Aradul viu, Aradul fain, Aradul meu! Cât de dor mi-a fost de el…

    de Lucian Dănilă | 17 septembrie 2018, 5:30 PM | Recomandările editorilor | Reportaj | Strada

    3

    Aradul a înviat, iar cifra seamănă cu cea din Scripturi: 3 zile… A fost trei zile de viață la Arad, a fost fain la Arad – ca să mă exprim neoș, ardelenește, sau mai de prin zona noastră -, a fost trăibil la Arad în acest weekend de AOA, Arad Open Air Festival.

    De ce a fost perfect acest Festival? În primul rând pentru că a fost aici, la noi acasă. A fost perfect pentru că nu a trebuit să umbli la bugetul pentru combustibil și pentru căutat cazări prin Cluj, Constanța sau mai știu eu ce locație de „afară” la festivalurile altora. A fost perfect pentru că mi-a adus aminte de anii 2.000, când pe ștrand se adunau 15-20.000 de oameni de toate vârstele ca să petreacă. A fost perfect pentru că a fost pentru toate gusturile, inclusiv culinare…

    Nu este un text pentru „hateri”, dar poate fi pentru comentariile lor. Am văzut viață la Arad, am văzut că acest oraș are potențial, am văzut mii de tineri care dacă le oferi ce le place îi scoți din casă. Pentru că tot vorbeam despre „hateri”, știu… Da știu… Se găsesc multe… Muzica se auzea în oraș iar unii oameni nu au putut dormi… Păi credeți că la Untold, de exemplu, este antifonat totul? Nu e antifonat… Știu și că mirosea a „iarbă” peste tot, că se fuma la liber, în fața scenei, în spatele ei, pe băncuțe sau la toalete, știu și că a fost cu pastile, cu tineri cu ochelari negri de soare și sticla de apă în mână, la ore la care alții se întorc pe cealaltă parte în patul cald de acasă. Așa e la orice festival, fie că mergi la Amsterdam, fie că mergi la New York, Londra, Bruxelles sau Madrid, Cluj sau Constanța, Budapesta sau Ibiza. Nu noi le-am inventat pe acestea, noi doar le-am preluat. Știu și că erau locuri în care interferau sunetele de la cele două scene, scena principală și Captain Stage, dar nu era deranjant pentru că se găsea loc suficient pentru a evita un asemenea disconfort. Știu și că au fost cozi la intrare și găseai cu greu un loc de parcare, iar dacă sunai după un taximetru așteptai destul de mult, dar când vorbim despre 10-15.000 de oameni poți să ai pretenția că este ca și la un non-stop la ora 3 dimineața.

    Arad Open Air Festival a fost perfect pentru Arad. A fost a treia ediție, dar de departe cea mai reușită. Am văzut oameni care săreau jumătate de metru de la pământ pe muzica celor de la Nervo, sau care au cântat împreună cu Subcarpați vineri seara, am văzut oameni care au trăit la maxim spectacolul de lumi și sunet al celor de la ATB, iar aseară am văzut mii de oameni pe care efectiv curgea muzica lui Goran Bregovic, am văzut mii de oameni dansând de parcă asistam la un „flash mob” gigant. Gas gas, Bella Ciao, Ederlezi sau finalul cu Kalashnikov, „la atac”, au lăsat amintiri pentru mult timp de acum înainte pentru toți cei care au lăsat patul cald de acasă pentru a țopăi pe muzica sârbului. Faine amintiri…

    Goran, însă, nu a fost totul. El a fost capul de afiș al acestui festival nemaivăzut până acum la Arad, dar fiecare dintre artiști, și au fost peste 80, a dat ce a putut mai bun. Mix-urile lui Pascal Junior, Paul Damixie, Jose Maria Ramon, Slash&Dope, Arias, arădenii Ninho și N’Alin, Andre Rizo, au oferit acea atmosferă de club care lipsește Aradului de ani de zile.

    Acest festival a fost în primul rând despre „feeling”, despre ce a simțit fiecare în parte sau în grup, despre socializare, despre muzică, despre normalitate dar și despre calitate. Acest festival a scos pentru trei zile Aradul din zona concertelor „moca” cu artiști mediocri pe scene din cartiere și l-a introdus pe harta festivalurilor importante ale României după Untold, Neversea sau chiar Revolution de la Timișoara. În acest weekend, la Arad, au fost sute de timișoreni, sute de bihoreni sau clujeni, dar și peste 200 de oameni, de iubitori de astfel de evenimente, din Iași sau București!

    Acest festival a fost și despre energia acestui oraș, un oraș care de mult timp dădea impresia că doarme adânc. Și a fost despre energia pozitivă a acestui oraș, un Arad care știe să fie și minunat atunci când are de ce și pentru ce… A fost un festival în care nu s-a huiduit, în care nu s-a urât, ci doar s-a trăit, s-a simțit și s-a iubit… Este un festival care poate crește, un festival care are potențial.

    Mai vrem! Chiar mi-a fost dor… Ne-a fost dor…

    PS: Fotografiile sunt de pe pagina de Facebook a Arad Open Air Festival

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Acum înțeleg de ce folosești expresiile cum le folosești!Pentru tine Aradul este distractie , hard,iarba…atunci î-ti place!Când vezi oameni incomozi sau suciti îi terfelești cum vine la gura ,în rest ești ok!Faci articole faine numai încearcă sa adaptezi limbajulTe citesc si alții oameni care nu sunt pe scena sau cluburi si nu vad Aracul cum îl vezi tu!Sunt acolo la temelia Ararului cum le place lor!Igiena verbala va dorim!

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    3 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.