Cenuşăreasa zilelor noastre

În vremurile de tristă amintire ale regimului comunist, cultura a fost folosită ca instrument de propagandă. Treizeci de ani mai târziu, timp în care ar fi trebuit să aibă loc o reformă de substanţă prin care culturii să i se atribuie rolul autentic de serviciu public, în urbea noastră, aceasta rămâne tot instrument de propagandă, care serveşte interese vremelnice şi oportuniste.

La nivel naţional, nu există o strategie culturală asumată şi politici publice culturale coerente care să transforme această eternă cenuşăreasă în prinţesa balului. Or, într-o ţară în care analfabetismul funcţional atinge cote alarmante de 44%, în care au dispărut sute de cinematografe, în care din multe localităţi lipsesc librăriile, în care foarte puţini oameni au acces la teatru, este imperios necesar a fi făcuţi paşi imediaţi pentru resuscitarea a ceea ce a mai rămas din cultură în România.

Revenind la situaţia din oraşul nostru, putem afirma fără rezerve că interesul pentru cultură este de faţadă. Şi arată precum faţadele clădirilor istorice din centrul Aradului – trist şi jalnic.

Ţinem totuşi să începem prin a saluta investiţia pe fonduri europene în renovarea interiorului Filarmonicii de Stat Arad şi anunţata renovare, tot prin proiect european, a interiorului Teatrului Clasic Ioan Slavici.

Veştile bune se opresc însă aici. Deşi administraţiei arădene îi place să declare interesul aplicat pentru cultură, acesta rămâne doar declarativ. În fapt, la o privire mai atentă asupra situaţiei reale, peisajul este unul sumbru.

Am aşteptat cu sufletul la gură şi cu speranţa în inimă punerea la transparenţă – în urma recentei declaraţii prin care se sublinia aşa-zis evidenta prioritate pentru cultură a administraţiei oraşului nostru –  a bugetului de venituri şi cheltuieli al Municipiului Arad pentru anul 2020. Şi, deşi se spune că speranţa moare ultima, după ce am studiat fondurile alocate culturii, speranţa a fost cea care a murit prima.

Carte, teatru, filme, operă şi artă sau flori şi dinamită?

Astfel, am constatat cu uimire şi mâhnire dispariţia din calendar a unor evenimente precum Târgul de carte în aer liber, Mini-stagiunea de operă pentru copii şi a Stagiunii lirice. Nu ne-a scăpat însă apariţia în calendar a unor alte evenimente, de un cu totul alt calibru şi registru, precum Dynamite Fight Show (oare ce o mai fi şi asta?), căruia i se alocă 200.000 de lei, precum şi a unui Festival istoric al romanilor şi cartaginezilor, care primeşte nici mai mult nici mai puţin de 400.000 de lei. Cu alte cuvinte, se vădeşte că administraţia arădeană actuală consideră de-a dreptul inoportună promovarea lecturii şi a cărţii, precum şi existenţa unor spectacole de operă în Arad.

Nu mică ne-a fost amărăciunea şi indignarea când am constatat şi alte alocări şi tăieri bugetare, ne permitem să spunem, absurde: Festivalului FlorAR i se dublează bugetul, de la 250.000 de lei în 2019 la 500.000 de lei pentru 2020, în timp ce Festivalul Internaţional de Artă Contemporană primeşte anul acesta doar 10.000 de lei, faţă de cei 100.000 de lei alocaţi în 2019. Carevasăzică, administraţia alocă 500.000 de lei (!) pentru trei zile în urma cărora oraşul şi arădenii rămân, în cel mai bun caz, cu câteva poze (eventual) frumoase cu flori. În acelaşi timp, pentru aceeaşi administraţie, arta contemporană este o temă reziduală, care pierde 90% din buget, rămânând a primi fabuloasa sumă de 10.000 de lei. Acest fapt este cu atât mai ridicol şi de neînţeles în Arad, cu cât oraşul nostru are o istorie deloc de trecut cu vederea în domeniu prin existenţa grupului kinema ikon (fost Atelier 16), grup unic în România, cu o activitate neîntreruptă în arta experimentală de 50 ani, care se împlinesc chiar anul acesta. Grup care coagulează tineri artişti contemporani şi generează neobosit evenimente de avangardă, având recunoaştere internaţională din partea Centrului de artă modernă şi contemporană Georges Pompidou din Paris (care a şi cumpărat câteva lucrări kinema ikon), a Muzeului de artă modernă Tate din Londra şi a Muzeului de artă modernă MoMA din New York. kinema ikon a reprezentat România şi la Bienala de la Veneţia şi se bucură de apreciere şi la noi în ţară, având chiar recent o expoziţie la scena9 în Bucureşti. Desigur, administraţia arădeană actuală consideră de cuviinţă că un eveniment cu flori – deşi oportun pentru revitalizarea spaţiului public şi nu este de dorit dispariţia lui – merită un buget de 50 (!!!) de ori mai mare decât un festival de artă contemporană, care ar putea deveni, acordându-i-se atenţia cuvenită, un eveniment internaţional far pentru oraşul nostru.

Festivalul de film documentar FARAD pierde 20% din buget (250.000 de lei în 2019 faţă de 200.000 de lei în 2020). Aceasta în condiţiile în care este un festival care are deja şase ediţii şi a atras în Arad nume sonore precum Corina Şuteu (fost Ministru al Culturii, preşedinte al festivalului), Mihai Chirilov (care nu mai are nevoie de introducere, dar menţionăm că este iniţiatorul renumitului festival internaţional de film TIFF), Mona Nicoară, Dana Bunescu (laureată cu Ursul de Aur la Berlin pentru sunet şi coordonator al Atelier FARAD – care are deja rezultate îmbucurătoare prin filmele care s-au născut în urma acestuia şi care au fost deja selecţionate în diferite festivaluri internaţionale de profil), dar şi realizatori cu renume în lumea filmului documentar. Suntem uimiţi să constatăm că administraţia actuală nu vede în acest festival o oportunitate de notorietate pentru Arad şi, în mod evident, un potenţial generator de venituri în viitor. Desigur, pentru aceasta este nevoie de fler, viziune şi minime cunoştinţe de management cultural. Care, în Arad, vorba aceea, există, dar lipsesc cu desăvârşire.

Şi proiecţiile de film în cinematografele Arta, Solidaritatea, Grădişte, Studio pierd 20% din buget (250.000 de lei în 2019 şi 200.000 de lei în 2020). Proiecţiile de film în aer liber, cu succes de necontestat în rândul arădenilor, suferă o pierdere şi mai importantă, de aproape 50% (de la 150.000 de lei alocaţi în 2019 la 80.000 de lei pentru 2020). Din nou, nu putem decât să ne mirăm de absurdul situaţiei. Totodată, nu putem să nu punctăm aici faptul că deşi în buget apare negru pe alb numele cinematografului Studio, situaţia cu cel mai frumos cinematograf din Arad nu este nici ea roz. Deşi aflat în patrimoniul municipalităţii arădene deja de nouă ani, abia recent a fost aprobată alocarea de fonduri pentru proiectul tehnic. Vor mai dura, probabil, încă nişte ani până când arădenii vor putea viziona filme în ceea ce a fost cea mai frumoasă sală de cinema a Aradului.

Nici Teatrul şi Filarmonica nu au fost scutite de tăieri bugetare.  Festivalul Internaţional de Teatru Nou pierde 25% din fonduri. Festivalul Internaţional de Teatru Clasic primeşte 400.000 de lei anul acesta faţă de 450.000 de lei anul trecut (tăiere de peste 11%), iar Festivalul Internaţional de Artă a Animaţiei Euromarionette pierde şi el peste 16% din buget. Concertului de Rock Simfonic i se taie peste 26% din fonduri, Festivalul Open Air 2020 organizat tot de Filarmonică pierde şi el peste 28% din buget.

Nu putem să nu remarcăm şi un exod al tinerilor creativi din Arad, probabil tot pe fondul lipsei de susţinere din partea autorităţii locale şi a lipsei de perspectivă în peisajul cultural arădean. Din care a dispărut aproape total asociaţia Citizenit, care acum câţiva ani avea o activitate care promitea o deschidere şi binevenită diversitate şi împrospătare a culturii în Arad.

Populisme

Remarcăm cu aceeaşi amărăciune, dar deja fără surprindere, că bugetul unor evenimente „populare” şi populiste a fost suplimentat. Astfel, Sărbătoarea vecinilor primeşte 100.000 de lei anul acesta, faţă de 80.000 de lei anul trecut, iar Ziua familiei primeşte 30.000 de lei în plus, 80.000 de lei anul acesta, faţă de 50.000 de lei anul trecut. Practic, pentru evenimentele de campanie electorală mascată se găsesc fonduri suplimentare semnificative în an cu alegeri locale. Zilele administraţiei primesc acelaşi buget de 200.000 de lei. Festivalurile, spectacolele şi concertele în aer liber (din nou, „muniţie” electorală) primesc 450.000 de lei din banii contribuabililor, faţă de cei 330.000 de lei alocaţi anul trecut pentru aceleaşi acţiuni.

Într-un rezumat sinistru: să cheltuim pe flori, mici şi bere, că de cărţi, operă, muzică simfonică, teatru şi artă contemporană suntem preaplini.

Ce-a mai rămas, în încheiere

În încheiere, dorim să subliniem că Strategia culturală a Aradului pentru anii 2015-2025, un document de o înaltă calitate profesională comanditat de administraţia locală, a fost elaborată pentru a fi implementată, pentru a construi pornind de la liniile, priorităţile şi obiectivele trasate acolo. Din păcate, acea Strategie Culturală nu a făcut decât să adune praful pe rafturi uitate ale Primăriei sau ale Centrului Municipal de Cultură Arad. Şi să servească din nou de faţadă (sic!) suprapunând artificial peste calendarul deja existent unele obiective din numita strategie, în esenţă nefiind implementat nimic.

Comunicatul de față a fost publicat contra cost. Conținutul acestuia reprezintă în mod exclusiv punctul de vedere al partidului / organizației mai sus amintit/e, pentru care Redacția Special Arad nu-și asumă nicio responsabilitate.