sâmbãtã, 13 aprilie, 2024

Special Arad Logo

    De 2 ani vecini cu războiul și tot nu suntem pregătiți. Măcar să învățăm să ne rugăm

    de Valer Mărginean | 15 ianuarie 2024, 9:48 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    14

    Așa arată cu adevărat războiul...(foto: zdg.md)

    Februarie pare să fie luna în care, periodic, se reactivează neuronii ce-l împing la război pe Vladimir Putin. În 2014, pe 20 februarie, „armata roșie” în uniforme fără însemne au ocupat Crimeea. La câteva zile după invazie, un scriitor rus l-a propus pe invadator la premiul Nobel pentru pace, propunere repetată și în 2020.

    Opt ani mai târziu, pe 24 februarie 2022, tot la la ordinul lui Putin, armata rusă a atacat iar Ucraina în ceea ce avea să fie cea mai mare invazie a unei țări europene, de la cel de-al doilea Război Mondial încoace.

    Noi și războiul nostru cu noi

    Pe scurt, de cel puțin doi ani suntem vecini, la Est, cu războiul și tot de atunci nu facem nimic pentru a ne pregăti să-l „primim cum se cuvine”. Dacă, Doamne ferește, va fi cazul. Dimpotrivă, populația este lăsată să-și consume energia în dispute pe rețelele de socializare pe tema ajutoarelor pentru Ucraina. Mai mult, și unele partide au fost lăsate să facă valuri de simpatie pentru ruși, ducând astfel și mai mult la dezbinarea societății. Parcă am fi într-un permanent război cu noi înșine.

    Este adevărat că în ultima perioadă tot mulți cetățeni din UE și SUA și-au pierdut mult din entuziasmul primelor luni de război, dar asta nu are legătură cu faptul că noi, vecinii războiului, nu suntem pregătiți pentru o eventuală luptă adevărată, pentru un război ce pare tot mai greu de evitat într-un viitor nu foarte îndepărtat (sper să nu am dreptate).

    Nu trebuie să fii cine știe ce specialist în diplomație militară sau în tactică militară ca să înțelegi că ajutorul pentru Ucraina în acest război este, de fapt, o investiție în apărarea întregii Europe și, în primul rând a tărilor aflate în proximitatea războiului, între care și România. Această realitate pare, totuși, să nu intereseze foarte mult decidenții politici români.

    Din când în când mai ajung și pe teritoriul nostru bucăți de drone sau de alte obiecte care explodează, dar nici ăsta nu-i, pentru ei, motiv de îngrijorare. Să zicem că această atitudine ar fi doar o strategie de liniștire a populației, nicidecum o inconștiență. Sau de calm diplomatic, menit să nu cumva să supere „marele urs” de la Răsărit. Atitudine care aduce aminte de „diplomația” țărilor occidentale (în special al Marii Britanii din perioada lui Neville Chamberlain) în fața agresivității Germaniei naziste, anesteziate de dorința de a nu-l supăra pe Hitler și de a încheia cu el tratate de pace.

    Să zicem, totodată, că preocuparea conducerii statului român pentru dotarea Armatei cu echipament cât mai performant posibil pentru o țară ca România este un gest de responsabilitate. Deși, tare mă tem că aceste achiziții de echipament militar s-au făcut mai degrabă ca urmare a presiunii NATO, decât ca rod al înțelepciunii conducătorilor noștri.

    Bănuiala că România este condusă înțelept și este pregătită pentru un eventual conflict militar – care, trebuie s-o spunem, aproape sigur s-ar desfășura pe teritoriul nostru – ar putea avea, așadar, un anumit suport. Mă tem însă că numai la nivel propagandistic.

    Un conflict cum este cel din Ucraina (cel din Gaza nu ni se potrivește, este departe de „modelul” unui eventual conflict în care ar putea fi angajată România) nu s-ar purta doar strict militar. Cu arme, adică, și cu strategii militare sofisticate. Un astfel de conflict s-ar purta și cu sufletul. Cu încrederea că poți face față agresorului, că poți, mai apoi, învinge („mai apoi”, pentru că nu văd cum România ar fi în altă situație decât de a răspunde unui atac, nicidecum de a-l iniția, ceea ce înseamnă că ar exista o anumită perioadă de retragere, de luptă defensivă, eventual de regrupare în vederea unui răspuns).

    Așadar, este România pregatită pentru un astfel de scenariu? Sincer, nu cred. O fi existând, pe hârtie, ceva pregătit să se declanșeze, ca „planul roșu”, la ordinul lui Arafat – poate un „plan galben PNL cu steluțe roșii PSD și linii verzi UDMR”. Poate o fi ceva, chiar în teza de doctorat a lui Ciucă, aia plagiată, dar în realitate nu se vede nimic.

    Acum, România arată (cel puțin așa se vede) ca o țară ce-ar putea fi ocupată în câteva zile, poate săptămâni, dar nu mai mult.

    O țară cu o populație cocoșată de griji, de teama zilei de mâine, scârbită de aroganța nesimțită a politicienilor, de minciunile lor zilnice, de corupția vizibilă din cer, o populație dezbinată, confuză, frământată și slăbită de dispute stârnite, parcă, din anumite „laboratoare” tocmai cu scopul precis de dezbinare, o țară cu asemenea probleme interne este o țintă ușoară. Pentru că dezbinarea slăbește orice grup, orice popor, iar cei ce conduc România exact asta urmăresc.

    Iar dezbinarea asta nu vine doar de la „centru”, pentru că nici politicienii locali nu au avut timp pentru altceva decât pentru dezbinare și ură. Putem lua exemplul actualului primar Bibarț, care în loc să adune în jurul lui arădenii, îi împarte între cei care îi cântă osanale și ceilalți. Iar pe acești ceilalți, nu ezită să-i critice public sau chiar să-i persifleze ori, în cel mai fericit caz, să-i ignore. Și nu este singurul politician arădean care procedează așa. Toți, practic, discută sau activează doar pentru și cu simpatizanții proprii. Ceilalți nu contează.

    Iar dacă NATO ar interveni pentru apărarea noastră, România ar arăta după o vreme ca o țară pusa de tot la pământ, demolată la propriu. O țară în care marea majoritate a populației aptă să poarte arme ar fi resemnată, lipsită de motivație și scop. Pentru ce ar lupta? Ca să asigure putere și bani celor care i-au adus în această situație?

    Ce-ar putea face acum actualii sau foștii guvernanți, dimpreună cu opozanții lor pentru a pregăti poporul?

    Poate cea mai bună decizie ar fi să plece. Toți și deodată. Eventual filmându-și „exodul” după modelul brevetat în Parlament de Șoșoacă și Simion. Evident, așa ceva nu se va întâmpla. Mai mult, îndrăznesc să cred că toți își „iubesc” atât de mult țara încât ar apăra-o din Parlament, din sediile ministerelor sau, cei cu adevărat viteji, direct din „exil” – că doar n-or să atace rușii nici Dubaiul sau Maldivele…

    Cine ar fugi primii de război?

    Klaus Iohannis arată ca un președinte care ar părăsi corabia după prima rafală, dacă nu cumva înainte. Este de departe cel mai oportunist președinte, cel care inspiră cea mai puțină încredere, cel pe care nu l-ar asculta aproape nimeni. În caz de război, nu-i ca-n parlament ori în PNL să-l asculți pe șef. La război, dacă n-ai încredere în cel ce te cheamă la luptă, nu te duci, pentru că în joc este viața ta, nu a lui, a celui care, de la bordul avionului de lux îți cere sacrificiul suprem, ca să se poată huzuri el și nevasta.

    În caz de război, n-ar fi ca la alegeri, nu ți-ai da viața doar pentru că „altul mai bun nu avem” sau „și ce dacă și-a plagiat lucrarea de doctorat” ori „a furat, dar a și făcut”.

    Pandemia (acel „război” cu boala) a arătat cât de greu este pentru o țară condusă de politicieni slabi și corupți. Totodată, a scos în evidență cât de dezbinat este poporul acesta, cât de nepregătit să facă față unei situații grele, dar și cât de puțină încredere au cetățenii în conducători. Tot atunci s-a văzut clar cât de puțin respect avem pentru dispoziții, acte normative sau, dacă vreți, ordine – o problemă ce se naște mai ales din neîncrederea în cei ce emit dispozițiile.

    Din păcate asta este, pe scurt, imaginea realității de azi în ce privește capacitatea de apărare a României. Prin urmare, nu ne rămâne decât să învățăm să ne alegem oameni adevărați care să ne conducă, în care să putem avea încredere toți și care măcar să ne respecte pe toți.

    Iar dacă nu, măcar să învățăm să ne rugăm, pentru că am avea mare nevoie de ajutor de la Dumnezeu în caz de război.

    Primele drone rusești căzute pe teritoriul României a generat și primele bâlbe ale autorităților, în frunte cu autoritatea nr. 1, Klaus Iohannis, care, țăfnos ca de obicei, a negat existența acestor drone. Cum să avem încredere în ei?

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Și creștinul putin ar putea opri războiul, doar să vrea. Vă dați seama ce susținere populară poate să mai aibă după ce și-a târât propriul popor în mizerie. Dar se pare că mămăliga rusească suportă mai multe decât a noastră, probabil e gătită cu vodcă.

      +5 voturi
      +1
      -1
    2. Un rationament foarte bun insa insuficient analizat, cu multe semne de intrebare nepuse dar care staruie.
      Cine vrea razboi? Ce se urmareste prin razboi? Cine va avea de castigat si cine de pierdut? Cine cu cine se lupta si pentru ce?
      Care sunt cei buni si care sunt cei rai? De ce sunt buni cei buni si de ce sunt rai cei rai? Raul la cei rai nu se regaseste si la cei buni – aspect care niveleaza diferentele intre cei buni si cei rai?
      Care este interesul real, nu cel formal, cel declarat?
      In mod corect se identifica problema solidaritatii continuu macinate de manipulare si de promovarea urii. In mod corect se identifica problema privitoare la motivatia pentru cei multi si mintiti, prostiti de o clasa politica imbecila si tradatoare de fanarioti abjecti pentru care nimeni n-ar misca niciun deget. De ce si-ar sacrifica tinerii viata pentru niste trepadusi?
      Apare problema faptului ca oamenii nu sunt reprezentati si invers spus delegatii, alesii, politrucii nu reprezinta pe nimeni decat pe ei si interesele lor. O structura sociala mincinoasa tinuta in viata numai prin dezbinare, ura, manipulare si frica (vezi Covid).
      Apare o vulnerabilitate nationala faptul ca sistemul democratic nu ete unul real, ca tara este casptiva unor grupuri de interese (partide nedemocratice organizate in structuri de tip mafiot). Grupuri ca sunt compuse din tot felul de neaveniti dispusi, in dementa lor arivista, sa vanda tot si pe oricine pentru un comision meschin.
      Cauza prabusirii democratiei sta in renuntarea la valori in urma unui imens asalt mediatic si politicianist, si de inlocuire a valorilor corecte cu noi pseudovalori – intoleranta in numele tolerantei (intoleranta impotriva tuturor care nu marseaza la stereotipurile la moda la nivel global si european care clameaza tocmai toleranta). Valori pierdute care nu se mai pot reface si oricum nu se pot reface cu actualii papitoi dementi neoprogrsisti.
      Din tot ce am vrut din integrarea UE: corectitudine, transparenta, reprezentativitate, economie de piata, competitie, meritocratie am ramas cu curcubee, mizerie, umilire, furaciune, aroganta, incompetenta, impostura, privilegii, manipulare, ura si cateva obiecte lucitoare. Am construit o tara de care nimeni nu mai este mandru si care isi consuma resursele prezente si viitoare exclusiv pentru o mionoritate smechera si totul fara posibilitatea de resetare democratica (functia de control s-a prabusit odata cu functia de delegare care este marsav manipulata prin votul pe liste blocate.
      Clasa politica este instalata cu atat mai confortabil cu cat este mai redusa soidaritatea intre oameni. Toate demersurile, proectele publice la nivel global si european, inclusiv national sunt in logica distrugerii solidaritatii. Solidaritatea este cea care schimba sisteme si politruci. Soidaritatea se construieste in jurul unor valori comune si totodata corecte, valabile nu de import, nu la moda.
      Razboiul va asigura prin restrangerea drepturilor, pe modelul Covod, perpetuarea conforului si privilegiilor unei clase politice jalnice si a unei birocratii absolut deplasate. Cred ca are sanse sa se extinda fiindca raspunde la nevoile moniritatii privilegiate.

      +6 voturi
      +1
      -1
      • Nu am urmărit o analiză a cauzelor războiului și a celorlalte probleme legate de el. Am dorit doar să scot în evidență faptul că România nu este pregătită să poarte un război. Și, desigur, să punctez că decidenții din ultimii 34 de ani (cel puțin) au vina majoră pentru dezbinarea societății.
        În rest, de acord cu cele spuse de dvs.
        Problema UE este mult mai complexă decât ni se pare multora. Noi am intrat cu bucurie în UE și cu speranța că de acolo, de la Uniune va veni soluția izbăvitoare în ce privește, mai ales, corupția. Ei, dar uite că nu a fost chiar așa. Mult de discutat pe tema asta…

        0 voturi
        +1
        -1
    3. == PAI SUNTEM PREGATITZI == CCA 3800 GENERALI KAKI SI INCA 2400 GENERALI STS ,SRI POMPIERI JANDARMI SI POLITZAI == AVEM DESTUI . SI AVEM SI BIROURI UNDE SA SE ASCUNDA == AU SI X6 SA FUGA REPEDE PESTE GRANITZA CU MILIOANELE DE EURO . ASA A FOST SI IN UKR == MOR PROSTII – FANARIHOTZII LOCALI S AU AUTO-EVACUAT .

      +13 voturi
      +1
      -1
    4. Sunt mandra de presedintele tarii! Este presedinte ales! Ca-n jurul lui si al puterii domneste clasa politica este o realitate pe care nu o poate schimba! Tonul si cuvintele dvs. sunt profund jignitoare si ofensive! Cu atat mai mult cu cat stiti foarte bine care sunt prerogativele functiei! Si stiti la cine este si in ce consta puterea adevarata! Blamati dezbinarea dar o practicati!

      --3 voturi
      +1
      -1
      • Este dreptul dvs. să fiți mândră de președintele Iohannis. Și chiar vi-l respect așa că nu voi încerca să vă schimb părerea. Doar vă întreb dacă implicarea directă în problemele interne ale PNL o considerați ca fiind atribut al președintelui?
        Nu de alta, dar eliminarea lui L. Orban, numirea lui F. Cîțu și eliminarea lui pentru a-i face loc lui Ciucă sunt, toate, opera excelenței sale.
        Aveți dreptate, știu care sunt prerogativele președintelui României. Dar știu și câtă putere are persoana aleasă în această funcție. Dar nu mai insist din motivele arătate mai sus.
        Poate cuvintele mele sunt jignitoare pentru excelența sa, dar să știți că nu eu am început cu jignirile.
        Într-o perioadă în care întreaga populație a României a fost terorizată de măsurile economice și mai ales fiscale menite să reducă deficitul bugetar, excelența sa Klaus Iohannis a acceptat creștetea veniturilor parlamentarilor, primarilor și celorlalți aleși locali și, nu în ultimul rând, a considerat oportun să cheltuie o mare sumă de bani pe „excursia” în Africa.
        Ei bine, asta a fost jignitor pentru întreaga populație a României, mai puțin pentru cei cărora le-a asigurat, fără nicio împotrivire, un trai de huzur. Și nu este prima dată când procedează așa. Deci, cum spuneam, nu eu am început…
        Poate n-ar strica să citiți o analiză a activității lui Klaus Iohannis în cele două mandate, apărută tot astăzi în Libertatea, sub semnătura lui Costi Rogozan.

        +8 voturi
        +1
        -1
    5. De cand cu acel simulacru de proces al anilor ‘89 si felul in care am fost concentrati pe reprezentantii de la varf si vedem in timp ce s-a intamplat sunt atenta la aspecte care nu “sar in ochi”. N-am sa ma revolt pentru excursia din Africa, e puerila manipulare, de manual – dar sunt prea necajita pentru jaful avutiei publice – incepand cu anii ‘90 si pana in prezent. Institutia Prezidentiala a restabilit nivelul de respect si demnitate prin Klaus Iohannis care nu practica si nu tolereaza promiscuitatea verbala, bascalia si circul. A fost cel care s-a opus raspicat si a dejucat fara echivoc manevrele de culise dintre PSD si UDMR vis a vis de politicile de autonomie! In ceea ce priveste PNL-ul si imixtiunile presedintelui consider ca este un subiect mult mai complex! Lucrand indeaproape cu politicienii de la acel nivel a avut ocazia sa-i cunoasca mai bine si cu certitudine sa le inteleaga jocurile…cred ca i-a fost deosebit de dificil cand a inteles ca la nivelul partidelor nu exista diferente de doctrina intre PNL, PSD, etc. ci lupta pentru putere si privilegii! Pe de alta parte inca de pe vremea presedentiei T.B. s-au redus foarte mult atributiunile presedintelui “jucator”…iar cel care a “beneficiat” de aceste limitari este presedintele in exercitiu! Dupa Colectiv a indemnat societatea civila sa se organizeze! Si au facut-o oarecum cei de la URS! Doar ca este foarte greu sa ia fiinta un partid din oameni onesti…odata intrati in malaxorul politic incep provocarile, bresele, dezbinarile, infiltrarile etc.! Intr-un cadru atat de restrans ca acest site unde am putea porni de la premisa ca dorim asanarea vietii publice cel putin la nivelul urbei in care ne ducem existenta efemera si iata ca nu putem exprima o opinie pe care sa o analizam obiectiv noi, nu cei de la Libertatea, Adevarul sau altii! Sa ne sprijinim pe experienta si realitatile traite de noi, sa dezbatem cu argumente, sa cladim, sa cautam solutii si atunci cand este cazul sa vedem si partea plina a paharului!
      P.S. Pentru cei care poate nu au inteles, partea plina a paharului in opinia mea este Institutia Prezidentiala reprezentata de K. Iohannis!

      +2 voturi
      +1
      -1
      • Stimată doamnă, m-am convins că receptăm total diferit activitatea președintelui Iohannis. V-am spus că vă respect opinia, chiar dacă n-o împărtășesc.
        Nu pot și nu vreau să vă conving de contrariul a ceea ce credeți.
        Mă bucur, totuși, că ați reunoscut imixtiunea fără acoperire constituțională în viața internă a unui partid politic (PNL) a excelenței sale.
        Că „excursia” în Africa vi se pare altfel decât o inutilitate scumpă, plătită din bani publici, este treaba dvs.
        Bine, totuși, că nu mai poate candida și nu-mi rămâne decât să sper că nimic deosebit (Doamne ferește!) nu se va întâmpla încât să nu-și termine mandatul în acest an.

        +4 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    5 + 8 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.