Amalia a respirat adânc și s-a uitat în sufletele celor care au văzut-o
Piesa de aseară, de la Teatrul e vară Ethos, a spus povestea Amaliei, trecută prin filtrul unui monolog care notează trecerea deceniilor peste ea și a schimbării guvernelor țării.
Cu o interpretare de mare clasă a Codrinei Pricopoaia, publicul a râs dar… a și respirat fiecare cuvânt al ei.
„Patru din cinci oameni nu mai au inimă”
Textul, de un impact puternic, a forțat publicul către agonia amintirii unui regim dictatorial și ilaritatea cu care se trecea peste momentele vieții trăite sub el. Într-un mod metaforic, ni s-a explicat lipsa compasiunii, a empatiei tot mai absente.
„Era frig, iar dacă nu ne mâncam inima, muream. Eu nu am vrut, dar m-au forțat”.
Aceste cuvinte arată societatea, forțându-și membrii către sinucidere sufletească pentru binele comun.
Comunism, tătucu Stalin, capitalism și într-un final democrație. Pe toate le-a trăit Amalia, pe toate le-a consemnat în sufletul ei.
Finalul piesei ne-a arătat-o pe Amalia care, după ce a respirat, a ieșit pe o ușă: „e o ocazie unică în viață”.
„Faceți ca mine, respirați adânc, adânc… așa.. vedeți… de fapt nu e greu… vedeți? Acum s-a deschis de tot. Să nu vă pară rău… e o ușă care se deschide o dată-n viață. N-ai ocazia asta a doua oară. Tot nu? Eu am ieșit, ies… ies…”
Iar Amalia a ieșit. S-a dus către o lumină puternică și către maman. „Maman! N-ai plecat, maman… să nu pleci niciodată, dac-ai ști ce vis lung și imposibil am visat maman, ce vis absurd… ce vis îngrozitor… ce bine că n-a fost decât un vis… ce bine că m-am trezit… ce bine… că… m-am… tre… zit”
Iar Amalia s-a trezit.
Noi ne continuăm visul.
Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!
Galerie foto
-
9
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Comentariile portalului
Odihna vesnica !!
Deci, infradtructura orașului e legată de sărbătorile religioase!?
Imi cer scuze,poate gresesc ,fara sa tin partea soferului si facand abstractie de functie,din video nu vad cu ce a gresit omul? Se pregateste sa intre in locul (...)