„Pădurea Hoia-Baciu din România este un loc unde imaginația poate zburda. Un tur ghidat de noapte este modalitatea perfectă de a descoperi farmecele sale supranaturale”, scria Daniel Stables în urmă cu o zi într-un amplu material dedicat pădurii de lângă Cluj-Napoca, în The Guardian.

Însoțit de ghidul Marius Lazin, care organizează plimbări nocturne de peste 12 ani, jurnalistul britanic prezintă pădurea ca pe un spațiu în care realitatea și imaginația se întâlnesc: copaci răsuciți în forme bizare, arcade naturale, zone în care telefonul și aparatura foto „mor”, relatări de dispariții inexplicabile și activitate paranormală.

Jurnalistul britanic notează că, deși nu a văzut nimic propriu-zis supranatural, atmosfera pădurii este copleșitoare, cu trunchiuri contorsionate, poieni perfecte și un sentiment persistent că locul este „o pânză pe care oamenii își proiectează fricile și fanteziile”.

Hoia-Baciu, Triunghiul Bermudelor din Transilvania

„Oamenii numesc locul acesta Triunghiul Bermudelor din Transilvania”, spune ghidul Marius Lazin, citat de jurnalist. „Mulți au intrat aici și nu au mai ieșit”, glumește ghidul, citat de Daniel Stables, adăugând totuși că tururile sale „au o rată de întoarcere de 100%”.

În material se amintește și faptul că legenda spune că pădurea îi poartă numele unui cioban care ar fi dispărut aici împreună cu turma sa, dar și cazul fotografiei cu un obiect zburător neidentificat, realizată în 1968 de tehnicianul militar Emil Barnea, care a atras atenția internațională asupra locului. În deceniile ce au urmat, Hoia-Baciu a devenit un magnet pentru yoghini, șamani, ufologi și pasionați de paranormal din întreaga lume.

În materialul din The Guardian, Daniel Stables povestește: „Marius mă conduce într-o plimbare de noapte prin ceea ce este adesea descrisă ca fiind cea mai bântuită pădure din lume: Hoia-Baciu, o pădure de doi kilometri pătrați, la marginea orașului Cluj-Napoca. El vine aici trei nopți pe săptămână de 12 ani, dar chiar și el pare puțin neliniștit în timp ce își mișcă lanterna ca un proiector peste pereții noduroși de ulmi și fagi care ne îmbrățișează din toate părțile, părând atât de deși încât ar putea fi marginea lumii cunoscute”.

Legende, OZN-uri, Hoia-Baciu și extinderea orașului Cluj-Napoca

Jurnalistul nu uită însă să amintească și de amenințările din vecinătatea pădurii, altele decât cele paranormale.

„Pădurea ar putea fi unul dintre locurile de pelerinaj de frunte pentru iubitorii de paranormal, dar este sub amenințare. Suburbiile vestice ale Cluj-Napoca – un hub tehnologic modern de peste 400.000 de locuitori, descris ca Silicon Valley-ul Europei de Est – se extind, iar dezvoltatorii presează pentru permisiunea de a tăia copacii și a construi blocuri de apartamente. Cu excepția câtorva hectare care găzduiesc stejari mediteraneeni rari la nivel local, pădurea nu este protejată oficial”.

Ghidul Marius Lazin speră, spune jurnalistul, „că firma pe care a co-fondat-o – Hoia-Baciu Project – va ajuta la schimbarea acestei situații, încurajând autoritățile să recunoască valoarea pădurii ca atracție turistică”. Compania acestuia oferă plimbări de zi și de noapte în pădure, sesiuni de yoga, prelegeri despre paranormal, vânători de comori și chiar, pentru cei deosebit de neînfricați, camping peste noapte.

Întâmplările paranormale din pădure

În material (pe care îl puteți accesa de AICI), jurnalistul amintește și de câteva basme și de presupusele întâmplări paranormale de aici: „O poveste celebră descrie o fetiță de cinci ani care dispare în timpul unui picnic de familie, doar pentru a se rematerializa cinci ani mai târziu fără nicio amintire despre ce i s-a întâmplat, neîmbătrânind nicio zi, iar hainele ei neavând nici cea mai mică pată de murdărie.

Raportările mai comune descriu telefoane mobile și echipamente foto care se opresc inexplicabil la intrarea în pădure, în timp ce răspunsurile emoționale variază de la groază totală la stări de extaz. Unii oameni susțin că văd erupții ciudate pe piele, aud șoapte printre copaci sau simt mâini care îi apucă sau îi împing, chiar și atunci când sunt siguri că sunt singuri”.

Jurnalistul mai precizează că, deși poveștile nu pot fi verificate acum, „există multe în fața ochilor mei care sunt incontestabil ciudate. Peste tot în jur sunt copaci ai căror trunchiuri sunt îndoite și răsucite în forme fantastice. Unii se umflă la bază, coroanele lor dispărând în noaptea neagră, astfel încât seamănă cu niște cârlige uriașe de carne atârnând din cer.

Alții se apleacă precum lumânările topite sau sunt îndoiți în modele ciudate, spiralate. Au fost oferite diverse explicații pentru copacii deformați: că vânturile puternice ar fi putut îndoi puieții sau că nivelurile naturale ridicate de radiații din sol ar explica creșterea lor strâmbă. Dar cercetările nu au găsit nicio dovadă satisfăcătoare”.

Și puțin despre „locul de dincolo de pădure”

„În ciuda faptului că am petrecut câteva ore în pădure și am fost sincer uimit de copacii răsuciți și de poiana ciudată, nu am văzut nimic pe care l-aș descrie ca fiind supranatural. Poate că pădurea este o pânză goală, pe care oamenii își proiectează propriile temeri și dorințe”, concluzionează reporterul.

Acesta mai spune că „Transilvania, în general, este un loc care stârnește imaginația, unde granița dintre fapt și folclor este estompată. În comunitățile rurale românești, persistă credința în strigoi, vampiri care își schimbă forma, care se ridică din mormintele lor pentru a teroriza comunitățile locale. Dar chiar și Transilvania învăluită în mituri – literalmente, „locul de dincolo de pădure” – se simte solidă și previzibilă în comparație cu această pădure stranie”.

Citește și:

Tămâia și politica: finul președintelui CJ Arad, preotul Noghiu, pregătit să fie uns „șef al slujbelor” la Catedrala nouă