ANAF pregătește o procedură mai strictă pentru stabilirea persoanelor care pot fi obligate să răspundă alături de un debitor pentru datoriile fiscale restante. Proiectul pus în dezbatere publică prevede analizarea separată a fiecărui caz, audierea persoanei vizate și verificarea documentelor și argumentelor prezentate înainte de emiterea unei decizii.

Agenția Națională de Administrare Fiscală vrea să înlocuiască procedura aprobată în 2014, elaborată în baza vechiului Cod de procedură fiscală, cu un cadru adaptat actualei Legi nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Proiectul de ordin al președintelui ANAF pentru aprobarea Procedurii de atragere a răspunderii solidare a fost publicat în dezbatere publică. Potrivit referatului de aprobare, modificarea urmărește atât punerea procedurii în acord cu legislația actuală, cât și uniformizarea modului în care organele fiscale aplică aceste prevederi.

Cine poate ajunge să răspundă pentru datoriile unui debitor

Răspunderea solidară permite ANAF, în cazurile prevăzute expres de lege, să stabilească faptul că o altă persoană fizică sau juridică trebuie să răspundă împreună cu debitorul pentru anumite obligații fiscale neachitate.

În funcție de situație, printre persoanele care pot fi vizate se află administratori, asociați, acționari, membri ai unei întreprinderi familiale, terți popriți, instituții de credit sau persoane care au dobândit active de la un debitor.

O astfel de răspundere poate fi analizată, de exemplu, atunci când o persoană a provocat cu rea-credință insolvabilitatea unei firme prin ascunderea ori înstrăinarea bunurilor, a determinat nedeclararea sau neachitarea taxelor, a obținut rambursări necuvenite ori nu a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, deși era obligată să o facă.

Simpla calitate de administrator, asociat sau acționar nu va fi însă suficientă pentru atragerea răspunderii.

Proiectul precizează că indiciile privind reaua-credință nu constituie, prin ele însele, prezumții absolute de răspundere. Acestea trebuie analizate împreună cu documentele existente la dosar, situația concretă, perioada în care persoana și-a exercitat atribuțiile și legătura dintre acțiunile sale și datoriile fiscale rămase neachitate.

Răspunderea poate include atât obligațiile fiscale principale, cât și dobânzile și penalitățile aferente, însă numai pentru perioada în care persoana a avut calitatea relevantă sau a săvârșit faptele analizate și doar în limita sumelor rezultate din acțiunile ori inacțiunile sale.

Datoriile pentru care dreptul ANAF de a solicita executarea silită este prescris nu vor putea fi incluse în procedură.

Fiecare persoană va fi analizată separat

În situația în care pentru aceeași datorie sunt vizate mai multe persoane, ANAF va trebui să analizeze separat situația fiecăreia.

Pentru fiecare persoană va fi emisă o decizie distinctă, în care trebuie precizate perioada analizată, faptele imputate și suma pentru care este atrasă răspunderea.

O schimbare importantă vizează și dreptul persoanei de a-și prezenta punctul de vedere înainte ca Fiscul să ia decizia.

Audierea devine o etapă obligatorie

Persoana vizată va trebui convocată la audiere înainte de emiterea deciziei. Notificarea va indica data, ora și locul întâlnirii.

Cei înregistrați în Spațiul Privat Virtual vor putea solicita ca audierea să aibă loc online, prin platforma de videoconferință pusă la dispoziție de Ministerul Finanțelor și ANAF.

Termenul pentru audiere nu va putea depăși 10 zile lucrătoare de la comunicarea notificării, însă acesta poate fi prelungit dacă există motive justificate.

Persoana vizată va putea consulta documentele din dosar, va putea formula obiecții și va avea posibilitatea să prezinte informații sau înscrisuri în apărarea sa. De asemenea, poate fi asistată de un avocat, consultant sau altă persoană care o consiliază ori poate fi reprezentată de un împuternicit.

Declarațiile și obiecțiile vor fi consemnate într-un proces-verbal. În cazul unei audieri online, întâlnirea va fi înregistrată, iar minuta va fi transmisă prin SPV.

După audiere, persoana va avea la dispoziție încă cinci zile lucrătoare pentru a depune un punct de vedere scris și documente suplimentare.

Dacă persoana nu se prezintă la primul termen, ANAF va trebui să transmită o nouă notificare. În cazul în care aceasta nu se prezintă nici la al doilea termen sau refuză explicit participarea, audierea va fi considerată îndeplinită, iar procedura va putea continua pe baza documentelor existente.

Când poate fi închisă procedura

După audiere, organul fiscal va trebui să analizeze explicațiile și documentele prezentate de persoana vizată.

Procedura va fi închisă dacă dovezile nu sunt suficiente, dacă datoriile au fost achitate între timp, dacă acestea nu provin din perioada în care persoana și-a desfășurat activitatea sau dacă există o altă cauză legală care împiedică atragerea răspunderii.

Dacă, în schimb, ANAF consideră că există suficiente dovezi, decizia trebuie să explice concret faptele și comportamentul imputat, perioada analizată, legătura dintre acestea și datoriile fiscale, natura și valoarea sumelor solicitate.

Totodată, documentul va trebui să conțină un răspuns motivat al organului fiscal la argumentele prezentate de persoana audiată.

Decizia ANAF poate fi contestată în 45 de zile

Decizia de atragere a răspunderii solidare reprezintă un act administrativ fiscal și un titlu de creanță.

În funcție de data comunicării, termenul de plată va fi fie data de 5 a lunii următoare, dacă decizia este comunicată în prima jumătate a lunii, fie data de 20 a lunii următoare, dacă este comunicată între 16 și ultima zi a lunii.

Executarea silită nu va putea începe decât după expirarea termenului de plată.

Persoana declarată răspunzătoare va avea dreptul să conteste decizia la organul fiscal emitent în termen de 45 de zile de la comunicare. Ulterior, soluția pronunțată asupra contestației va putea fi atacată în instanța de contencios administrativ.

Proiectul prevede, de asemenea, posibilitatea instituirii unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor persoanei vizate, în orice etapă a procedurii, atunci când există riscul ca aceasta să își ascundă sau să își risipească patrimoniul și să îngreuneze recuperarea creanțelor fiscale.