vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Concluzia pentru ultima bucată din trilogia „Fuck Skywalker” ar fi… 3,6

    de Tomck@t | 22 decembrie 2019, 2:19 PM | Film | Pop Culture | Recomandările editorilor

    0

    (foto: IMDb)

    Nu-ți face griji, spoiler-ele pot fi citite doar opțional!

    Exact cum spunea tovarășul Diatlov în serialul „Chernobyl” despre nivelul de radiație 3,6 Roentgen: „not great, not terrible”.

    Așa e și „The Rise of Skywalker”, filmul care conchide cea de-a treia trilogie din saga Star Wars, un proces cinematografic care a devenit un veritabil fenomen pop culture în ultimii 42 de ani. Deci… ce-nseamnă asta? De ce e bun, de ce e rău? Am să intru mai adânc în detalii în rândurile de mai jos, însă, mai întâi, întrebarea mai arzătoare e: cum naiba am ajuns aici? Nu, nu mă refer la zona radioactivă, mă refer acum la acest basm spațial care se-nvârte, de aproape jumătate de secol, în jurul celei mai ratate familii dintr-o Galaxie imaginară, aflată departe, departe de tot.

    Ca un hardcore fan Star Wars, mă găsesc acum într-o situație dificilă. Pe de o parte îi înțeleg, pe de altă parte nu pot să mă situez în această tabără a „haterilor”, care au considerat penultimul episod, „The Last Jedi”, o mizerabilă blasfemie și i-au urat cu flegme murdare drum bun regizorului Rian Johnson în flăcările Iadului. From a certain point of view, „The Rise of Skywalker” e așa cum e tocmai datorită lor. Felicitări, așadar! Disney v-a ascultat doleanțele și a ieșit din șandramaua familiei Skywalker pe ușa din spate, astfel încât hoarda mondială de fani supărați să fie acum peste poate de fericiți. Site-ul Rotten Tomatoes ilustrează perfect acest nou fenomen cu care se confruntă „The Mouse House”, Walt Disney adică, care a cumpărat Lucasfilm în anul 2012: ultimul film Star Wars are un scor de 82% din partea publicului și 57% din partea criticilor. Asta în condiția în care „The Last Jedi” a produs exact inversul medaliei, cu o discrepanță și mai mare: 43% din partea fanilor, 91% din partea criticilor. Explicația e simplă: fanii revoltați nu au vrut un film Star Wars nou, ei au vrut să retrăiască (poate chiar fără să-și dea seama) aceleași și aceleași povești cu care s-au obișnuit.

    Problema a început – cu asta putem fi de acord cu toții – cu regizorul J.J. Abrams, cel sub oblăduirea căruia s-a produs prima și ultima bucată din povestea familiei Skywalker. Desigur, nu săracul J.J. e de vină în totalitate, ci mai degrabă compania lui Mickey Mouse, care l-a angajat și i-a impus o anumită direcție și anume una pe „safe mode”, cu zero pericol de radiații nocive în rândul fanilor nostalgici. Din acest motiv, „Episodul VII – The Force Awakens” a fost doar un copy-paste lamentabil, aceeași Mărie cu altă pălărie, după prima creație Star Wars a tăticului George Lucas. Inițial, Disney a vrut doar să trezească interesul fanilor vechi, dar nu avea în plan să continue neapărat în aceeași monedă. Drept îi, căpăteniile de la Disney nu prea aveau niciun plan, cu siguranță nu unul pe termen lung, mulțumindu-se cu ideea că banii trebuie să iasă în primul rând, iar în rest va ieși cum și ce va ieși, vor vedea ei după cum va bate vântul. Iar din vânt s-a produs o adevărată tornadă. A venit Rian Johnson (supranumit de internauți Ruin Johnson) și și-a băgat picioarele în toate speculațiile și așteptările fanilor, arătându-le că un regizor face filmul, nu publicul. Omul a avut cojones, dar a mușcat-o destul de rău. Și în ziua de azi, fanii îi boicotează noile producții, chit că n-au nicio treabă cu franciza Star Wars.

    Vestea proastă pentru unii, excelentă (presupun) pentru alții?

    Ultimul episod Star Wars cade – încă o dată – în aceeași plasă a creatorilor lași. „The Rise of Skyalker” e, mai mult sau mai puțin, un copy-paste lamentabil, aceeași Mărie cu altă pălărie, după Episodul VI – „Return of the Jedi”.

    Vinovatul principal e, evident, Disney, care și-a băgat nasul în producție (pentru că poate. La urma urmei vorbim de o producție Disney), multe scene fiind re-refilmate. Dar asta nu e o noutate, așa merg lucrurile la Hollywood de când lumea (și, apropo, de asta se reorientează mai nou regizorii spre alternative precum Netflix sau Amazon, care oferă o libertate creativă mult mai mare).

    Pe de altă parte, chestia asta cu „istoria se repetă” s-ar putea să vină chiar de la George Lucas. Dar am să revin mai jos pe această idee.

    star wars rise skywalker ending
    Foto: Den of Geek

    De ce e „The Rise of Skywalker” un episod Star Wars BUN?

    „Episodul IX – The Rise of Skywalker” e un adevărat spectacol vizual pe sistem super-turbo, barem în proporție de 99% e chiar ca o shaorma spațială cu de toate, acțiune, umor, drame (doar atât zic: cel mai emoționant moment din film e cu Leia, respectiv reacția lui Chewbacca), până și câteva surprize, dar nu prea multe, cel puțin nu pentru un fan înrăit, pe care e destul de greu să-l mai uimești cu ceva. Filmul patinează pe terenuri anterior minate cu o dexteritate sportivă de invidiat și între timp reușește să umple mai toate găurile enervante. E mai mult decât un film-cadou de Crăciun pentru copii mici și mari, e un fan service exemplar, o încheiere satisfăcătoare a unei epoci care, în fapt, s-a cam încheiat de ceva vreme. Dar… dacă mai marii Lucasfilm tot au reînviat morții de dragul merchandising-ului, nu le-a (și ne-a) mai rămas decât să jucăm acum, în ultima rundă, cu pionii de pe tabla de holoșah care ne-au rămas, pornind din pozițiile în care au fost lăsați data trecută.

    Cu alte cuvinte, regizorul J.J. Abrams a avut multiple sarcini extrem de grele de rezolvat și – ce-i al lui, e al lui – a cam făcut față elegant, cât de cât, acestui task. A trebuit cumva să mulțumească pe toată lumea, să corecteze „greșelile” comise în episodul VIII (respectiv cele pe care chiar el le-a pornit în episodul VII), a trebuit să integreze în film scene nefolosite cu Carrie Fisher, cea care a decedat subit în 2016, și a trebuit să găsească o cale de a oferi un final bine-meritat pentru saga Skywalker.

    „Saga Skywalker”… care doar „Saga Skywalker” nu mai poate fi numită în această ultimă trilogie, ci mai degrabă „Fuck Skywalker”.

    În prima fază, exact de aici pornise beleaua pentru Disney și implict pentru Abrams. Din punctul de vedere al creatorului George Lucas și al multor fani, saga Sywalker s-a oprit la „Episodul VI – The Return of The Jedi”. Doar că un mic detaliu a fost omis atât de Lucas, cât și de marea majoritate a fanilor francizei. Saga nu s-a oprit aici, în totalitate. A fost continuată în benzi desenate, cu ajutorul unor artiști cu adevărat fani Star Wars, care au extins acest „univers” în toate direcțiile temporale… și nu oricum, ci chiar sub egida și cu ajutorul companiei Lucasfilm. Apoi a intrat în schemă Disney și a hotărât că toate chestiile astea de surplus creativ nu mai au nicio relevanță, las’ că fac ei altele, tot ce trebuie: filme, seriale, desene animate și benzi desenate (că doar au resurse cât casa: Walt Disney Pictures, Disney Channel, Marvel Comics și, mai nou, platforma video streaming Disney+). Culmea, fanii au strâmbat puțin din nas, dar în definitiv au zis „OK, hai că va fi fun!”. Problema continuării nu a orbitat, deci, sub semnul „DE CE?”, ci „CUM?”.

    „Marea” soluție a noilor proprietari Lucasfilm a fost să anuleze tot ce a obținut Lucas până în acel punct cu acest „Curios caz al clanului Skywalker”, adică un basm sci-fi cu puternice tente telenoveliste și o mitologie modernă pe măsură, care – la ora actuală – arată cam așa (după cronologia acțiunii filmelor): un copil sclav cu alură de „Baby Jesus” pe nume Anakin Skywalker, așa-zisul „Chosen One”, e sortit să aducă balanță în Forță: ceea ce, de voie, de nevoie, chiar izbutește să facă, scăzând drastic numărul imens de Jedi la nivelul numărului extrem de mic de Sith, sărind din banca Ordinului Jedi tocmai în cizmele celui mai nou și temut Lord Sith, supranumit Darth Vader. Ca mai apoi să vină sărăcia de fiu-său, Luke Skywalker, și să elimine hop ș-așa tocmai creierul acestui Imperiu sinistru, pe numitul Palpatine aka Darth Sidious, și, totodată, să-l readucă pe ta-su pe calea cea bună. The End. Peste vreo 30 de ani, totul pare să fi fost absolutamente și complet degeaba. Luke a ajuns un bătrânel fricos și leneș, Ben Solo aka Kylo Ren – singurul urmaș al lui papa Vader – decide că vrea să fie the bad guy că așa e cool, iar salvarea Galaxiei nu e nici Luke, nici Leia (despre care, cu pași de melc tripat, aflăm că a primit și ea oareșce lecții de Jedi), ci o fetișcană despre care știm prea puțin, în jurul căreia se aliniază alți protagoniști despre care știm la fel de puțin. Colac-bombă peste pupăză, în ultimul capitol aflăm că Palpi aka Darth Sidious nu s-a dus defel pe apa sâmbetei, a fost mereu pe aici, pe undeva, și trăgea sforile după bunul său plac, de maestru diabolic ce e.

    Indiferent ce cred unii, acest ultim punct de cotitură nu e neapărat o abordare greșită. Chiar din contră!

    Vorba aia, cam asta-i viața, de multe ori degeaba rezolvă ceva vechea generație, cumva, mai devreme sau mai târziu, Răul cu care s-a luptat și pentru care s-a vărsat sânge tinde mai mereu să revină. De fapt, e foarte posibil să fi fost mereu prezent, doar că s-a deghizat până la un punct. Așa și cu Palpatine aka Darth Sidious.

    maxresdefault 13
    Foto: captură YouTube

    De ce NU e „The Rise of Skywalker” un episod Star Wars bun?

    Ceea ce lipsește cu desăvârșire din acest ultim capitol este tocmai un Skywalker (tocmai în filmul cu titlul promițător „Ascensiunea lui Skywalker” – varianta română), care să apuce să-și spună ultimul cuvânt. Da, corect, Ben Solo aka Kylo Ren e pe jumătate Skywalker, însă Luke și Leia devin în această schemă perfect irelevanți. Până la Episodul VIII, Luke mai face doar o șmecherie de proiecție prin Forță, apoi se dizolvă în Forță că așa vrea mușchiul lui, iar Leia mai zboară câțiva metri în spațiu în stil Mary Poppins, dar în rest totul cade pe umărul juniorilor.

    Nimic de zis, J.J. Abrams a izbutit să ne ofere o manevră bună – chiar foarte bună – în acest ultim capitol, în ceea ce o privește pe Leia.

    „E ca poezia”

    George Lucas a spus pe vremuri ceva extrem de important acoliților săi, printre care se număra și Dave Filoni (singurul, de altfel, care chiar a prins ideea ca lumea și face, în continuare, treabă bună la Lucasfilm, la divizia desene animate și, mai nou, la serialul live action „The Mandalorian”, pe post de co-producător). Lucas a spus așa: „Vedeți? E ca poezia. Rimează”. Se referea, desigur, la evenimentele care se repetă (ba similar, ba în oglindă) în această poveste cu miros de manual de istorie galactică imaginară.

    Acest sfat, aceste vorbe de înțelepciune compacte de la tata Lucas au devenit între timp virale pe internet, singura întrebare e dacă i-a ajuns cumva și la urechea lui J.J. Abrams.

    Da și nu.

    Adică omul a încercat să facă rimă, dar dacă nu ești poet, degeaba – ca să mă exprim așa, mai poetic. Trebuie să-l înțelegem și pe el, într-un fel. Omul e un producător de filme extrem de bun, ca regizor e, ce-i drept, mediocru (din acest punct de vedere seamănă cu Lucas, diferența e doar că Lucas e un bun povestitor, nu neapărat un bun producător), dar e unul dintre preferații studiourilor de filme pentru că face să fie bine și să nu fie rău.

    Așa a făcut cu Episodul VII – „The Force Awakens”, așa a făcut și acum, cu Episodul IX – „The Rise of Skywalker”, ambele au mers pe safe mode la turație maximă, ca nu cumva fanii să se supere.

    Există și o parte pozitivă în toată chestia asta, însă. Puținii fani oarecum dezamăgiți s-ar putea să se răzgândească ulterior, revăzând saga de câteva ori. Așa a fost, la urma urmei, și pe vremea lui Lucas, doar că pe atunci era mai greu să comenteze lumea pe internet, iar erorile au fost rapid rectificate și explicate în benzi desenate.

    O altă veste bună e că se anunță o nouă strategie la Lucasfilm. Urmează o pauză mai îndelungată pentru filmele Star Wars, producătorii vor conținut nou de acum încolo, povești mai bine gândite și personaje mai bine dezvoltate. O soluție bună este înclinația spre seriale, cum e noul „The Mandalorian” pe platforma Disney+.


    Foto: IMDb

    Momentan, fanii nostalgici au dovedit că pot influența cursul evenimentelor într-un film Star Wars, dar în viitorul apropiat s-ar putea ca rețeta să nu mai funcționeze în favoarea lor. De ce? I-a întrebat cineva pe copiii și tinerii de astăzi ce părere au despre Star Wars? I-a întrebat cineva dacă-s curioși mai degrabă de Luke Skywalker sau de Rey? Poate mai degrabă de Mandalorian și așa-zisul „Baby Yoda”? Ori personajul Cal Kestis din jocul „Fallen Order”?

    Doar timpul ne va spune ce se va alege de saga Star Wars în viitor. De fapt, nu atât timpul, cât mai degrabă noua generație de fani Star Wars.

    Încet-încet, fanilor vechi nu le va rămâne decât… speranța. Dar dacă au învățat ceva din Star Wars, atunci știu că tocmai asta a fost, încă de la bun început, lecția principală.

    Nota autorului

    Chiar 3,6… undeva între MEH și BUN.
    nota star wars 9

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    5 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.