Ziua de 7 mai are o însemnătate aparte pentru fotbalul românesc, dar și una pentru fotbalul arădean. Într-o seară de 7 mai, Steaua cucerea Cupa Campionilor Europeni, o seară în care arădeanul Helmuth Duckadam intra în Cartea Recordurilor prin cele patru penalty-uri apărate la loviturile de departajare.

În acea zi, un alt arădean își serba ziua de naștere. Împlinea 40 de ani… Este arădeanul care a fost liderul generației 70 a Bătrânei Doamne, a doua generație de aur a acestui club înființat de Francisc Neuman. Este Flavius Domide, de două ori campion al României cu UTA, a făcut parte din echipa care a eliminat Feyenoord-ul, a marcat goluri memorabile cu Setubal sau Tottenham, a îmbrăcat de 18 ori tricoul echipei naționale a României alături de care a fost prezent la Mondialul din 70 din Mexic.

Ieri a fost din nou 7 mai, iar UTA se pregătea pentru partida cu Mioveni. În zona tribunei oficiale am văzut-o pe nora lui Flavius Domide, Florentina, soția lui Gigi junior, și cu câteva minute înainte de startul meciului m-am dus lângă ea. În fața mea erau Hristos Mețcas și Mircea Axente. Nu-l văzusem pe marele Domide. Ajuns lângă ea o salut și îi spun: „Să îi transmiți la mulți ani lui nea Gigi. El nu e aici, nu a venit?”

Florentina mi-a spus că urmează să de a lovitura de începere și brusc m-a cuprins o bucurie combinată cu emoții. Într-adevăr, câteva momente mai târziu, Gabi Iazbinszky avea să anunțe acest moment la microfon, iar Domide intra pentru prima dată pe gazonul noii arene însoțit de Attila Broșovszky. Ce moment, Domide, la împlinirea celor 76 de ani, se întorcea după atâția ani în arenă alături nepotul lui Gioni Broșovszky… Gigi și Gioni, poate cei mai buni fotbaliști ai Aradului de la Petschovsky încoace.

Momentul în care nea Gigi a călcat pe gazon a fost fabulos. Brusc, toți cei prezenți pe stadion s-au ridicat în picioare în semn de respect și au început să aplaude precum la marile spectacole de operetă sau de teatru. Și nu se opreau, iar cu fiecare pas al lui Domide spre mingea aflată la centrul terenului tribuna a început să strige tot mai tare: „Domide! Domide!”

Nu știu cum a fost pentru alții, dar pentru mine și mulți dintre cei care au stat lângă mine a fost cu fiori, cu o emoție care nu am mai trăit-o pe noua arenă. Uriașul Gigi Domide, „Roșcovanul”, se afla din nou pe gazonul arenei pe care a dat tot ceea ce a avut mai bun.

Să trăiești sănătos, nea Gigi! A fost o bucurie să te vedem și, personal, mă bucur că te-am îmbrățișat după destul de mulți ani.