Ești Doamna la care ne-am gândit mereu din clipa în care te-am cunoscut și până la ultima clipă. Ești Doamna care ne-ai dat insomnii și, totodată, Doamna care ne-ai urcat pe pereți, care ne-ai făcut să urlăm din toate puterile, Doamna pentru care am fugit de acasă indiferent de starea vremii sau de starea iubitelor noastre.

Personal, nu te-am mai prins în tinerețile tale, stimabilă Doamnă. Până să apar eu erai o primadonă și cântai pe marile scene ale țării și ale Europei. Ai cântat superb la Rotterdam în fața unei audiențe de 60.000 de oameni, ai încântat pe White Hart Lane din Londra, la Setubal sau Salzburg, și de atâtea ori ți-ai pus la picioare publicul din București, Cluj, Craiova sau Brașov, dar cei mai încântați eram când cucereai Timișoara.

Doamne ce frumoasă erai, Doamnă… Cochetă, mereu bine îmbrăcată, cu un zâmbet cu care făceai pe toată lumea să se topească. Te-am iubit mereu nu numai noi, arădenii, te-au iubit și oameni din alte zări pentru că păreai de neatins. Eleganța ta izvorășet din cel mai rafinat stil britanic, educația ta e de viță nobilă, de la casă de baron adevărat, iar cei care te-au crescut au avut grijă să nu îți lipsească nimic.

Au trecut anii iar faima ta a început să pălească. Am prins, din păcate, și vremuri în care umblai în hainele acelea vechi, zdrențuite, te-am găsit bolnavă de atâtea ori, dar mereu ai avut puterea să revii. Nu cu mult timp în urmă ai murit puțin, dar ai înviat precum într-o poveste biblică pentru că ești dintr-o zodie a renașterii, a reînvierii, fiind născută într-o perioadă în care Creștinătatea sărbătorește Paștele.

Au trecut 75 de ani de când erai un bebeluș în casa nouă construită de Baronul von Neuman. De mică ai cucerit lumea și ai fost o răsfățată a zeci de mii de oameni. Am văzut poze cu tine când aveai 35 de ani și erai splendidă. Străluceai…

Acum, mă bucur că exiști, mă bucur că ți-ai recăpătat strălucirea de altă dată. Te aștept să revii pe marile scene îmbrăcată mereu în rochiile tale albe și roșii. Te aștept să reinterpretezi faimoasele tale arii, și te rog nu uita: puneți din nou acel ruj roșu care te-a făcut specială.

Te iubesc, venerabilă Doamnă. Te iubesc eu și zeci de mii de arădeni.

Îți mulțumim că exiști!

La mulți ani, UTA!

Oriunde ai fi, Baronule Neuman, să ai un somn lin printre îngeri. Ne-ai dăruit cel mai frumos cadou pe care-l puteam primi vreodată.