o să fie să ne întâlnim pe ascuns și să stăm încordați în timp ce mâncăm sarmale și salată boeuf.

Nu eram obișnuiți să ni se ia ce era al nostru și am ajuns să nu mai fim stăpâni nici măcar pe ora la care ieșim din casă. Răbdare, că avem nevoie și să așteptăm, 2021 o să fie și mai interesant. Până atunci însă mai sunt aproape două luni pline de surprize în care toți o să ne chinuim să nu o luăm razna. Mulți deja am luat-o pe alte cărări, mai ales cei dintre noi care nu își permit să muncească de acasă sau cei care și-au pierdut deja locul de muncă. Și ne mirăm? Oamenilor li s-a luat efectiv „pâinea de la gură”.

Trăim într-un fel de lume paralelă a celei cu care eram obișnuiți și cel mai greu este să îți înveți psihicul să se controleze. Uneori simți că te sufoci, că nu mai ai loc în propria piele, alteori te trezești plin de viață și speri la o zi mai bună. Mulți au ajuns să ne prefacă în fața copiilor, alții poate-și plâng de milă și în tot timpul acesta noi, restul, ne rugăm să se termine odată. Epuizați, sătui de același mesaj robotizat și trăind cu amintirile am ajuns să ne descărcăm nervii unii pe alții și să-l arătăm cu degetul pe cel care nu are aceeași părere ca noi.

De astăzi începe o nouă etapă, una poate mai grea ca cea din martie pentru că vine exact pe când începeam să ne ridicăm din nou, să ne stabilizăm, să ne revenim. Respirați adânc, oameni buni, apoi expirați treptat, primul val a trecut, dar al doilea i-a luat prin surprindere!