Chișineu-Criș, locul unde s-a născut Mangalița

    de E. Nola | 28 decembrie 2019, 9:29 AM | Știri Arad

    4

    Ioan Rășinar, crescător arădean de Mangalița

    Ajunsă în pragul dispariției după cel de al II-lea război mondial, rasa de porci Mangalița, numit pe aici și porcul cu blană sau cu lână creață, cunoaște o adevărată renaștere, unsoarea, clisa și carnea de Mangalița fiind considerate delicatesuri, prețul lor fiind cam de patru ori mai mare decât cel al porcilor de carne obișnuiți.

    Povestea lor este deosebit de interesantă, în a doua jumătate a secolului XIX fiind rasa cea mai cunoscută si frecventă pe aici, respectiv în Ungaria și Transilvania. Ceea ce se știe mai puțin este că rasa a devenit cunoscută și apreciată mai ales după ce arhiducele Joseph de Habsburg, fratele mai mic al împăratului Francisc I, guvernator al Ungariei, a creat, prin 1830,  o crescătorie la Chișineu-Criș, prin împerecherea unor porci tradiționali ai zonei, ziși de Salonta, cu porci primiți de la prințul sârb Obrenovici, așa numiții porci de Sumedia, descendenți al unor rase cunoscute încă din antichitatea romană.

    Nepretențios, cu grăsime multă – motiv pentru care a pierdut teren în fața raselor de carne din secolul XX – Mangalița cunoaște acum o adevărată renaștere în Ungaria, de carnea lui fiind interesată în ultima vreme și marea bucătărie internațională, deosebit de apreciată în SUA, Franța, Spania și Japonia, unde este numit porcul Kobe.

    De altfel între Ungaria și România există la ora actuală un început de polemică – asemănătoare celei mai vechi a pălincii – privind originea rasei, respectiv caracterul ei autohton. Cert este că în Ungaria creșterea de Mangalița a reînceput încă în anii optzeci și este mult mai dezvoltată ca la noi.

    Ceea ce este însă bine, Aradul își menține locul privilegiat în rândul crescătorilor autohtoni, Asociația Crescătorilor de suine autohtone Mangalița-Bazna, cu peste 100 de membri din toată țara, cei mai mulți fiind însă din Arad, Bihor, Maramureș, având sediul chiar în orașul nostru. Rasa Bazna este de asemenea obținută prin împerecherea cu Mangalița.

    Poate nu ar fi rău dacă autoritățile locale, având în vedere prioritatea și tradiția, s-ar apleca mai mult asupra chestiunii…

    Distribuie articolul

    Comentarii

      • Iar Dumneavoastră să citiți, inainte de a comenta aiurea.
        Nu am zis nimic de numär, am spus doar că preocuparea pentru Mangalita e din anii optzeci in Ungaria. De fapt, specia a intrat sub protectie incă din 1974 si, da, preocuparea pentru creștere se datoreaza actualului șef al Asociatiei maghiare, cel care a inteles importanta probabila a cresterii la inceputul anilor nouäzeci intr-o tară care nu are nicio legătura nici cu Ungaria, nici cu Romania,
        Siti care e țara fără Google?

        +4 voturi
        +1
        -1
    1. Subscriu la comentariront referitor la insuficienta documentare a articolului.
      Rasa Mangaliță, a carei origine este “disputată” de mult intre Romania, Serbia și Ungaria, fiind atestată documentar practic pe întreg teritoriul fostului Imperiu Austriac, a fost și este menținută în nucleu genetic la Stațiunea de Cercetări Agricole de la Turda, singurul nucleu genetic atestat de catre Academia Romana și Ministerul Agriculturii pentru varietatea de culoare roșie a acestei rase.
      De altfel, ca o paranteza necesară, rasa Mangaliță are mai multe varietăți de culoare:
      – “blonda”(cea prezentată in a doua poza), la care culoarea dominanta a parului este alb-murdar iar pielea este pigmentată, mai răspândită cu precadere în Bihor și Banat și cea mai populară in gospodariile din zonele premontane și montane ale acestor regiuni;
      – “abdomen de rândunică”(asemănătoare cu cea din prima poza) la care culoarea dominantă este negru, cu o regiune roșcată în regiunea pieptului și prima treime a abdomenului. Varietatea a disparut din Romania încă din perioada interbelica și este sporadic prezenta prin importuri ocazionale;
      – “roșie” (atat parul cat și pielea sunt pigmentate în culoarea roșie-ruginie, cu ongloane negre și ochi de culoare închisă, niciodată chihlimbarie, acest din urma caracter fiind semn de metisate cu rasa de carne Durok, lucru nedorit.
      Nu doresc să fac o descriere exhaustiva a rasei nici o monografie a acesteia. Gasiti toate acestea în tratatele de specialitate pe care, dacă sunteti într-adevăr interesați de rasă și de caracterele sale morți-productive, vă recomand sa le consultați.

      --2 voturi
      +1
      -1
      • Subscriti la ce?
        Articolul nu este un tratat de zootehnie, chiar daca autorul știe toate informațiile pe care le vehiculați, plus încă un volum, nemaivorbind de faptul că în copilărie încă a prins vremea tăierilor de mangalița la casa omului înainte de Craciun.
        Informația principală pentru care s-a scris articolul este cea din titlu: că răspândirea rasei a început de la Chisineu-Criș.
        Știați asta?
        Dacă da, foarte bine, dacă nu, nu vă mai pierdeți timpul cu aiureli.

        +6 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    1 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.