Revista Politico, de fapt o platformă online de interes american cu ediții în toată lumea, inclusiv în Europa, și care se ocupă, așa cum îi spune și numele, cu politica și jocurile politice mondiale, a publicat în zilele trecute un material nu neapărat științific dar edificator cu privire la forța reprezentării țărilor membre UE în forurile superioare ale Uniunii.

S-a luat în calcul prezența și activitatea președintelui sau a prim-ministrului, în funcție de care dintre ei reprezintă țara la UE și a ambasadorului, cele două performanțe au fost puse într-un sistem de coordonate, ajungându-se astfel la o ”hartă” a puterii de reprezentare. Au fost monitorizate toate țările din UE, inclusiv cele candidate cum ar fi Serbia sau Albania.
Surprize prea mari nu sunt, forța numărul unu este în continuare Germania, secondată de Marea Britanie și Franța, cea din urmă stând cel mai bine la nivelul ambasadorului, respectiv al șefului reprezentanței permanente la UE. Urmează Italia, Turcia, Olanda, Suedia, Danemarca.
De fapt această grupă de țări formează la ora actuală un fel de elită a puterii din UE, un grup de influență majoră la nivelul treburilor europene. Surpriza de aici este Ungaria, singura țară din fostul bloc comunist care este introdus în acest grup de influență. Mult peste importanța ei economică și politică, prestanța ieșită din comuna a lui Viktor Orbán își arată roadele și în acest sens.
Dacă vă întrebați unde se află România, răspunsul este cel previzibil: la coadă, dar la coadă de tot. Prestația lui Iohannis și a Doamnei Luminița Teodora Odobescu, ambasadorul nostru la UE – cine telefonează primul că a auzit de ea, dă redacția o bere și mai poate și să ciocnească cu noi un ou roșu! – sunt considerate nesemnificative și lipsite de prestanță, după noi fiind plasate doar câteva țări în frunte cu Croația, Bulgaria, Muntenegru, Luxemburg și desigur, nelipsita Albania.
Având în vedere că aceste țări nu se compară nici ca mărime, nici ca populație, nici ca potențial economic cu noi, locul nostru poate fi considerat chiar rușinos, o nouă dovadă a lipsei de greutate a clasei noastre politice.
În concluzie, România, cea care după datele ei obiective ar trebui să urmeze imediat după cele patru-cinci mari, undeva pe locul cinci-șase, ocupă în această ierarhie al puterii de influență locul 27, în timp ce Ungaria, o țară cât jumătate din România, atât ca teritoriu cât și ca populație se află pe un improbabil loc șase.
Încă odată: nu este vorba de un studiu științific exhaustiv, cu toate acestea situația prezentată în Politico ar trebui să ne pună pe gândit.
Și, mai ales, pe treabă!

EDY