La aproape patru ani și jumătate de la operațiunea din 13 iulie 2021, prezentată public drept începutul sfârșitului pentru contrabanda cu țigări din vestul țării, realitatea din Arad continuă să ridice mai multe semne de întrebare decât certitudini.

Oficial, bilanțurile IPJ Arad arată activitate. Neoficial, fenomenul pare nu doar viu, ci protejat de timp, tăcere și inacțiune. Rețeaua prezentată atunci drept „polul contrabandei din vestul țării” pare, paradoxal, să fi devenit invizibilă pentru structurile locale.

Un element esențial, imposibil de ignorat, este faptul că dosarul care vizează „rețeaua Mladin” se află la DIICOT de aproape patru ani și jumătate, în faza de cercetare, fără ca până acum să fi fost anunțată vreo măsură concretă, precum cea a trimiterii în judecată.

Într-un domeniu în care rapiditatea este esențială pentru destructurarea rețelelor, această stagnare prelungită alimentează inevitabil suspiciuni. Nu doar despre eficiență, ci despre voința reală de a merge până la capăt.

Între timp, Serviciul de Investigare a Criminalității Economice (SICE) din cadrul IPJ Arad raportează confiscări care, puse în context, par mai degrabă simbolice. 118.714 pachete de țigări confiscate în primele opt luni ale acestui an, în valoare de aproximativ 1,6 milioane de lei, nu justifică ideea că un județ considerat cândva pol major al contrabandei ar fi fost „curățat”. Dimpotrivă, cifrele sugerează că se intervine la marginea fenomenului, nu în centrul lui.

Cad contrabandiști mici, persoane fără greutate, fără legătură cu rețeaua descrisă în 2021 drept „polul contrabandei din vestul țării”. Rețeaua asociată numelui Mladin, prezentată atunci ca fiind centrală, rămâne neatinsă. Nu destructurată, nu condamnată, ci pur și simplu ocolită de autoritățile locale.

În acest peisaj apare constant aceeași întrebare: de ce rețeaua Mladin rămâne neatinsă? Răspunsurile oficiale lipsesc, iar golul este umplut de zvonuri și percepții tot mai greu de ignorat. În spațiul public circulă ideea existenței unor „nume intangibile”, persoane despre care se știe, dar asupra cărora nu se intervine. Se vorbește deschis despre faptul că unii polițiști ar fi corupți, că ar fi haiduci și că ar proteja această rețea, fie prin inacțiune, fie prin direcționarea anchetelor către ținte minore.

Chiar dacă aceste afirmații nu sunt probate public, persistența lor spune ceva grav despre încrederea ruptă dintre cetățeni și instituțiile statului. Fie că vorbim despre lipsă de voință sau protecție tacită, efectul este același: contrabanda continuă să funcționeze „cum trebuie” la Arad, ferită de deranjul real al autorităților locale.

Fiecare transport de țigări de contrabandă tolerat înseamnă un stat mai slab și o Poliție mai puțin credibilă, iar în acest context, protejarea tacită a unei rețele de contrabandă nu mai este doar o problemă penală, ci și una de securitate economică.

Se spune adesea că „nu omoară pe nimeni” contrabanda cu țigări, ca atare, este tratată ca un rău tolerabil, o infracțiune fără victime directe. În realitate, fenomenul, tolerat sau chiar protejat, produce pierderi uriașe la bugetul de stat – sute de milioane de lei anual, bani care nu ajung, spre exemplu, în sănătate sau educație. În plus, orice rețea infracțională lăsată să funcționeze nestingherit se consolidează și devine intangibilă, iar mai devreme sau mai târziu, violentă.

Legendele urbane din Arad, despre furturi între contrabandiști, despre turnători și pedepse interne, indică deja un sistem paralel de „justiție”.

Contrabanda cu țigări în Arad, așa cum se conturează din fapte, tăceri și suspiciuni, nu pare combătută, ci administrată de „gardieni”. Iar atunci când această administrare este posibilă doar cu concursul unor oameni din interiorul sistemului, problema nu mai este doar a contrabandiștilor, ci a statului însuși.

Atâta timp cât rețelele din Arad rămân neatinse, iar SICE se mulțumește cu bilanțuri convenabile, orice discurs despre „anihilarea fenomenului” rămâne o formă fără fond – și o insultă la adresa inteligenței publice.

În Arad, contrabanda cu țigări nu pare învinsă. Este doar lăsată în pace.

Citește și: Dosarul Mladin, îngropat de DIICOT: Patru ani de blocaj, într-una dintre cele mai mari rețele de contrabandă din România