Am revenit, așadar, pe luni, oarecum normal și firesc din moment ce scopul de bază al rubricii este o sinteză a evenimentelor săptămânii care a trecut. Prin Arad, înainte de toate, dar nu excludem nici trimiterile naționale sau chiar internaționale. Dacă evenimentele cer asta, desigur.

Apropo de ce ziceam mai înainte, la nivel național suntem martorii unui dans macabru în jurul încă președintelui Klaus Johannis, o poveste absolut penibilă și care reprezintă un final mai mult decât dezamăgitor pentru cel care a fost președinte al României în ultimii zece ani.

Dar la fel de aberant este și ce se întâmplă acum între Israel și Hezbollah, președintele Netanyahu, la altă scară, desigur, aflat și el la capătul carierei sale politice, ieșite din comun, de altfel, dovedind o lipsă de înțelepciune mai mult decât dezamăgitoare. Și atunci încă n-am pomenit de războiul din Ucraina, de Putin și prietenii săi, inclusiv cei de la noi, interesați înainte de toate de aerele – da, exact la aia mă gândesc – Marelui Urs.

Să trecem mai bine mai departe, mai precis să revenim pe meleagurile noastre. Recunosc, ce să fac, deja și eu mă plictisesc când realizez că, asta este, n-am ce face, voi scrie din nou și iarăși despre Bibi. Nu, nu Netanyahu, ci al nostru primar, știți Dumneavoastră, cel pus în față de către Falcă doar la insistențele prietenului lor comun. Nu spun cine, vă mai dau o săptămână-două să vă bateți capul cu întrebarea la care doar cei neinteresați de ce se mai întâmplă pe aici nu știu răspunsul.

Acum doar remarc că al nostru primărel, săltăreț și pus pe șotii, a deschis și anul universitar la Aurel Vlaicu. Păi da, ce să facă dacă toți vor ca Bibi să le deschidă ușa sau fereastra. Până la un punct nici nu ar fi asta problema, și ce dacă primarul participă la tot felul de evenimente mai mult simbolice să arate clar că orașul pe care îl reprezintă este acolo. Scandalul începe în momentul în care Bibi, prea tânăr ca să realizeze pe bune, se crede marele conducător, omul care dă valoare la orice, un fel de Ceaușescu de buzunar și provincial în lumea care încă nu vrea să uite de Geniul Carpaților.

În loc să se ocupe de lucruri pentru care a fost ales, să administreze pe bune orașul, să se ocupe de apă și canal, de transport și renovări și reparații, eventual de investiții, Domnia Sa se simte mult mai bine pe scenă, cu microfonul în mână, eventual prin studiourile tovărășești, spunând cu emfază și oarecum glumeț – asta ca să devină simpatic la cei mulți – aceleași banalități, mai precis vorbe fără nicio acoperire în practică.

Poate vă întrebați, bun și cum ar fi mai bine? Cine să vorbească, cine să onoreze o festivitate de deschidere la o universitate dacă nu primarul? Răspunsul este foarte simplu, având în vedere natura chestiunii: universitari, absolvenți celebri sau oameni de știință și de cultură remarcabili de prin împrejurimi. Și să nu-mi spuneți că în Arad nu s-ar găsi, dacă s-ar dori, astfel de persoane.

Problema e că, pe aici, prin Arad cu deosebire, totul a devenit politică. Cam ca pe vremea lui Nea Nicu, chiar dacă fără consecințele dramatice de atunci. Însă miezul problemei e că ai noștri de acum au ajuns în politică fără să realizeze nici după ani de funcții bine plătite ce înseamnă asta cu adevărat într-o țară democratică. Cu diplome făcute numai ei știu cum, fără pregătire specială și muncă specifică politicianului conștient și responsabil, ei urmăresc doar mărirea propriei persoane în toate. În buzunar, pe conturi și în imagine.

Pentru asta sunt în stare de aproape orice, au uitat de mult de rușine, asta ca să nu mai vorbim de lucruri fără importanță cum ar fi onestitatea, modestia și bunul simț.

La deschiderea festivă de la Aurel Vlaicu, ținută în sala Filarmonicii, transformată în Sala Palatului la nivel de Arad, de parcă universitatea nu ar avea o sală vastă de festivități, a participat toată elita politică născută din punga de plastic a lui Gheorghe Falcă. A fost acolo subprefectul Sinaci, președintele de județ Cionca și desigur deja pomenitul Bibi. De Sergiu Bîlcea nici nu mai zicem, este clar el se află într-o situație de trecere după ce a cedat, la recomandarea expresă a șefului cel mare, locul din Parlament consoartei sale.

Și pentru că Specialul tocmai s-a documentat de starea lucrărilor de la Trei Insule (vezi AICI), ne-am pus noi întrebarea asta din titlu. Povestea e de pe vremea omului providențial, primar al Aradului. Bibi a preluat moștenirea, anunțându-ne anul trecut prin aprilie (vezi video) că Tehnodomus – cine alticneva? – va construi o pasarelă la Trei Insule în locul celei luate de ape prima oară încă în 2018. E vorba de trei milioane de euro, nițel mai mult ca pentru pasarela de la ștrand – tot opera lui Falcă și tot Tehnodomus -, termenul de finalizare fiind în decembrie anul în curs.

Nu de alta, dar, spunem celor veniți de pe alte meleaguri, Trei Insule a fost și oarecum mai este și acum locul unde arădeanul neaoș se duce măcar o dată pe an să se simtă bine.
Iar la întrebarea din titlu aveți răspunsul dacă vă uitați la ultima fotografie din text. Făcută sâmbăta, ultima zi de vară din anul acesta…

PS: Dar Bibi este greu de urmat și urmărit. De când am scris eu acest text, după ce a dat drumul la anul universitar la UAV, a dat și lovitura de începere, împreună cu Mircea Rednic, la un meci Old Boys pe stadionul UTA după care a dat drumul la anul universitar și la Vasile Goldiș. Cu un măr în mână și în cap…