Scriam ieri într-o postare pe Facebook despre Andreea. Este un copil minunat, un adolescent care abia a împlinit 16 ani. Andreea este elevă în clasa a IX-a a Colegiul Tehnic „Vasile Goldiș”, iar primele clase le-a făcut la Micălaca, la Generală 22.

Mi-am petrecut duminica alături de ea, dar și de alți oameni minunați cu o pasiune extraordinară: zborul. Am fost alături de Andreea pe aerodromul Charlie Bravo din Șiria și așa l-am cunoscut și pe Dan Cojocaru, „Coji”, cel care se ocupă de toate activitățile de la acest aeroclub. Andreea, Dan și toți cei de acolo trăiesc în fiecare zi la înălțime. Am putea spune că sunt mereu cu capul în nori, dar vă spun sincer că rar întâlnești oameni mai cu picioarele pe pământ decât ei. Este și normal pentru că stăpânirea de sine, cunoașterea propriilor limite, este poate principala lor calitate. Atât Andreea cât și Dan pilotează avioane, sunt piloți, iar acolo sus, când sunt cu capul în nori, orice greșeală costă scump. Cel mai scump…

„Tati, eu știu ce vreau să devin când voi fi mare”, spunea Andreea în urmă cu aproape doi ani. Avea doar 14 ani, urma să împlinească 15, iar ea știa că dorește să devină pilot de avion. Este o vârstă la care foarte puțini dintre copii știu ce vor să facă la maturitate. Unii termină liceul, chiar și facultatea, și tot nu își găsesc drumul. Andreea l-a găsit, iar drumul ei este prin aer.

Visul și l-a transformat în realitate. În primăvara anului trecut a început cursurile, apoi orele de zbor alături de Ștefan Sabău dar și de Marinel Chevereșan. Acum, la 16 ani, Andreea conduce singură un aparat de zbor ULM, un avion de mici dimensiuni. În data de 9 mai, deci cu numai 13 zile în urmă, a împlinit 16 ani și cu această ocazia a obținut și permisul de a zbura singură.

Andreea Tocaian este cel mai tânăr pilot de avion din România. La o vârstă la care unii dintre colegii ei poate nu știu nici să meargă cu bicicleta, Andreea, o fată de 16 ani din Arad, sparge norii la manșa avionului. Visul ei nu se oprește aici. „Îmi doresc să devin pilot de linie la o companie de pasageri”, spune Andreea acum. Nu poți să nu o admiri, să nu o îndrăgești, atunci când o vezi cu câtă minuțiozitate se pune la manșa avionului, câtă grijă are la fiecare detaliu, iar la final își împinge singură avionul în hangar.

„Nu ai emoții acolo sus? Nu ți-a fost frică la prima aterizare, la prima decolare?”, am întrebat-o pe eleva de numai 16 ani, Andreea Tocaian. „Am savurat atât de mult zborul, eram atât de concentrată la ceea ce fac, că nu am mai avut timp și pentru emoții. Emoțiile zborului parcă le simt mai mult după, dar este mult prea frumos acolo sus pentru a mă mai gândi la emoții. Poate că am avut unele emoții până m-am desprins prima dată de la sol, dar au urmat apoi alte senzații atât de plăcute că nu m-am mai gândit la emoții”, spune cu o maturitate incredibilă această copilă.

Altfel, Andreea chiar este un copil normal. Zâmbetul ei este atât de simpatic că ți-l provoacă și pe al tău, iar discuția cu un astfel de copil, cu un adolescent ca Andreea efectiv curge de la sine. Citește, se joacă, are prieteni, are cont de facebook, socializează, face toate lucrurile ce țin de o viață normală la această vârstă.

Nu îi știu notele de la școală, nu știu dacă are anumite materii preferate pentru că nici nu am mai întrebat-o. De ce nu am întrebat-o? Pentru că Andreea știe ce vrea de la viață la o vârstă la care alții încă își caută, la îndrumarea părinților, acest lucru. Este clar că dacă își dorește atât de mult să își împlinească visul, Andreea este și va fi foarte bună la toate materiile care îi fac drumul mai ușor. Dacă am remarcat ceva la acest copil frumos este ambiția, este curajul, este libertatea de gândire și de alegere, este plăcerea de a face ceea ce face.

Duminică am văzut-o la Șiria în acel mic avion alb cu portocaliu pe care-l manevra cu ușurința cu care mă duc eu cu bicicleta. Acum aștept acel moment în care voi pleca spre o destinație din Europa, sau din alt continent, iar de la manșa avionului se va prezenta pilotul: „this is your captain speaking. My name is Andreea Tocaian…”

Știu că voi trăi acel moment, dar și mai important este că știe Andreea acest lucru, pentru că și-l dorește foarte mult. O zi petrecută alături de Andreea, în elementul ei, poate fi o lecție pentru mulți dintre noi, adulții. O întâlnire cu un astfel de copil, cu un astfel de adolescent, ne poate face să credem că lumea noastră va fi mai frumoasă.

Tu, copile care citești aceste rânduri, știi ce vrei să devii când vei fi mare?