Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins în unanimitate cererile a cinci judecători și foști judecători români care reclamau neplata integrală a unor drepturi salariale câștigate în instanță. În circumstanțele analizate, eșalonarea și amânarea unor plăți nu au încălcat drepturile reclamanților.

Motivarea aduce însă în discuție și mecanismul prin care magistrații au obținut majorări salariale, inclusiv riscul ca judecătorii să decidă asupra unor beneficii de care pot profita ei înșiși.

Citeşte: Decizie așteptată la Înalta Curte în procesul privind salariile magistraților. Miza este de aproape 4,8 miliarde de lei

Decizia în cauza Pușcașu și alții împotriva României a fost adoptată la 13 octombrie și făcută publică joi, 22 octombrie 2026. Completul de șapte judecători a declarat cererile inadmisibile, considerându-le vădit neîntemeiate. Decizia este definitivă.

Reclamanții invocaseră încălcarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului de proprietate, susținând că statul nu executase integral hotărârile judecătorești pronunțate în favoarea lor.

De ce a acceptat CEDO eșalonarea restanțelor salariale

Potrivit motivării prezentate de PRESShub, Curtea a luat în calcul amploarea obligațiilor financiare ale statului, caracterul lor imprevizibil și dificultățile economice și bugetare ale României.

În analiză au cântărit creșterea deficitului public, procedura europeană de deficit excesiv, efectele pandemiei și necesitatea menținerii serviciilor publice esențiale.

Vezi AICI decizia CEDO publicată astăzi.

Autoritățile au adoptat, începând din 2009, măsuri succesive de eșalonare și reeșalonare. În 2023, plata unor scadențe restante a fost repartizată pe cinci ani, începând din 2024. Ulterior, anumite plăți scadente în 2025 au fost amânate până în 2026.

Curtea a apreciat că măsurile analizate au urmărit obiective legitime de interes general, între care reducerea cheltuielilor și reechilibrarea bugetului. A ținut cont și de plățile făcute progresiv de autorități.

Deși întârzierile au fost semnificative, CEDO a considerat că, în împrejurările concrete ale cauzei, reclamanții nu au suportat o sarcină individuală excesivă și că esența dreptului lor de a obține executarea hotărârilor a fost păstrată.

Ce spuen CEDO de judecătorii care decid asupra propriilor beneficii

Unul dintre punctele importante ale motivării privește modul în care drepturile salariale ale magistraților au fost extinse prin hotărâri judecătorești.

Conform PRESShub, CEDO a observat că jurisprudența Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție a contribuit la reconfigurarea sistemului de remunerare, fără modificarea formală, în aceeași măsură, a legislației salariale.

Curtea a semnalat că participarea judecătorilor la decizii privind componente ale remunerației de care puteau beneficia ei înșiși era susceptibilă să genereze un conflict de interese. Interesul patrimonial personal putea interfera cu exercitarea imparțială a atribuțiilor judiciare.

Totodată, instanțele par să fi depășit rolul tradițional de interpretare și aplicare a legii. Curtea a subliniat că stabilirea priorităților bugetare și repartizarea resurselor publice intră în competența autorităților legislative și executive, care beneficiază de o marjă largă de apreciere.

Peste 1,15 milioane de euro, revendicate de cei cinci reclamanți

Cei cinci reclamanți susțineau că statul le mai datora, cumulat, aproximativ 1,15 milioane de euro, potrivit datelor prezentate de PRESShub.

În evaluarea situației lor, CEDO a luat în considerare nivelul indemnizațiilor și al pensiilor, superior veniturilor medii din România. Curtea a apreciat că reclamanții nu demonstraseră că lipsa plății integrale și imediate îi privase de mijloacele de subzistență.

Dimensiunea financiară a litigiilor este considerabilă. Conform datelor prezentate de Guvern în fața Curții, Ministerul Justiției, CSM și Înalta Curte au raportat plăți cumulate de aproximativ 7,25 miliarde de lei, pentru perioade diferite cuprinse între 2006 și 2026.

Pentru anul 2026, Înalta Curte și Parchetul General solicitaseră aproximativ 1,4 miliarde de euro pentru restanțe rezultate din hotărâri judecătorești și decizii administrative, inclusiv dobânzi.

Decizia validează măsurile de plată analizate în această cauză, în raport cu circumstanțele economice și situația reclamanților. Obligațiile salariale stabilite prin hotărârile interne rămân datorate.

Citește și.