Din acest moment este clar că cele 170 de milioane pentru referendum sunt bani aruncați pe apa Sâmbetei!

Hotârârea de astăzi a CCR vine ca o măciucă în vârful capului pentru cei care au instrumentat referendumul de săptămâna viitoare împotriva căsătoriilor gay, făcând evident caracterul gratuit și demagogic al demersului respectiv, mai mult decât atât: dimensiunea manipulatoare a chemării poporului să voteze împotriva a ceva care este încet-încet practică firească în majoritatea țărilor din uniunea de care aparținem.

Nu ne dăm seama cum vor reacționa cei în cauză și deplângem în același timp dezamăgirea milioanelor care se pregătesc de referendum în speranța că servesc o cauză bună, nerealizând că de fapt formează masa de manevră pentru unii politicieni lipsiți de responsabilitate și fără scrupule.

Problema cea mare este că pe baza acestei hotărâri a CCR referendumul devine lipsit de obiect, chiar dacă votul va fi în favoarea interzicerii, Curtea Constitutională n-are cum s-o legitimizeze pe baza deciziei ei de astăzi.

Mai mult pentru decongestionarea celor care se înverșunează în continuare, doar o observație: se dovedește din nou că nu SUA, ci România este țara tuturor posibilităților.

Foto: Gandul.info

Motivarea CCR în cazul cuplului homosexual Coman-Hamilton:

„Curtea Constituțională constată, că relația pe care o are un cuplu format din persoane de același sex intră în sfera noțiunii de «viață privată», precum și a noțiunii de «viață de familie», asemenea relației stabilite într-un cuplu heterosexual, fapt ce determină incidența protecției dreptului fundamental la viață privată și de familie”, se arată în motivarea deciziei prin care CCR a decis că statul român trebuie să recunoască dreptul de şedere al cuplurilor homosexuale căsătorite dacă unul dintre parteneri este cetăţean UE.

„În această lumină, aplicând cele dispuse de instanța europeană în interpretarea normelor europene, Curtea Constituțională constată că relația pe care o are un cuplu format din persoane de același sex intră în sfera noțiunii de «viață privată», precum și a noțiunii de «viață de familie», asemenea relației stabilite într-un cuplu heterosexual, fapt ce determină incidența protecției dreptului fundamental la viață privată și de familie, garantat de art.7 din Cartea drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, de art.8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art.26 din Constituția României. Bucurându-se de dreptul la viaţă privată și de familie, persoanele de același sex, care formează cupluri stabile, au dreptul de a-și exprima personalitatea în interiorul acestor relații și de a beneficia, în timp și prin mijloacele prevăzute de lege, de o recunoaștere legală și judiciară a drepturilor și îndatoririlor corespunzătoare (a se vedea, în acest sens, și hotărârea Curţii Constituţionale din Italia – Ordinanza n.4/2011, publicată în Gazzetta Ufficiale nr.2 din 12 ianuarie 2012)”, se arată în motivarea deciziei.

Pe 18 iulie, Curtea Constituţională a decis, cu majoritate de voturi, că articolul 277, alineatele (2) şi (4) din Codul Civil este constituţional doar în măsura în care autorităţile naţionale recunosc căsătoriile gay încheiate în afara ţării strict în scopul liberei circulaţii a cetăţenilor europeni. Această prevedere a Codul Civil impune, în interpretarea CCR, ca statul român să recunoască căsătoriile între persoane de acelaşi sex pentru stabilirea reşedinţei cetăţenilor europeni şi a membrilor familiei lor,  în ciuda interdicţiei generale impuse în acelaşi timp privind recunoaşterea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex încheiate în afara ţării.

Judecătorii Mona Pivniceru, Ștefan Minea și Petre Lăzăroiu s-au opus acestei decizii și au făcut opinii separate.

„Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.277 alin.(2) şi (4) din Codul civil trebuia respinsă ca inadmisibilă, pe de o parte, neavând legătură cu soluţionarea cauzei, iar, pe de altă parte, pentru că, după pronunţarea Hotărârii din 5 iunie 2018 de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, problema a devenit una de interpretare şi aplicare a dreptului european, nemaifiind una de constituţionalitate”, susține Mona Pivniceru în opinia separată.

„Condiționarea constituționalității prevederilor art.277 din Codul civil de acordarea dreptului de ședere al unui cetățean terț (chiar căsătorit, într-un alt stat, cu un cetățean român) este nu numai gratuită, ci chiar dăunătoare (…) excepția de neconstituționalitate ridicată cu privire la dispozițiile menționate ale Codului civil trebuia respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea nu au o legătură indisolubilă cu soluționarea litigiului dintre reclamanți și Inspectoratul General pentru Imigrări”, au arătat, la rândul lor, judecătorii Ștefan Minea și Petre Lăzăroiu în opinia separată semnată împreună.

Decizia CCR a fost luată după ce Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a decis în luna iunie că ţările europene nu pot împiedica şederea cuplurilor de acelaşi sex căsătorite pe teritoriul lor, dacă unul dintre parteneri este cetăţean UE.

Astfel, statul român va fi obligat să recunoască căsătoriile dintre persoanele de acelaşi sex încheiate în afara ţării doar pentru a asigura reşedinţa cetăţenilor europeni şi a membrilor familiei lor, în ciuda faptului că România nu recunoaşte încă şi căsătoria propriu-zisă a persoanelor gay.

Surse: G4Media, HotNews