Amalia a respirat adânc și s-a uitat în sufletele celor care au văzut-o
Piesa de aseară, de la Teatrul e vară Ethos, a spus povestea Amaliei, trecută prin filtrul unui monolog care notează trecerea deceniilor peste ea și a schimbării guvernelor țării.
Cu o interpretare de mare clasă a Codrinei Pricopoaia, publicul a râs dar… a și respirat fiecare cuvânt al ei.
„Patru din cinci oameni nu mai au inimă”
Textul, de un impact puternic, a forțat publicul către agonia amintirii unui regim dictatorial și ilaritatea cu care se trecea peste momentele vieții trăite sub el. Într-un mod metaforic, ni s-a explicat lipsa compasiunii, a empatiei tot mai absente.
„Era frig, iar dacă nu ne mâncam inima, muream. Eu nu am vrut, dar m-au forțat”.
Aceste cuvinte arată societatea, forțându-și membrii către sinucidere sufletească pentru binele comun.
Comunism, tătucu Stalin, capitalism și într-un final democrație. Pe toate le-a trăit Amalia, pe toate le-a consemnat în sufletul ei.
Finalul piesei ne-a arătat-o pe Amalia care, după ce a respirat, a ieșit pe o ușă: „e o ocazie unică în viață”.
„Faceți ca mine, respirați adânc, adânc… așa.. vedeți… de fapt nu e greu… vedeți? Acum s-a deschis de tot. Să nu vă pară rău… e o ușă care se deschide o dată-n viață. N-ai ocazia asta a doua oară. Tot nu? Eu am ieșit, ies… ies…”
Iar Amalia a ieșit. S-a dus către o lumină puternică și către maman. „Maman! N-ai plecat, maman… să nu pleci niciodată, dac-ai ști ce vis lung și imposibil am visat maman, ce vis absurd… ce vis îngrozitor… ce bine că n-a fost decât un vis… ce bine că m-am trezit… ce bine… că… m-am… tre… zit”
Iar Amalia s-a trezit.
Noi ne continuăm visul.
Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!
Galerie foto
-
9
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Comentariile portalului
==NORMALITATE == E LA NIVELUL OLTENIEI SI A BARAGANULUI == SCARBA MI E DE FANARIHOTZII LOCALI ==
Nu știu de ce se mai laudă ,, organele" că oricum furtuna o fac doar intr-un pahar cu apă! Și cei cu drogurile, și cei cu țigările, își continuă activitatea (...)
Un gest firesc de normalitate,deoarece siguranta celor din trafic ar trebui sa primeze.Dar in Romania aceste gesturi sunt de capitolul senzatie deoarece civilizatia este la nivel zero.