Probabil sună discriminator, dar cum să le spun? Am făcut pe intermediarul între o echipă de țigani din Arad, din aia cetârnari, dar care mai nou s-au reprofilat pe construcții (muncitori, nimic de zis) și beneficiarul unei magazii, din aia făcută din sandwich-uri (nu cele comestibile, ci cele folosite în construcții).

Beneficiarul este o femeie respectabilă, iar asta nici nu am știut până acum că are o atât de mare importanță. Da, țiganii nu negociază cu femeile. Ați știut asta? Eu am aflat-o de câteva zile și uite așa sunt deja cu o propoziție mai deștept. Cred că găsești chestia asta la un aliniat din legea țigănească, aia încă nescrisă, dar vorbită non-stop.

Primul contact a fost la telefon. Ne-am tot vorbit vreme de o săptămână până când țiganul șef și tata socru (al lui, bineînțeles) au purces spre casa femeii să vadă despre ce e vorba și să cadă la învoială.

• Dhomnu Luci, io sunt hom sherios.Io am fhirmă și fac tătu cha la charte. Vreau să fi acolo de față când vorbim și cu dhuamna, chă eu cu tine mă hânțeleg. Fhacem chontract și tăt ce vorbim așa rămâne.
• Bine, domnu – îi spun eu – ne vedem mâine la doamna acasă.

Și ne-am văzut. A scos metrul, a măsurat, și au început negocierile. Înălțime 3m, dar în spate e în cădere la 2,5, lățime 6, lungime 7, drac mai și știe măsurile că nici nu contau astea. Țiganul cere 220 de lei pe mp, nouă ni se pare mult, mai scădem, ajungem la 200, ba apoi chiar la 180 de lei mp. Cum metrii pătrați depășeau suta deja părea cam mult 18.000 de lei, dar țiganul șef continuă:

• Dhomnu Luci, rămâne așa: 180 de lei mp cu materialele mele. Pe voi nu vă mai costă nhuma ușile, pe care lhe phuneți cum vreț voi. Nici o bere nu ne threbe, nici suc shau mânchare, chă le dhucem noi pe tăte.

Fain om, mă gândeam. No, fie, 18.000 de lei magazia în condițiile în care dacă cumperi două containere te costă tot cam așa, dar nu sunt atât de bine compartimentate. Trec zilele, echipa de muncitori venea cu drag și spor la lucru, de la șeful mare, tata socru, la directorul de șantier – adică țiganul cu care am negociat, la frații și puradeii lor, de 15 ani – însurat deja, sau de 12 ani. Lucrau de parcă erau chinezi, în trei zile au gătat colivia, pardon, magazia. Și vine ziua Z… Sau ziua Dracului, ba chiar ziua țiganului…

Și ne punem și măsurăm. Din nou, 7 metri încolo, 6 dincolo, 3 jumătate pe înălțime, aici e dublu sandwichul, detalii din alea cu care n-am crezut că mă voi întâlni, dar viața uneori e plină de surprize. Final, 160 mp, iar dacă pentru metrul pătrat ne-am înțeles la 180 de lei, suma totală dădea 28.800 lei. Niciun leu în plus, niciunul în minus.   

Și acum începe surpriza… Scandal, dar nu cu șefu mare, nici cu ăla mai mic cu care am negociat. Au început frații. Că așa e primul asalt, latră „cățelușii”. Masculul Alpha și cel Beta stau și așteaptă. Dacă „cățelușii” nu fac față. Hop sare și unul dintre ei.

• Phăi cum doamnă, cum 28.800? Phăi și lemnul? Lemnul cine mi-l plătește?

Am luat foc… What the fuck ar zice englezul, furios, dar aici nu mai mergea nici cu WTF, nici OMG. Aici direct cu divinitatea, cu Dumnezeu, cu Dracu, cu subalternii lor și uite așa a început țigănia vreme de vreo trei ceasuri. Nu din alea de le fură țiganii și uită să le înapoieze când se dau ceasurile înapoi, la final de octombrie, ci chiar vreme de trei ore.

• Hallo, am încercat noi pe graiul romales, dapu cum să îți plătim noi lemnul dacă tot ai spus că e pe materialul tău? Ne-ai spus vreodată că pe lângă acei 180 de lei pe mp ne mai costă vreun șurub, un sandwich, un lemn, orice altceva?
• Phăi nu v-am spus – recunoaște țiganul -, dar așa e la fiecare lucrare. Lemnul seplătește! Cu lemn cu tot e 46.000 de lei!
• Haulăeu! 46.000 de lei? Păi cu banii ăia îmi făceam casă, nu vă mai chemam pe voi.
• No bine dhuamnă, hai să fie 34.000. (Și uite așa lăsă brusc țiganul 12.000 de lei, dând semne de slăbiciune).
• Drac 34.000! Tu nu înțelegi că nu vă plătesc lemnul. Fă factură pe ce sumă vrei tu și ne vedem la tribunal!

Și scandalul tot continua, iar nicio parte nu prea lăsa nimic, cu excepția celor 12.000 de care spuneam. Dar când a auzit țiganul de tribunal, zici că ai aruncat cu ulei încins pe el. Nimic nu-i sperie mai tare decât tribunalul… Prin curte zburau sticlele de apă și de cola de prin mâinile țiganilor, negrii de supărare.

• Noi nu mherem la thribunal! Cu țiganu nu meri la thribunal. Cu țiganu meri la scandal, venim toți peste tine…

Și așa continuau ei pe un ton amenințător. Apoi am auzit numele a vreo zece interlopi de prin Arad cu care mă și ne amenințau. Deja păream din cascadorii râsului. Dacă te sperii de tigan, ești mâncat… Dacă te țigănești, își cam pierde și din energie și din argumente, că nu duc mult la tăvăleală.

Și atunci când spui că țiganul e tot țigan, se cam supără. Nu am nimic cu această etnie, chiar am prieteni buni dintre ei, din copilărie dar și după. Unii sunt oameni demni, oameni frumoși care își cunosc statutul. Alții nu mai știu cum să ia tot de pe tine…Na, noi de ăia am dat.

Și după trei ore se încheie toată treaba. Din cei 18.000 de lei pe care țiganii i-au vrut pe lemn, peste cei 28.800 conform contractului, au plecat cu 1.000 de lei. Dar până nu te face cu ceva, țiganul nu e sănătos, nu mai doarme noaptea, te blesteamă.

Luați aminte… Ori nu vă faceți de lucru cu țiganii de genul, ori dacă vă faceți, atunci să vă înțelegeți de la început pe suma finală și gata bâlciul. Țigănia tot nu se va termina, că nu pleacă ei dacă nu le mai dai ceva, ba pe un șurub, ba pe un șorț, ba pe un lemn. Nu ajungi la capăt cu ei. Niciodată!

A fost o lecție de viață, una dintre care eu cred că am învățat ceva, dar am scris-o că poate mai sunt printre voi cei care citiți, persoane care nu au pățit așa ceva. Feriți-vă!

Foto: arhiva opiniatimisoarei.ro