A apărut dintr-o dată, fără vreo consultare, așa cum ne-am obișnuit deja, și a fost prezentată arădenilor ca o mică, nouă realizare în Arad, la rondul de zi al primarului Călin Bibarț, intitulat „Rățuștele de pe lac au de azi locșorul lor”. Insuliţa decorată cu flori din plastic, amplasată pe Lacul de la Pădurice a devenit imediat ținta criticilor arădenilor.

La rondul de zi şi mai apoi la informările venite dinspre mass-media cu privire la acest ponton, câțiva arădeni l-au felicitat pe primarul Călin Bibarţ pentru această iniţiativă. Felicitările s-au pierdut, însă, printre sutele de comentarii care au criticat nu doar modul în care arată această nouă „realizare” a Primăriei Arad, ci mai ales necesitatea acesteia, preocuparea edilului pentru astfel de subiecte şi nu pentru cele care pun pe jar oraşul.

Experții în domeniu, biologi, ecologi, ornitologi etc., nu au ieșit să comenteze decizia bizară a Primăriei Arad, pentru că, de obicei, în orașe mici tăcerea e de aur. Politicienii din opoziție au tăcut și ei, în condițiile în care altele sunt preocupările de acum, iar investiția, una minusculă, nu merita probabil oboseala.

O singură întrebare pusă inteligenţei artificiale (AI) ar fi rezolvat orice dilemă în privința modului în care problema rățuștelor de pe lac ar trebui rezolvată. O simplă căutarea pe facebook ar fi scos la iveală, ne-au spus biologii care nu au vrut să comenteze oficial decizia Primăriei Arad, faptul că soluția aleasă nu este bună. Dar nici AI, nici specialiștii din domeniu, nici ceilalți politicieni și, desigur, nici arădenii care ar fi avut un cuvânt de spus în privința platformei plutitoare de pe lac nu au fost întrebaţi.

Primăria Arad a ales să facă aşa cum i-a venit. Singurii care au comentat, cu toată înverşunarea, au fost arădenii. Pe reţelele sociale.

Ce spun arădenii despre insula cu plante artificiale? Ce spun, neoficial experţii? Ce spune AI când vine vorba de unde aleg să se cuibărească raţele sălbatice? Ce infomaţii găseşti pe internet despre insule artificiale în oraşe? Cât a costat totuşi această nouă „investiţie” a primăriei? Ce măsuri are de gând să ia în viitorul apropiat Primăria Arad, după ce a văzut sutele de reacţii negative la rondul de zi al primarului Călin Bibarţ la lac?

Despre toate, mai jos.

Ce cred arădenii despre investiţia Primăriei Arad de pe lac?

Ne-a fost greu să selectăm doar câteva dintre comentarii arădenilor pe acest subiect.  Dincolo de micile răutăţi şi puţinele grosolănii, cele mai multe comentarii au indicat doar stupefacţia arădenilor în faţa noii investiţii, despre a cărei valoare edilul nu a amintit nicio vorbă.

În rondul său de zi, primarul Bibarţ nu aminteşte nici cât a costat pontonul amplasat în weekend pe mijlocul lacului, nici când s-a luat această decizie de realizare şi amplasare a micii insule, nici cine a realizat opera, ci doar că speră că investiţia îşi va dovedi utilitatea. Dacă, nu, măcar s-a încercat ceva.

Reamintim cititorilor că, până nu de mult, primarul Călin Bibarţ a optat pentru discursuri în care oamenii sunt puşi în balanţă cu copacii sau castorii, cazuri în care alegerea, spune el, e simplă şi evidentă pentru oricine: va alege mereu oamenii. Şi a acţionat ca atare.
Acum, însă, edilul pare că vrea să le transmită arădenilor că s-a întors cu faţa spre natură şi e preocupat de raţele de pe Lacul Pădurice. Le tratează, însă, pentru a le convinge să rămână acolo, cu un ponton pe care e pus gazon artificial sau mai degrabă mochetă şi flori din plastic, ponton de câțiva metri păstrați, amplasat în mijlocul lacului.

În rondul de zi din weekend, edilul local a declarat:

„Încercăm să facem o mică insuliță, în încercarea de a determina rățuștele sălbatice care vin pe lac și pleacă… poate le convingem să-și facă un loc de cuibărit și să rămână cât mai mult timp aici, dacă nu chiar tot timpul. E o încercare pe care vom vedea dacă o vom reuși, dar suntem datori să o facem, cu atât mai mult cu cât nici nu arată rău deloc.

O să vedem cum se comportă în timp, o să vedem reacția lor față de mica insuliță – care este plutitoare și nu încurcă pe nimeni – și, dacă proiectul reușește, îl menținem și s-o upgradăm, să o curățăm, să o facem cât mai frumoasă și primitoare. Dacă, cumva, nu va fi pe gustul rățuștelor, atunci… vedem ce vom face cu ea. Dar până atunci, încercăm să ne pregătim de primăvară și de o zonă cât mai frumoasă a Aradului.”

„La aşa insulă artificială, merg şi nişte raţe artificiale”

Reacţiile arădenilor au curs şi nu au fost dintre cele aşteptate de Primăria Arad. Am selectat doar câteva dintre ele pentru a înţelege care este poziţia celor mai mulţi dintre arădeni faţă de insuliţa artificială de pe lac, cu care se mândreşte primarul.

„Când am crezut că le-am văzut pe toate!”; „Încă un obiectiv bifat pe lista de priorități a Aradului”; „Tu îți dai seama cu ce se ocupă primarul? Alții fac pasaje, fluidizează traficul prin oraș și noi vedem ce facem cu insulița dacă rațele pleacă”; „La așa insulă artificială merg și niște rațe artificiale”; „Chiar nu lipsește altceva Aradului decât rățuște pe lac? Rățuștele au mai multă minte decât primarul și o să rămână pe Mureș, nu vor fi atrase de „insulița” primarului. Poate ne spune și cât a costat acea insulița sau a făcut-o din banii lui”;

„Curățați Mureșului că în fiecare an se chinuie să trăiască printre gunoaie câteva familii de rațe”; „Realizările primăriilor din Oradea și Alba Iulia fac din aceste orașe destinații turistice. Aceste mici <realizări> din Arad nu vor aduce nici o plus valoare Aradului. Nu avem obiective turistice, puncte de atracție, proiecte care să ridice standardele orașului. Faceți o listă de priorități pentru dezvoltarea orașului și consultați cetățenii”. „Tot orașul este OK. Asta mai lipsea!”

Alţi arădeni îi atrag atenţia primarului asupra faptului că „Ca să cuibărească, e nevoie de vegetație, pe malul apei”, în timp ce alţii îşi pun speranţe că, înainte de a trece la amplasarea acestui ponton, cei care au luat decizia s-au consultat cu experții: „Mă gândesc că înainte să luaţi decizia de rezolvare cu refugiu artificial plutitor pentru răţuşte pe un lac complet betonat, aţi cerut părerea şi sfaturile unor asociaţii, instituţii, veterinari, organizaţii unde sunt experţi în păsări de apă. Un loc de cuibărit ar fi un petec de pământ, stabil, nu plutitor, cu tufiş. Puteţi să încercaţi să mai aruncaţi, complet fără costuri, nişte scânduri”.

„Fără vegetație vrei să se cuibărească …ce să facă raţele pe o scândură…”; „Foarte kitsch ….. artificială insulița”; „Foarte frumos. Acum știm de ce s-au mărit taxele și impozitele cu 45%: să facem căsuță la rățuşcă”.

„Sincer, rămân uimită cum să puneți aşa ceva pe lac? Trebuia făcută o insuliţă din câteva pietre, pământ și flori naturale undeva pe margine, cum să tragă raţele la așa ceva?? Cine v-a prostit?? Sincer nu cred ca ratele îs aşa de proaste, nu le momiţi asa ușor ca pe oameni (…)”.

Mistreţii, şacalii, vulpile, porcii şi câteva soluții de la arădeni

Arădenii și-au amintit și de alte animale sălbatice prezente în Arad, dar și de alte probleme mai mari ale orașului și au etichetat insula nou-apărută drept cel mult un proiect școlar: „Urmează ceva pe Vlaicu? Am văzut mistreți în Alfa, șacali în centru la primărie, vulpi în Micălaca, sigur aveți pregătit ceva și pe Vlaicu…”;😀„Ciorile de pe bulevard (alea cu aripi) se vor bucura de jucăria nouă”.

„Pe lângă insuliță … ceva plombiță pentru toate gropile și denivelările din orașul astă pe când? Nu este strada să nu dai în groapa sau gura de canal, denivelare”; „Nu vreau să fiu aiurea, dar cât a costat porcăria aia? Că sigur nu ați făcut-o d-voastră într-un weekend, în lipsă de alte activități sau cu scop recreațional… Sau poate este un proiect școlar și atunci aș înțelege…, altfel ar fi o risipă de bani”.

Arădenii au venit nu doar cu critici, ci și cu soluții: „De ce nu luați inițiativa de a face un debarcader și să aduceți 10-15 bărci cu vâsle și cu pedale eventual. Punct prevăzut cu veste de salvare și deservit de 2-3 oameni. Aveți regii, dați-le de muncă și profit imposibil să nu fie aici. Ori concesionați ,,afacerea,, unui întreprinzător. Și așa e cam mort orașul ăsta în ceea ce privesc activitățile din timpul liber. Dați viață pe Malul Mureșului, aduceți fanfara în sezonul de vară pe locul unde ați făcut ciudata și eșuata tablă de șah vizavi de Voința. Invitați artiștii ambulanți în parcuri, pe mal. Nu toți au posibilitatea să evadeze din plictisitorul oraș în week-end.

Ștrandul e dus demult, distrus de fostul primar, actual europarlamentar. Pe Mețianu se vând pingele în loc să fie un loc de cafenele, restaurante, cofetării, un fel de Centru Vechi al Aradului. Pe toate străzile pietonale faceți schimbarea. Cetatea, eterna poveste, vă folosiți de ea numai în campanii, că veți face, veți drege. Ați făcut un mare bluf. Acum când curg bani europeni, voi o lălăiți prin birouri. Ce proiecte mărețe aveți în final? Mergeți la Sibiu să vedeţi acolo ce s-a făcut din Cetate. Mergeți la Alba Iulia să vedeți ce e acolo. Mergeți la Sighișoara, mergeți la Brașov….mergeți…

Oamenii sunt sătui de promisiuni și de ritmul de melc cu care lucrați. În zona Făt-Frumos pe 300 m de drum vă trebuie 1 an să îl finalizați… de neînchipuit. În final, nu am ce să va reproșez vouă. Cât procent ați avut la vot, atâta puteți. Din 100% dați 10-15%. Somn ușor, Arad!”

Mai jos puteți urmări rondul de zi făcut de primarul Călin Bibarţ pe tema insulei plutitoare amplasate pe Lacul de la Pădurice:

Cum arată insulele pluitoare în alte oraşe ale lumii

Insulele artificiale nu sunt ceva nou, inedit, aparte în marile orașe ale lumii. Sunt însă construite, în mare, din materiale naturale, pentru că scopul lor declarat, dincolo de acela de a atrage vizitatori, fie ei cetățenii orașelor, fie turiști, este de a readuce natura înapoi în oraș. Mai mult, acestea par a fi rodul unor preocupări îndelungate pe teme de biodiversitate.

Există, desigur, și insule spectaculoase create în orașe care și-au propus de mult să readucă verdele în urban. Copenhaga își propunea, de pildă, încă din 2013, să aducă și mai multă natură în oraș și a cerut studiourilor de arhitectură şi de design să proiecteze transformarea portului într-un oraş. Botezat “Blue Plan”, proiectul de reabilitare a portului, a venit cu insule artificale.

“Blue Plan”, al Studiourilor de arhitectură “Tredje Natur”&”PK3”, a prevăzut în fapt crearea a cinci insule artificiale menite scopurilor educative şi de recreere. Una dintre insule a fost proiectată să fie cu păsări, plasată chiar în centrul portului, în întregime plantată cu arbori, un refugiu al biodiversităţii locale.

Puteți citi mai multe despre planul albastru de la Copenhaga mai jos:

tredjenatur.dk/en/portfolio/bright-blue-visions

Poate cel mai important dintre proiectele din ultimii ani care a vizat reîntoarcerea naturii în orașe a fost cel din Seul, Cheonggyecheon Stream, unde o importantă și supraaglomerată arteră de circulație, o autostradă care trecea prin mijlocul orașului, a fost transformată într-un oază de relaxare, în nici 29 de luni.

Putei vedea AICI  Cum arată acum acea arteră principală de circulaţie:

Poate ar fi de amintit aici și creația unei românce la New York, chiar dacă de această dată ținta directă sunt oamenii. Oana Stănescu, una dintre arhitectele de succes din America, plecată din Reșița, semnează unul dintre cele mai mediatizate proiecte de arhitectură din lume, +Pool din New York – o piscină suspendată pe East River, care va refolosi apa râului printr-un proces de purificare inedit, fără să utilizeze produse chimice.

Despre arhitecți români, de aici de aproape, sau de departe, și visele lor, puteți citi și aici:

Arhitecții care reconstruiesc Timișoara

Dar sunt sute, mii de exemple mai mari sau mai mici, spectaculoase şi, uneori, costisitoare, dar cu efecte impresionante pe termen lung, care pot fi întâlnite în oraşele din lumea largă, de la Haga la New York.

Mai apoi, există şi insule plutitoare create de biologi pentru păsări, aşa cum e cazul plutele acoperite cu pietriș, pe care cuibăresc pescărușii cu cap negru, în Rutland Water Nature Reserve, în Mare Britanie (lrwt.org.uk/floating-islands) sau alte insule în alte sute de locuri din lumea asta:

Dar n-am văzut, în căutarea noastră, nicio insulă cu flori din plastic și mochetă verde sau gazon artificial prins cu piuneze pe margine.

Fără păreri de la biologi, ecologi sau alte categorii de experţi despre insula de pe lac

Am așteptat timp de câteva zile o reacție a biologilor, ecologilor, ornitologilor, experților din Arad, a ONG-urile din domeniul mediului, a celor de la Lunca Mureșului sau de pe oriunde altundeva, dar niciuna oficială nu a apărut.

Neoficial, câțiva dintre aceștia ne-au declarat faptul că: „O să vină rațe acolo doar dacă îngheață Mureșul și nu îngheață lacul de la Pădurice”; „Dacă au acces la apă, hrană și liniște pe Mureș nu o să vină acolo”, „E prea artificial Lacul Pădurice, nu găsesc hrană naturală acolo”; “E în primul rând de prost gust, până să fie ceva folositor”.

Tăcerea celor care ar trebui să aibă o părere fermă despre ce se întâmplă cu mediul înconjurător din Arad e încurajatoare pentru modul de a lucra de acum al Primăriei Arad care, fără sugestii şi fără reclamaţii, poate trece lejer la a pune în practică orice planuri sunt gândite de mai marii instituțiilor, de angajații acestora sau de prietenii lor.

În alte orașe, însă, experții sunt cei care pun pe jar instituțiile și îi fac pe liderii acestora să se gândească de două ori înainte de a lua o decizie și de a trece la fapte. Uneori, în obligă să schimbe reglementările din domeniu.

Doar ca un exemplu scurt, ca să înțelegem care e reacția firească a celor cu expertiză în domeniu atunci când văd că administraţia face greşit lucrurile, în aceste zile o asociaţie din Timișoara (AsoP România) o obținut una dintre cele mai mari victorii în instanță împotriva primăriei de acolo. „Strategia spațiilor verzi a Timișoarei” a fost anulată în instanță, iar victoria indică, așa cum au subliniat membri asociației, că „documentul a fost elaborat doar de formă, prelungit doar ca să fie”.

Strategia privind infrastructura verde este un instrument cheie care stă la baza planificării urbane pe următorii 10 ani. Instanța a anulat, tot după o luptă în justiție, și „Registrul local al spațiilor verzi” din Timișoara.

Despre „Strategia privind spaţiile verzi” şi decizia instanţei puteţi citi AICI.

La noi, nicio voce autorizată nu iese să critice alegerea pe care până și simplii arădeni o văd drept foarte proastă. Până la lupta în justiție, drumul e lung, anevoios şi cu multe greutăţi. Cine să şi-l asume?

Am fost sfătuiți, când am insistat că ne-am dori totuşi, pe temă, părerea experților care să ne spună ce șanse există ca rațele să rămână pe insula artificială din lacul betonat, să căutăm singuri pe internet pentru că vom primi rapid răspunsul dorit. „Așa ar fi putut face Primăria Arad înainte de a acționa, dacă nu e interesată de părerea experților”, ni s-a spus.

Cum îşi imaginează AI că ar fi răspuns raţa dacă ar fi fost întrebată de insulă

Un cititor al Special Arad ne-a trimis chiar şi un dialog cu AI între raţă şi om, pe care l-a solicitat ChatGPT (inteligenţei artificiale) pentru a afla dacă noua insuliţă de pe Lacul Pădurice ar fi potrivită pentru aceasta. Merită citit ca să vedeţi cât de simplu e, în aceste zile, să înţelegi care sunt obiceiurile animalelor sălbatice, dacă vrei să le întinzi o mână ca acestea să rămână în oraşe:

„- Bună, dragă rață! Te rog să-mi spui, ce părere ai despre acest ponton artificial pe care l-am amenajat pentru tine și pentru alte păsări de pe lac?

Rața: Am observat pontonul ăsta nou de cum a apărut, dar m-am apropiat de el cu precauție. Noi, rațele sălbatice, suntem creaturi curioase, dar și suspicioase față de schimbările din habitatul nostru. În mod normal, ne place să ne odihnim pe maluri naturale, unde vegetația ne oferă un camuflaj bun. Dar uite, trebuie să recunosc că suprafața asta moale, cu iarba artificială, e mai bună decât lemnul gol sau betonul.

Dar florile de plastic? O să fiu sinceră cu tine. Nu le înțeleg rostul. Dacă nu pot să le ciugulesc sau să mă ascund printre ele, sunt doar niște lucruri colorate care nu aduc niciun beneficiu real. Mai bine ai pune niște plante plutitoare adevărate, cum ar fi Potamogeton sau lintița. Astea sunt excelente și ca hrană, și ca ascunzători pentru puii noștri.

– Deci ai folosi pontonul, dar ar fi mai util dacă ar avea vegetație reală. Dar ce părere ai despre faptul că e amplasat într-un lac urban? E mai greu să trăiești aici decât într-un mediu natural?

Rața: Un lac urban poate fi o binecuvântare sau un blestem. Pe de o parte, aici găsesc hrană mai ușor – oamenii sunt generoși (chiar prea generoși!) și aruncă bucăți de pâine, deși, sincer, pâinea nu e bună pentru noi. Prefer insecte, semințe și plante acvatice.

Pe de altă parte, trebuie să fiu mereu atentă la pericolele pe care nu le găsesc într-un lac izolat. Câinii fără lesă, oamenii care se apropie prea mult, zgomotele puternice, chiar și chimicalele din apă – toate astea ne fac viața mai stresantă. Dacă aș avea de ales, aș prefera un loc mai liniștit, cu apă limpede și maluri pline de stufăriș.

– Spune-mi, există ceva ce noi, oamenii, am putea face pentru a-ți îmbunătăți traiul aici?

Rața: Ei bine, în primul rând, ai putea planta mai multe specii de plante acvatice naturale, nu doar pe ponton, ci și pe maluri. Asta ne-ar ajuta să găsim hrană și să avem locuri mai sigure pentru cuibărit. Apoi, ai putea educa oamenii să nu ne mai hrănească cu pâine. Mulți cred că ne ajută, dar în realitate, pâinea poate provoca probleme serioase de sănătate, mai ales dacă e singura hrană disponibilă. Și, nu în ultimul rând, mai puțină agitație în jurul lacului. Mai puțin zgomot, mai puțini oameni care încearcă să ne atingă sau să ne alerge. Uneori, doar vrem să fim lăsate în pace să plutim, să căutăm hrană și să ne ocupăm de puii noștri.

– Asta e o lecție valoroasă! Mulțumesc pentru răspunsuri sincere. Ultima întrebare: ai de gând să rămâi mult timp aici sau e doar o oprire în drumul tău?

Rața: Pentru mine, lacul ăsta e ca o gară. Dacă găsesc hrană și siguranță, pot rămâne peste vară. Dar când vine frigul, instinctul mă împinge spre locuri mai calde. Poate o să zbor spre sud, poate o să rămân dacă apa nu îngheață și mâncarea e ușor de găsit. Noi, rațele sălbatice, suntem flexibile. Dar dacă vreți să ne convingeți să rămânem, atunci faceți locul ăsta cât mai prietenos pentru noi.”

O mie de lei pentru insula plutitoare de pe Lacul Pădurice

Marţi după-masa, insula plutitoare amplasată în mijlocul lacului de la Pădurice nu avea în apropiere nici măcar una din cele 10 raţe sălbatice care vieţuiesc în momentul aceasta aici. Toate pluteau în vecinătatea malului şi pe lac, dar departe de insuliţa gândită pentru ele.

Ne-am interesat la Primăria Arad pentru a afla care a fost costul acestei investiţii. Am fost informaţi că parte din materialele de aici se aflau deja în depozitul Recons, societatea Primăriei Arad care a amenajat această insulă. Doar florile de plastic şi probabil ghivecele cu brăduţi de plastic au fost cumpărate. Costul total a fost estimat de primărie la 1.000 de lei.

Am fost însă asiguraţi că florile de plastic vor fi înlocuite cu unele naturale în viitorul apropiat, că s-au purtat deja discuţii să se pună sedum, ca acela montat pe acoperişul staţiei de autobuz din Parcul Reconcilierii şi că zilele acestea se preconizează că vor fi construite două căsuţe din stuf pentru ca raţele să aibă unde să-ţi facă cuib pe platforma plutitoare cu flori din plastic.

Citeşte şi: Vulpe sau șacal? Un pui de animal sălbatic, observat în Micălaca

Vulpe sau șacal? Un pui de animal sălbatic, observat în Micălaca