Când vine vorba de furat, hoții sunt într-o permanentă inovație în ceea ce privește metodele. Ieri mi-a fost dat să fiu martorul unei asemenea metode de furt din două magazine.

Astfel, în timp ce mă aflam într-o alimentară în care mama mea lucrează ca vânzătoare, două țigănci – și nu cred că sunt rasist sau xenofob când le cataloghez astfel, pentru că asta erau – au intrat la „shopping”. Știind că sunt și eu în magazin, vânzătoarea (adică mama) a intrat până în magazie să lase ceva, chiar dacă cele două femei se holbau prin produse.

Văzând că vânzătoarea a dispărut din peisaj și mizând pe faptul că eu sunt un simplu client, care chiar dacă ar observa ceva nu ar zice nimic, cele două „cliente” au început să studieze marfa mai îndeaproape. După câteva minute au început să întrebe cât costă diferite chestii din magazin, spre exemplu „cât costă un pachet de țigări Dunhill”. Ei bine, după ce s-au informat cât costă diferite chestii din alimentară au vrut să părăsească alimentara. Surpriză! Stăteam în ușă și nu puteau trece, moment în care au început să se uite ciudat la mine. Ei bine, le-am spus că nu ies din magazin până când nu scot tot ce au furat. Au făcut ochii mari și au început să-mi spună, pe obișnuitul ton al milogului urban: „Da’ domnu’, n-am furat nimica”. Din nou, le-am spus că nu ies din magazin până când nu scot tot ce au furat, iar dacă nu fac asta, chem poliția și scot ei tot. La auzul cuvântului „magic”, poliția, una dintre femei a băgat rapid mâna pe cracul pantalonului și a scos o conservă de fasole. Între timp bolborosea niște înjurături la adresa mea. Le meritam… le-am stricat șustele.

Le-am lăsat să plece din magazin, timp în care îmi făceau „slujbe” și îmi urau „numai de  bine”.

După câteva secunde mi-am dat seama că la aproximativ 20 de metri mai există o alimentară și că poate se duc dincolo. Am scos rapid capul pe ușă și ce să vezi?… cele două au dispărut. Am alergat spre alimentara respectivă și, surpriză, cele două stăteau îngrămădite pe unul dintre rafturi. Am scos rapid telefonul și am sunat la 112. În tot acest timp i-am spus vânzătoarei să nu le lase pe cele două să plece până când termin de vorbit cu cei de la serviciul de urgență.

În câteva minute a apărut un echipaj de jandarmi. Aceștia le cunoșteau pe „distinsele doamne”… erau „cliente fidele” ale magazinelor Kaufland, Lidl și Takko.

Între timp, stând la povești cu proprietarul celui de-al doilea magazin, am aflat că aceleași două femei au furat din magazinul său, în urmă cu două zile, ceva fructe… de față cu clienții.

Apoi a început procedura de interogare, undeva în magazia primului magazin în care le-am prins la furat. În câteva minute, la îndemnul jandarmilor, cele două femei au scos o mulțime de cumpărături… de prin pantaloni, de prin bluze, de prin ghiozdane.

Astfel, cele două furaseră, din mai multe magazine, două conserve de fasole, trei pachete de Kent, un corn cu ciocolată, un lapte de băut pentru copii, o gumă Orbit, o doză de Pepsi light și vreo două tablete de ciocolată. Totodată, prin ghiozdane mai aveau și ceva haine, unele dintre ele chiar destul de noi, dar pe care cele două pretindeau că le-au plătit.

Lucrul care m-a surprins pe mine cel mai tare a fost acela că, una dintre cele două femei avea pe ea nu mai puțin de cinci perechi de pantaloni, probabi furați de prin ceva magazine de haine.

Cele două nu erau din Arad, nici măcar din județul Arad. Erau din județul Bihor. Una dintre acestea susținea că e din municipiul Oradea, iar cealaltă din ceva sătuc bihorean (nu i-am reținut numele).

Așadar, proprietarii de magazine trebuie să ciulească ochii și urechile la asemenea clienți, iar cei care văd că se produc furturi de acest gen ar trebui să anunțe oamenii legii, nu să se uite cum aceștia fură.