Este cunoscut faptul că acele evenimente care au şansa să fie publicitate şi pe balconul central al Primariei arădene sunt de regulă unele de ţinută deosebită. Cei care au văzut, în acel loc timp de două săptămâni, începând de prin 3 octombrie, uriaşul banner pe care scria Festivalul Internaţional „Iubiţi muzica românească” au avut probabil cele mai diverse reacţii. Ele acopereau o plajă care mergea de la ce „nesimţire să acoperi motto-ul primăriei Arad: Via, veritas, vita” (reacţie urmată de o ciudată şi destul de ampla dezbatere pe facebook), „asta ne mai lipsea, probabil vor să alunge publicul din sală” sau „ia te uită pe ce merg banii noştrii”.

Unii dintre „bombardaţii” cu insistentele anunţuri de pe afişele (mai numeroase ca de obicei) sau din mijloacele massmedia TV Arad şi presa (scrisă, dar mai ales on line) sau intrigaţi de „emulaţia” de pe paginile de socializare legată de ineditul festival au avut curiozitatea sau chiar curajul să păşească în sălile din program ba chiar să stea chiar până la sfârşitul evenimentelor. Au fost remarcate chiar persoane care au participat cu consecvenţă la toate cele opt evenimente şi nu doar din cauză că ele nu au presupus din partea lor nici un fel de eforturi financiare. Foarte curând, îngrijorările celor care erau îngrijoraţi din cauza costurilor festivalului au fost spulberate de existenţa, pe fiecare produs grafic al acestuia, menţiunea că Festivalul a fost finanţat de Administraţia Fondului Naţional Cultural, facilitate câştigată de instituţia arădeană în urma unui dificil concurs de proiecte.

Pentru „curajoşii” prezenţi în sălile de concert au existat mai multe întrebări la care au trebuit să răspundă până să ia hotărârea de a consacra un timp special pentru o îndeletnicire nu dintre cele mai obişnuite. Titlul festivalului „ascundea” cel puţin trei provocări: IUBIŢI, MUZICA, MUZICA ROMÂNEASCĂ! Despre verbul a iubi s-au scris deja biblioteci întregi aşa că semnalăm doar faptul că semnifică o relaţie specială şi unilaterală. Mai departe în titlu este vorba despre obiectul iubirii: muzica. Aici problema devine mai spinoasă. De la o vreme fiecare înţelege prin cuvântul muzică o parte specială a structurilor sonore. Nu e nimic rău într-o astfel de concepere în măsura în care este cunoscut întregul MUZICA.

Foto: Gomboș Wilhelm Doru

Din nefericire unii denumesc muzică doar ceea ce se aude pe multele canalele ale televiziunilor care se adresează tineretului sau se aude în discoteci, alţii numesc muzică doar manelele, alţii muzica populară, alţii muzica auzită şi practicată în locaşurile de închinare. Cred că cei care au adăugat la sfârşitul titlului festivalului s-au gândit să direcţioneze cât mai precis subiectul acestuia MUZICA ROMÂNEASCĂ. Motivaţia era, dincolo de nevoia firească de promovare a unei zone de creativitate specific românească în marele creuzet internaţional, cea de a prezentării şi publicului arădean a creaţiei muzicale româneşti, in special a celei din ultimele decenii. Demersul a fost lăudabil şi prin faptul că fiecare din cele opt evenimente a pus în faţa participanţilor crâmpeie din cele mai felurite subdomenii ale acelei părţi ale muzicii care se practică în sălile de concert: muzică simfonică, muzică de cameră, operă, vocal-simfonic, ilustraţie muzicală pentru film.

Foto: Gomboș Wilhelm Doru

Evenimentele au fost deschise de un colocviu de muzicologie intitulat „Evoluţia muzicii contemporane româneşti în context mondial”. Comunicatorii moderaţi de Conf.Univ.dr. VERONICA LAURA DEMENESCU de la Universitatea de Vest din Timișoara au fost Prof. univ. dr. Adrian Iorgulescu Președinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România care a trimis lucrarea ADNOTĂRI DESPRE SIMFONIA ACTUALĂ.

Foto: Gomboș Wilhelm Doru

HEIDEMARIE T. AMBROS, președinte al Societății Musica suprimata, care a prezentat lucrarea ENESCU ODER SCHӦNBERG, DAS IST HIER DIE FRAGE , Conf. Univ. Dr. Habil. ELENA MARIA ȘORBAN Academia de Muzică Gheorghe Dima – Cluj Napoca si Universitatea Babeș-Bolyai – Cluj Napoca cu lucrarea MUZICOLOGIE ȘI ENTROPIE?, Dr. MIHAELA SILVIA ROȘCA de la Opera Națională Română şi Universitatea de Vest din Timișoara care a prezentat lucrarea NOILE PROVOCĂRI ÎN TEATRUL MUZICAL CONTEMPORAN, Conf. Univ. Dr. VERONICA LAURA DEMENESCU de la Universitatea de Vest din Timișoara care a prezentat PORTRET- REMUS GEORGESCU. După discuţii interesante asupra fiecărei lucrări au mai urmat prezentarea comunicărilor

COMPOZITORI ȘI DIRECTII ALE MUZICII INSTRUMENTALE ROMÂNEȘTI DIN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI XX de Conf. Univ. Dr. ANI – RAFAELA CARABENCIOV de la Universitatea de Vest din Timișoara SINTEZE EUROPENE ÎN CREAȚIA DE LIED A COMPOZITORILOR BĂNĂȚENI a Conf. Univ. Dr. DANA SORINA CHIFU de la Universitatea de Vest din Timișoara MUZICA ROMANEASCA DE TRADITIE BIZANTINA ȘI ROLUL INFLUENȚELOR EXTERNE ÎN TRASEUL EVOLUTIV AL ACESTEIA prezentată de Lect. Univ. Dr. ION ALEXANDRU ARDEREANU de la Universitatea de Vest din Timișoara, INCURSIUNE ÎN CREAȚIA PENTRU PIAN A COMPOZITORULUI VASILE IJAC Prof. Drd. IULIA ROMAN de la Colegiul Național de Artă Ion Vidu – Timișoara şi LITERATURA ROMÂNEASCĂ PENTRU PIAN ÎN CONTEXT UNIVERSAL prezentată de Prof. ANDA ICLEANU de la Colegiul Național de Artă Ion Vidu – Timișoara Şi aceste comunicării au stârnit discuţii interesante, la acestea participând şi dirijorul dr. Matei Pop de la Academia de muzică Gheorge Dima din Cluj-Napoca, Doru Orban directorul Filarmonicii din Arad, prof. Hugo Hauptman şi dr. Dorin Frandeş dirijor, toţi trei din Arad. În cele câteva ore cât a durat colocviul s-a conturat locul specific şi important pe care creaţia muzicală românească îl are în concertul universal, dar şi insuficenta promovare a acesteia în contextul european. În continuarea aceleiaşi prime zile de festival a avut loc şi concertul simfonic inaugural „Compozitori bănăţeni”.

Foto: Gomboș Wilhelm Doru

Acesta a fost pregătit şi dirijat de maestrul finlandez Huba Hollokoi care în pofida relativei sale tinereţi a reuşit să insufle artiștilor arădeni o viziune proprie în interpretarea unor lucrări dintre care unele au mai fost cântate la Arad (Divertismentul Rustic de Sabin Drăgoi şi Toccata pentru pian şi orchestră a maestrului Remus Georgescu), iar altele au fost în primă audiţie arădeană: Walter Michael Klepper-Divertisment pentru orchestră de coarde şi timpani, Petru Stoianov-Hiperboreana, Gabriel Mălăncioiu Zamolxis pentru trompetă şi orchestră de coarde şi Gabriel Almasi The Mystherious Journey of Life în primă audiţie absolută. Ambii solişti, pianista Andreea Dumitrescu şi trompetistul Sergiu Cârstea dar şi actorul Adrian Korek s-au arătat a fi interpreţi avizaţi şi plini de temperament ai partiturilor încredinţate. Numerosul public, în care am remarcat mult tineret, a răsplătit generos „prestaţia” atât a orchestrei cât şi a soliştilor şi a recitatorului în pofida diversităţii şi uneori a ineditului limbajului sonor cu care au luat contact poate pentru prima oară. Am remarcat în public prezenţa unuia dintre compozitorii interpretaţi, maestrul Petru Stoianov, originar din Vinga.

Foto: Gomboș Wilhelm Doru

Ziua a doua a festivalului a programat în aceeaşi sală a Cercului Militar Arad evoluţia a două formaţii camerale din două centre muzicale diferite: Cvartetul de clarinete „ Academica” al Filarmonicii Gheorghe Dima din Braşov și Ansamblul de percuţie „Percutissimo al Facultăţii de muzică din Timişoara. Cvartetul de clarinete a interpretat muzică românească aflată extrem de aproape de sursele ei folclorice, majoritatea lucrărilor fiind aranjamente pentru cvartet de clarinete realizate de Ioan Dobrinescu, dar şi lucrări originale de Richard Oschanitzki sau Romeo Cozma. Foarte apreciatul aranjament al arhicunoscutei Ciuleandra a prilejuit chiar un moment de interactivitate cu publicul, acestuia fiindu-i împărţite diverse instrumente de percuţie cu care au contribuit la un efervescent crescendo dinamic şi ritmic al întregii lucrări. Pe parcursul pauzei necesare amplasării unei impresionante cantităţi de instrumente de percuţie, unul dintre realizatorii spectacolului Eumenidele (Orestia III) de Aurel Stroe, care urma să fie jucat următoarea seară a făcut o mobilizatoare avancronică-invitaţie la eveniment. Recitalul ansamblului de percuţie „Percutissimo” al facultăţii de muzică din Timişoara împreună cu invitaţii arădeni Lucia şi Mario Florescu au sonorizat partituri de Laura Manolache, Aurel Stroe, Doina Rotaru, Daniel Nemeş Bota şi Adrian Iorgulescu, toate punând în valoare infinitele posibilităţi timbrale şi ritmice a unui compartiment din ce în ce mai utilizat de creatorii contemporani. Şi la acest concert a fost remarcată prezenţa în sală a unuia dintre compozitorii din ale cărei lucrări s-a cântat, d-na Laura Manolache.

Foto: Gomboș Wilhelm Doru

Sâmbătă, 14 octombrie a avut loc prima audiţie arădeană a spectacolului „Eumenidele” (Orestia III) de Aurel Stroe realizat de către Centrul cultural „Aurel Stroe” din Buşteni în colaborare cu Filarmonica Banatul din Timişoara şi cu senzaţionalul saxofonist francez Daniel Kienzy. Pentru publicul arădean prezent în sala de la Cercul Militar spectacolul dirijat de Cezar Verlan a constituit o surpriză din toate punctele de vedere. Spectacolul a avut loc într-o regie colectivă proprie imaginată pentru sala arădeană care nu dispune de nici un fel de amenajări minime necesare unui spectacol muzical. „Speculat” la maximum de inventivitatea muzicienilor şi a figuranţilor, întregul arsenal sonor imaginat de regretatul maestru Aurel Stroe „grupat” în jurul singurului instrument muzical utilizat de compozitor: saxofonul.

Foto: Gomboș Wilhelm Doru

Dar nu instrumentul în sine a fost vedeta serii, ci artistul care a mânuit toate tipurile de saxofon, inclusiv cel contrabas, probabil unicat în Europa, un saxofon gigantic (70 kg), care chiar şi ca element de decor sublinia dimensiunea verticală a mesajului libretului. Ascultătorii au avut şansa să audă dar să şi asiste la cea mai variată gamă de sunete produse de saxofoane, inclusiv sunetele „infinite” ( rezultat al unei tehnici care face imperceptibil momentul respiraţiei interpretului), „acordurile” (suprapuneri de sunete reale cu armonicile lor), sau sunete realizate fără a se sufla în instrument, dar şi momente în care maestrul cânta simultan la două saxofoane! Muzical, o altă componentă a surprizei reprezentate de spectacol a fost prestaţia vocaliştilor.

Foto: Gomboș Wilhelm Doru

Toţi membrii distribuţiei au impresionat prin interpretarea extrem de expresivă şi convingătoare a unei scriituri vocale de dificultate maximă dar şi prin prezenţa scenică perfect adecvată acţiunii. Chiar şi decorul schiţat şi luminile, atât cât au permis condiţiile tehnice au servit spectacolul, mesajul transmis fiind cât se poate de explicit şi de limpede, chiar şi exprimat în scriitura total neobişnuită mai ales publicului arădean, care a avut asfel şansa pe care au avut-o doar cei din Timişoara, Bucureşti, Bacău, Deva, în România sau în Europa publicul din Roma, Paris, Basel şi Milano.

– va urma –

Surse foto: Filarmonica Arad / Facebook