Dacă nu de votul nostru, măcar de Arghezi să vă temeți

    de A Petrii Pulii Bumbului | 26 noiembrie 2019, 5:24 PM | Pamflet | Recomandările editorilor

    1

    „Prestaţia din ultimii doi ani îmi evocă ultimul veac de declin al Imperiului Otoman. O structură anacronică, depăşită, umilită de rivali la fiecare ocazie, într-o disoluţie galopantă. Nicio sclipire, nicio viziune salvatoare. Oameni slab pregătiţi, fără reprezentativitate, promovaţi la cel mai înalt nivel. Capcana în care am căzut a fost dictatura de partid cu parfum de consultare populară. În loc să iei deciziile într-un Birou Naţional puternic şi reprezentativ, s-a preferat conducerea prin CEX (…) Rezultatul? Unanimităţi pe bandă, fără dezbateri reale, cu consecinţe dezastruoase. Toată splendoarea epocii fanariote …”. Autorul acestor idei este Mihai Ritivoiu, timișorean, consilier județean și vizează PSD, nicidecum PNL și cu atât mai puțin filiala sa arădeană, chiar dacă și ea dă semne clare că a devenit un fel de sangeac, cum se numeau provinciile în Imperiul Otoman, conduse de câte un sangeac-bei. Adică, un fel de taie-și-spânzură locali care, după ce puneau mâna pe putere, n-o mai lăsau nici după ce ajungeau europarlamentari, care îl îmbrobodeau pe sultan ca să-și poată face de cap în teritoriu, iar când sultanul nu se lăsa îmbrobodit, îi arătau cum e să-i doară în cul de ei (cul – cuvânt din limba oficială din orașul Bruxlles și, tradus în limba română înseamnă exact ceea ce gândiți).

    În condiții normale, nu ne-ar interesa absolut deloc cum este condus un sangeac politic sau altul și cât de discreționare sunt puterile bei-ului lor. Doar că nu trăim, acum, în condiții normale, așa că deciziile arbitrare, dictatoriale chiar ale bei-ului liberal ne poate afecta viața. Și nu doar pentru că vrea să nominalizeze la primăria Aradului un anonim fără experiență reală, fără personalitate și fără suport (suport, nu proptă!). La urma urmei, nu-i treaba noastră pe cine nominalizează liberalii să candideze la locale, că au și ei dreptul să piardă primăria Aradului, dacă nu chiar obligația, după atâția ani… Dar când pui prefect după metoda Abramburica, cazi pe gânduri. Mai țineți minte că Ecaterina Andronescu-Abramburica a dat liber pentru admiteri la facultate și celor care nu aveau diploma de BAC?

    La fel procedează bei-ul liberal de Arad cu admiterea la prefectură, alesul lui fiind numit și fără diploma de înalt funcționar public. La ce-or mai fi fost necesare condițiile astea, dacă tot nu sunt obligatorii decât pentru fraieri, nu și pentru bei? Întrebăm și dinspre Tron, cum se mai numește funcția de administrator public județean, de când în sangeacul Arad se transmite din soț în nevastă.

    Ce să mai vorbim de numirile de analfabeți funcțional din fruntea „deconcentratelor” pe care ni le pregătește slăvitul bei – aprobate în CEX-ul liberal local, ca propunerile lui Dragnea în CEX-ul lui, vor deveni realitate în curând pentru că numai un blestem ar putea opri această nenorocire.

    Dacă-i pe-așa, încercăm și noi să-i trezim pe bei-i ăștia cu un fragment din Blestemele lui Arghezi, publicate în 1927. Toți bei-i, nu doar cel suprem, ar trebui să fie atenți la poezia asta care i-a fost dedicată și lui Ceaușescu, dar nu i-a păsat și-apoi a picat. Nu de alta, dar elicopterele pentru locale sunt deja pregătite…

    ***

    Șobolii și viermii să treacă pribegi
    Prin stârvurile de glorii întregi.
    Să fete în papură șoarecii sute
    Gângănii și molii necunoscute
    Să-și facă-n tezaur cuibare,
    Sătule de aur și mărgăritare.
    Pe strunele de la viori și ghitare
    Să-ntindă păianjenii corzi necântătoare.

     

    (…)

     

    Pe tine, cadavru spoit cu unsoare,
    Te blestem să te-mpuți pe picioare.
    Să-ți crească măduva, bogată și largă,
    Umflată-n sofale, mutată pe targă.
    Să nu se cunoască de frunte piciorul,
    Rotund ca dovleacul, gingaș ca urciorul.
    Oriunde cu zgârciuri ghicești mădulare,
    Să simți că te arde puțin fiecare.
    Un ochi să se strângă și să te sugrume
    Clipind de-amăruntul, întors către lume,
    Celalt să-ți rămâie holbat și deschis
    Și rece-mpietrit ca-ntr-un vis.
    Când ura te-neacă și-ți scânteie-n oase
    Să vrei peste mie, să poți pân’la șase.
    Necazul tău mare să dea voce mică,
    Să urli, să n-auzi, să vezi că ți-e frică.
    Iar ție, jilavă gingaș gânditoare,
    Să-ți fie șezutul cuprins de zăvoare.
    Ficatul un cui să-ți frământe,
    Urechea să țipe și nasul să-ți cânte.
    Să-ți crape măsele-n gură
    Și dinții cu detunătură.
    Să-ți pută sărutul, oftatul să-ți pută,
    Mormântul cu mocirlă stătută.
    O unghie pe săptămână
    Să-ți coacă la câte o mână,
    Și-n zilele de sărbătoare
    Un deget și de la picioare.
    De pofte să-ți sece obrazul,
    De bube să nu-ți miști grumazul,
    Să-ți iasă cocoașă
    Și gâlci și cucuie-n cămașă.
    Buricul bubat din născare
    Să-ți sângere sub cingătoare.
    De glezne târâș să-ți atârne
    Ghiulele de capete cârne,
    Rănjite, scrâșnite și nerăzbunate:
    Măceluri, osândă, păcate …”

    Sursa foto: https://pxlshot.ro/

     

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    3 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.