Cum mi-a murit o bucată din sufletul copilăriei

    de Mihai Todoca | 10 aprilie 2021, 1:08 PM | Music

    0

    Știrea simplă ar fi că DMX sau Dark Man X (Earl Simmons) a murit. Un artist rap din America a făcut un infarct și a murit. Bineînțeles, în urma unei supradoze. Nici nu mai contează supradoză de ce. Oarecum, te aștepți ca artiștii, indiferent de domeniul în care activează, să nu aibă parte de o moarte liniștită. Pentru că ei sunt oameni, ca tine, ca noi, dar care au o calitate în plus, de necontestat. Aceea de o pune o bucățică din sufletul lor de fiecare dată când compun, scriu, cântă, pictează etc. Și atunci parcă ni se pare just ca un om ca DMX, care a scos mii de piese cu versuri care ating partea sufletească a… vieții, în general, să nu moară în pat la 90 de ani. A scris și a cântat despre viață, greutățile prin care a trecut fiind un om de culoare (de ar citi m-ar plezni. Politically correct e BLACK MAN!) și alte probleme pe care vă spun sigur că un adolescent român nu le are pentru că nu e aceeași lume.

    Nu voi intra în detaliile pe care le cunosc, fiind foarte interesat de viața negrilor din America, a artiștilor rap și hip-hop, dar oarecum mă văd obligat, mai mult de suflet, să las câteva rânduri pentru un artist, un rapper, un om care a ajuns cumva să-i vorbească unui copil ca mine cam pe la vârsta de 14 ani. Pe atunci nu exista YouTube, dar cumva, nu mai țin minte cum, am dat de piesa Slippin de la DMX… Și am ascultat. Și am stat și am ascultat. Versurile lui, nu că îmi mergeau la inimă, dar descriau perfect starea mea.

    Poate că la 14 ani, ar spune unii, nu ai nu știu ce probleme, dar… ai. Și pentru un copil, dacă simte că nu este el în regulă cu el și nu poate vorbi asta cu nimeni, de rușine, refugiul este muzica. Iar DMX a venit atunci ca un bandaj.

    Printre versuri amintesc:

    „See, to live is to suffer but to survive
    Well, that’s to find meaning in the suffering

    Ay yo I’m slippin’ I’m fallin’ I gots to get up
    Get me back on my feet so I can tear shit up”

    Fiind un articol de nișă nu voi traduce exact versurile, însă voi  încerca să le explic:

    „Uite, a trăi înseamnă a suferi, dar pentru a supraviețui…

    Ei bine, asta înseamnă a găsi un sens în a suferi.

    Alunec, cad, trebuie să mă ridic

    Din nou în picioare, ca să pot învinge”.

    Versurile acestea pentru un copil de 14 ani de multe ori a fost coloana sonoră a multor situații în care acesta nu ar fi trebuit să se afle.

    E o prostie să spui, și cu asta nu am putut fi de acord niciodată, că „te regăsești în versurile” scrise de unul și de altul. Nu consider că e așa. Că nu are cum un adolescent din România să înțeleagă slang-ul și conceptul de „projects” din US. Am văzut destule documentare ca să îmi dau seama că nu poți compara Checheci de exemplu cu Compton. În schimb, poți extrapola și să îți dai seama că suferința nu ține cont de poziționare geografică, status social sau situația geopolitică a țării.

    Dar divaghez. DMX a murit, iar în urma lui a lăsat mult. Nu mult, foarte mult. A lăsat în urmă mulți tineri, bărbați acum, căsătoriți cu familii, cu un junghi, o gheară în suflet. DMX a murit la doar 50 de ani și cu multe de spus. Generația asta de rapperi, atât de blamată în România mai ales, a ajutat la construirea unor caractere. Pentru că rapperii americani recunosc orice în piesele lor, doar că nu sunt învinși. Și dacă se simt învinși, îți povestesc în versuri și pe „beat”, că se vor ridica, că nu se vor lăsa și că vor renaște. Îți vor spune, tot în versuri, că sunt în cădere liberă, dar că nu vor rămâne acolo. Îți vor spune că se vor ridica. Și… nu ai cum să nu-i crezi. Nu vrei să nu-i crezi. Pentru că și tu vrei să te ridici. Și o faci. Diferența e că tu ai acum o coloană sonoră. Pui muzica în căști și îți spui: „Da! Trebuie să mă ridic. Trebuie”.

    Cu DMX am renăscut de câteva ori, dar dacă nu îi cunoști muzica, nu ai cum să înțelegi chestia asta, și nu am cum să te judec pentru asta. Pentru că e o chestie de gust. RAP înseamnă Rhytm and Poetry. De acolo vine.

    Așa că pentru mine a murit un poet, asemeni lui TuPac, mult prea devreme.

    Piesa pe care o puteți asculta mai jos e din primul lui album, It’s Dark and Hell is Hot. A fost prima piesă pe care am ascultat-o de la el, iar ironia sorții face ca în clipul oficial DMX să fie luat de o ambulanță. De data aceasta, din nefericire, acesta nu s-a mai ridicat. Nu e nimic. A atins destui oameni care să o facă pentru el. Printre care mă număr și eu.

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    2 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.