Privită dintr-o anumită perspectivă, viața în România este destul de simplă și previzibilă: serviciu, Biserică, televizor, politică. Acum și la serviciu e simplu, de când cu sindicatele. Chiar și viața politică – complicată puțin de apariția din neantul dacic a lui Călin Georgescu, dar simplificată de CCR – este simplă și previzibilă. Uneori, monotonă chiar. Novicilor li se arată de la început care este calea spre notorietate și bunăstare. Vor s-o apuce pe această cale, bine, nu vor, vin alții, că doritori sunt destui.

Și-apoi, nu doar cei ce-și doresc o carieră politică știu că rețeta succesului este, totuși, simplă: slujul și cumințenia față de partid și mărețul conducător. În rest, nimic nu este important și nu contează.

Nu-i așa că toți știam această „rețetă”? Câți suntem capabili să ne-o și administrăm, este altă discuție. Și o chestiune de stomac.

Încet, încet apar și răspunsurile pe care le așteptam din decembrie 2024. Mai chinuit, e drept, mai pe ocolite, cu ajutor de la CSAT, mai cu picături „scăpate” la presă, începe să fie developat filmul evenimentelor care au dus la răsturnarea unei ordini politice pe care grupul condus de Iohannis, Ciucă, Ciolacu și încă vreo câțiva credeau că au reușit s-o bată în piroane pentru mulți ani. Ei, uite că nu a fost chiar așa…

Cu siguranță ați auzit despre rețeaua Bogdan Peșchir (alias „BogPR”)  sau despre „rețeta” prin care acest Peșchir a influențat votul din primul tur, anulat, al alegerilor prezidențiale de anul trecut – cei care au de gând să susțină că autoritățile le-au furat voturile și că astfel a fost instaurată dictatura în România, sunt rugați să o facă pe alte pagini, nu aici.

Conform presei centrale, 261 de tiktokari au fost plătiți de acest Peșchir pentru a-i face campanie lui Călin Georgescu, printre care și un senator de Arad – nu voi înceta să mă minunez cât de buni sunt colegii din presa centrală care au talentul și știința de a pune mâna pe informații din dosare aflate în curs de cercetare, desigur, fără să le fie date de procurori, pentru că n-ar fi legal.

Ce prezumție de nevinovăție, ce GDPR? Aici este talent jurnalistic pur, nicidecum vreun interes al organelor.

Interesant este că printre cei 261 de tiktokari (de fapt, cele 261, pentru că sunt conturi) se află și un cont asociat Arhiepiscopiei Tomisului, condusă de controversatul arhiepiscop, Teodosie Petrescu (pe numele său de mirean inculpat într-un dosar de corupție, Macedon Petrescu, Mache fiind doar numele său de cod cu care semna informările către fosta Securitate).

Suma este nesemnificativă (516,9 dolari), dar ideea implicării în acțiuni cu caracter politic este cât se poate de evidentă. Iar de aici, se nasc o mulțime de întrebări, care se adaugă la altele din trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat care ar putea duce la o concluzie deloc îmbucurătoare.

Armata și Biserica, organizații de mare încredere

Deși în 2023, conform unui sondaj realizat de INSCOP, Biserica era pe un onorant loc doi, după Armată, în ceea ce privește încrederea populației, se pare că în ultimii ani a ales că se îndepărteze tot mai mult de oameni, de credincioși.

Sursa: inscop.ro

Slujitorii săi de seamă (oare chiar sunt slujitori?) au uitat, se pare, că forța Bisericii este dată de credincioși, de cei care o slujesc cu adevărat, nu (doar) de un cleric ce pare să fi ales o altă cale, tot mai apropiată de năravurile lumești.

De acord că este aproape imposibil ca o organizație atât de mare cum este Biserica – și aici mă refer la Biserica Ortodoxă Română (BOR) – să nu aibă sub acoperământul ei și oameni de nimic, cum este pomenitul Mache. Doar că acești „haiduci” s-au înmulțit în ultima vreme și înainte sau în timpul campaniei electorale s-au implicat direct de partea unuia dintre candidați așa cum au făcut-o, în urmă cu câțiva ani, în favoarea unui partid.

Da, chiar și în Arad se întâmplă asta, chiar la Biserica din curtea Spitalului județean unde slujește și consilierul și finul președintelui CJA, Iustin Cionca. Evident, nu Bogdan Noghiu merge prin saloane și, în loc să aline suferințele bolnavilor, face politică și propagandă lui Georgescu. Nu el, ci un coleg de-al său face asta. Sau, cel puțin făcea înainte de a-i fi fost descalificat idolul.

Cum spuneam, este oarecum normal că existe și multe uscăciuni în BOR. Înțelegem și că rânduielile bisericești nu permit luarea unor decizii rapide de sancționare a „haiducilor” așa cum, poate, așteaptă credincioșii. Doar tăcerea n-o înțelegem. Cum se face că dinspre Patriarhie nu a venit niciun cuvânt despre derapajele politice ale multor preoți sau călugări? Greu de înțeles și de acceptat, pentru că tăcerea asta ne duce cu gândul la o posibilă complicitate cu „haiducii”.

În această perioadă grea, de rătăcire a multor oameni care, după manifestările lor par a fi credincioși (doar nu-s păgâni cei ce mergeau la demonstrații cu icoanele la ei!), BOR nu dă semne că ar fi capabilă să se ridice la importanța misiunii sale. Ceea ce, la urma urmei, explică multe altele, din trecutul nostru mai îndepărtat sau mai apropiat.

Totodată, explică și ușurința cu care foarte mulți români credincioși au căzut în capcana unui șmecher (sau mai mulți…), cu un amestec de sloganuri creștin-păgân-progresiste, în care n-ar fi căzut dacă Biserica ar fi făcut educație religioasă în Biserică. Dacă în loc de propagandă politică, preoții ar fi făcut catehism (învățătură despre dogma și morala creștină).

Sigur, BOR nu și-a pierdut acum busola, ci în urmă cu mai mulți ani. Dovadă că în plină perioadă de ascensiune politică a curentului progresist, cu toate aberațiile care l-au însoțit, BOR nu a avut o reacție și o atitudine care să stârnească încrederea unor oameni, poate, aflați în momente de rătăcire. Singura reacție vizibilă a fost una violentă de negare și apoi, prin mulți preoți „haiduci” de promovare a unui naționalism desuet, de prost gust și chiar păgubos.

Că BOR a picat examenul de „maturitate” este o realitate ce nici nu trebuie dovedită mai mult decât o face însăși BOR. Mai trist este că nu se întrevede direcția în care dorește să meargă în viitor. Deocamdată putem vedea un popor debusolat, care așteaptă îndrumare și cuvânt curat de la slujitorii Bisericii. Cât va mai aștepta, este tot mai greu de spus. Încrederea se câștigă greu, dar se pierde foarte ușor.