Special Arad a fost cel care a declansat mișcarea de solidarizare pentru Teatrul Vechi. Preluată de mai multe asociații civice, de o vreme povestea a trecut în uitare, mai mult opinia publică se arată dezamăgită de tărăganarea rezolvării. L-am întrebat de aceea pe cel mai potrivit să răspundă, adică scriitorul Gheorghe Schwartz, cel care s-a pus în fruntea acțiunii, cel care a tratat cu Primaria Arad, prin primarul Bibart, ce se mai aude cu Teatrul Vechi. Iar mai jos aveți precizările acestuia: 

„Întrebarea Dumneavoastră este justificată, mai ales că atunci când am început campania de salvare a acestui simbol al Aradului – și al țării! – populația s-a arătat foarte interesată, semnând mii de oameni apelul nostru.
Nu am făcut publice demersurile noastre recente fiindcă am vrut să venim cu date concrete. Poate vă aduceți aminte, la ieșirea de la ședința CLM din 16 martie, am afirmat că sper ca Teatrul Vechi să devină premiza unui centru cultural complex până la toamnă. Abia apoi vom putea vorbi de reabilitarea și înzestarea cu cele necesare pentru activitățile dorite.  Știam – și nu m-am înșelat – că drumul de parcurs nu este scurt. Acum ne aflăm abia în mai…

Însă ceea ce pot spune este că a trebuit să treacă două luni pentru a găsi calea de urmat, iar aceasta este atragerea în proiect, în primul rând, a diferiților actanți culturali, întrucât ei își vor găsi în complexul restaurat și dotat corespunzător posibilităților de exprimare, iar cetățenii vor avea acces și se vor bucura de produsele muncii lor. Repet, dorim ca acțiunea noastră să rămână un demers civic, mai ales că Ministerul Culturii s-a spălat de două ori pe mâini, de parcă n-ar fi vorba despre un obiect de patrimoniu, un jalon al istoriei noastre culturale. Și nu vrem nici ca pe plan local, Teatrul Vechi să devină un trofeu al vreunui partid politic.

Între timp, reprezentantul nostru juridic a căutat cele mai bune soluții împreună cu juristul delegat de Primărie.

Odată cu relaxarea restricțiilor impuse de pandemie, vom atrage oamenii de artă să contribuie cu spectacole, cu licitații de artă, cu diferite manifestări culturale în folosul strângerii de fonduri, atâta vreme cât pentru un asemenea scop nu se găsesc bani de la forurile culturale, bani care pentru ele n-ar reprezenta nicio problemă, suma necesară fiind modică față de cât se cheltuiește pentru acțiuni efemere, festiviste, propagandistice.

Sperăm să avem sprijinul unor personalități nu numai din Arad, ci din întreaga țară, precum și de peste hotare. Bineînțeles, orice sprijin material (și nu numai) venit din partea cuiva în nume propriu rămâne binevenit. Când va fi cazul, vom face o întâlnire pe tema noastră, dar doar atunci când lucrurile vor fi deja în marș.

Repet, relaxarea de după pandemie abia se întrevede, iar în calendar suntem abia în luna mai…”