Există 7097 limbi vorbite pe Terra în zilele noastre, dar e de știut că fiecare pornește, de fapt, dintr-o mână de rădăcini ale unor „arbori lingvistici”, iar o artistă suedeză exact asta a ilustrat într-un infografic simplificat și elegant. Ilustrația nu e nouă, datează din 2014, dar merită să o (re)descoperim.

Inspirată de metafora arborelui, Minna Sundberg a desenat un copac imens al cărui ramuri duc spre limbile existente astăzi, ilustrate prin frunze. Infograficul ne face să înțelegem mult mai ușor originile limbilor (și totodată ale umanității), precum și conexiunile dintre acestea. Ea a folosit ca sursă un studiu publicat pe Ethnologue.com, însă trebuie spus că, deși este fascinantă…

lucrarea nu e completă

„Evident, majoritatea limbilor minore nu au încăput în această grafică, deoarece sunt sute în familia indo-europeană”, a explicat chiar Minna pe site-ul sssscomic.com. Ca o paranteză, tot pe sssscomic.com găsim o sumedenie de benzi desenate interesante, realizate de Minna.

Revenind la arborele lingvistic, este cât se poate de clar că ilustrația nu „acoperă” întreaga planetă, ci doar cele două rădăcini pentru limbile răspândite în mare parte în Europa, America de Nord și Sud și o parte din Asia (Sud, Vest și Nord), adică cea Indo-Europeană. Plus cea Uralică, acești „outsideri” ai Europei.

Ce-i drept, aproape 46% din populația lumii are limbi native de origini indo-europene.

Înainte de toate, iată ilustrația realizată de Minna Sundberg:

Lipsesc din imagine familiile de limbi africane și asiatice de sud-vest (afro-asiatice, nigero-congoleze, nilo-sahariene și khoisan), cele asiatice de est și sud-est, australiene și oceaniene (sino-tibetane, austroasiatice, austronesiene, australiene aborigene, pama-nyungan și tai), creole și amerindiene.

În anumite cazuri, lingviștii nu „s-au hotărât” chiar 100%

Mai lipsesc din imaginea întreagă și limbile altaice, despre care se presupune că ar cuprinde următoarele subfamilii: limbile turcice, limbile mongolice și limbile tunguze. La acestea mulți cercetători adaugă limba coreeană și limbile japonice (reprezentate în principal de limba japoneză). Ipoteza apartenenței limbii ainu la aceeași familie este considerată însă puțin plauzibilă.

De asemenea, unii cercetători au încercat la un moment dat să popularizeze ipoteza înrudirii limbilor uralice (mai exact, cea ugrică, aflată la baza limbii maghiare) cu limbile turcice. Lingviștii au eliminat însă vehement această teorie.

Un alt arbore, o abordare mai complexă: limba proto-indo-europeană

Limba proto-indo-europeană este strămoșul ipotetic al tuturor limbilor indo-europene, din care fac parte majoritatea limbilor europene (inclusiv româna).

Populațiile indo-europene ocupau inițial, în urmă cu șase milenii, regiunea Caucazului și a Mării Negre. O parte a acestor populații s-a îndreptat spre India (din această ramură fac parte populațiile ce vorbesc limbile indice și iranice), în timp ce alta s-a întins asupra teritoriului european, potrivit Wikipedia.

Specialiștii au constatat că limbile în discuție prezintă o serie de concordanțe între formele unor cuvinte având același sens. Pornind de la aceste concordanțe, în secolul trecut s-a creat o metodă, cunoscută sub numele de metoda istorico-comparativă, cu ajutorul căreia a fost stabilită înrudirea dintre limbile germanice, slave, latină și greacă. Se presupune că a existat o epocă, numită indo-europeană comună, când numărul acestor concordanțe era foarte mare. Ulterior, datorită extinderii teritoriale, s-a produs o diversificare a limbilor indo-europene. Cel mai vechi text dintr-o astfel de limbă este unul în hitită din circa 1700 î. Hr. (textul lui Anitta).

Arborele limbii proto-indo-europene:

(Cele din câmpurile roșii sunt limbi extincte, cele din câmpurile verzi sunt limbi rămase)

Sursa: Wikimedia (CLICK AICI PENTRU A MĂRI IMAGINEA)

Mai multe detalii despre „conexiunea indo-europeană” vă dă vloggerul Langfocus în video-ul de mai jos:

BONUS: o hartă interactivă, realizată de Ethnologue.com, care arată toate limbile existente ASTĂZI:

Tot de pe Ethnologue aflăm că o treime din limbile existente sunt în pericol de extincție, cu mai puțin de 1000 de vorbitori rămași. În același timp, din punct de vedere lingvistic, mai mult de jumătate din populația lumii se rezumă la doar 23 de limbi.

Surse: Bored Panda, Ethnologue.com, Wikipedia