În urmă cu doi ani, UTA, cu Gyuszi Balint pe banca tehnică, își propunea la nivel declarativ să ajungă în finala Cupei României. După ce a trecut de Șoimii Lipova și Crișul Chișineu Criș, UTA ieșea din cupă în urma unei înfrângeri la Cluj cu „U”.

Anul trecut, tot la nivel declarativ, se voia câștigarea unui trofeu, acela fiind, evident, Cupa României. Aventura Bătrânei Doamne s-a încheiat brusc după acel eșec răsunător de pe terenul celor de la CSO Filiași.

Cu un nou antrenor pe bancă, în persoana lui Ilie Poenaru, UTA pleca spre Suceava, la debutul în competiția „KO”, tot cu gânduri de câștigare a trofeului. O spunea și Poenaru, dar și colaboratorul său, Marin Dună. Acum, că vorbim după meci, putem spune că UTA este încă în obiectiv, dar victoria de pe terenul celor de la Foresta, echipă pregătită de Dorin Goian, a fost una extrem de chinuită.

Pe UTA și pe Foresta le despart două nivele, prima fiind o echipă care și-a propus play-off-ul în Liga 1, iar Foresta vrea să ajungă la barajul pentru promovare din Liga 3. Meciul a început oarecum echilibrat, fără situații de poartă, iar avântul moldovenilor, mai ales din punct de vedere al ambiției, al atitudinii cu care au tratat jocul, ne-a făcut să spunem că „acest meci poate să și-l complice singură UTA, sau, dacă marchează repede le dă 5”. O spuneam câteva persoane care ne aflam în fața unui laptop conectat la frf.tv, acolo unde am putut viziona partida fără comentariu. Poate mai bine că a fost fără comentariu…

După golul marcat rapid de UTA prin Raul Șteau, încă din minutul 10, ne așteptam să vedem o echipă matură, lucidă, care să arate diferența de nivel, dar și diferența uriașă de salarii dintre jucătorii săi și cei ai Sucevei. În ciuda absențelor din tabăra arădeană, Poenaru chiar a avut la dispoziție un unsprezece decent, cu jucători cu mare experiență, iar pe banca de rezerve erau nume ca Stahl, Postolachi sau Keșeru.

Am putea spune „mai ales Keșeru”… Și apropo de cel mai titrat fotbalist care a îmbrăcat vreodată tricoul roș-alb al Bătrânei Doamne a fotbalului românesc, chiar nu înțelegem cum un fotbalist cu un curriculum vitae ca al său, cu un salariu mai mare decât al tuturor jucătorilor de la Foresta la un loc, nu poate să fie titular nici măcar într-un meci de cupă. Pentru ce a fost adus?

Poenaru a preferat să joace titular cu Ademi, dar acest atacant care în cariera sa are o reușită și în Bundesliga, chiar nu a arătat că este peste mult hulitul Laukzemis, atacantul din Lituania care a jucat pentru UTA în primăvară. Ideea că Poenaru a preferat să înceapă chiar și acest meci cu Keșeru pe bancă ne duce cu gândul că antrenorul echipei arădene are planuri cu atacantul orădean la meciul cu Farul. Dar ne cam îndoim. Și ne îndoim și mai tare dacă analizăm jocul lui Keșeru contra celor de la Foresta în acea jumătate de oră în care a fost folosit. Fără a dori să îi aducem vreo ofensă, dar Keșeru astăzi a părut un jucător de old-boys la retragerea vreunui prieten alături de care a jucat cu mulți ani în urmă.

Să revenim la jocul arădenilor după golul lui Șteau, acesta a fost slab spre penibil în multe situații. Aveau cei de la Foresta un fundaș care executa aruncările de la margine. Ne-a adus aminte de Finlanda și Irlanda anilor 80, pentru că executa aceste aruncări până pe a doua bară. La aproape fiecare astfel de fază au fost emoții mari în careul lui Balauru. Mai mult, gazdele chiar puteau egala în prima parte, dar Odoh nu l-a putut învinge pe Balauru din 3 metri, lovitura de cap a atacantului Forestei fiind trimisă chiar în brațele portarului arădenilor. După reușita lui Șteau, UTA a mai avut o singură ocazie la poarta lui Niga, dar șutul lui Otele a fost respins de la vinclu de portarul Sucevei.

Repriza a doua a fost și mai mult chin. Poenaru l-a menajat pe Șteau și l-a trimis încă de la pauză pe Negoescu, iar pe parcurs au intrat Keșeru, Stahl și Batha. Spre deosebire de prima parte, UTA a avut mai multe situații de poartă, toate ratate, dar presiunea pe careul lui Balauru nu a încetat nicio secundă. UTA nu a reușit să controleze meciul deși avea în față o echipă de Liga 3, astfel că Foresta, prin puținele mijloace pe care le-a avut, a aruncat mingile mereu spre careul lui Balauru. Gazdele chiar puteau egala în minutul 71, atunci când lovitura liberă executată de Samson de la 25 de metri putea să se transforme în gol, dar mingea a întâlnit bara din dreapta a porții lui Balauru.

UTA a încheiat meciul cu nouă oameni în propriul careu încercând să mențină fragilul avantaj. Obiectivul a fost îndeplinit, UTA a câștigat în cele din urmă meciul, dar nu a făcut deloc o reclamă bună fotbalului.

„Ne-am chinuit până aproape de final, am mai avut câteva situații pe final de meci, unde puteam să închidem jocul. E tipicul meci de Cupă, cu o echipă inferioară, teoretic. Dar, asta e, e bine că ne-am calificat mai departe și sper să ajungem cât mai departe în această competiție. Pentru noi a fost și un drum foarte lung, cu multe ore pierdute, deși am venit cu avionul până la București, apoi București – Suceava. Am ajuns aseară târziu, pe la 23:30”, a spus Marin Dună după meci.

Probabil, ca la meciul cu Hermnnstadt, jucătorii Bătrânei Doamne nu s-au pregătit mental nici pentru acest joc. Este clar că pentru a spera la mai mult de la meciul cu Farul, UTA trebuie să își ridice foarte mult nivelul, altfel nu vom avea parte decât de o altă deplasare bifată.

Rămânem cu calificarea și cu o oarecare mulțumire că UTA nu s-a făcut de rușine încă o dată. Din punct de vedere al jocului, însă, a fost chiar un joc greu, foarte greu de privit.

Foresta Suceava – UTA Arad 0-1 (0-1)

Șteau 10

Foresta: Niga – Cimbru, Makongo, Botezatu, Grosu – Filip (Ilie), Izuogo – Netbai, Mirică (Mihalciuc), Căinari – Odoh (Munteanu).

UTA: Balauru – Dobrescu, Erico, Benga, Hoxhallari – Cascini, Anton (Batha) – Șteau (Negoescu), Ubbink (Postolachi), Otele (Stahl) – Ademi (Keșeru).

Arbitru: M. Amorăriței (Câmpina) – la centru, G. Duță (Bacău) și A. Diaconu (Iași) – asistenți.