Am fost un fraier! Meszar a refuzat un grup de investitori pentru un grup de interese

    de Lucian Dănilă | 15 iunie 2022, 8:43 PM | Reportaj | Sport | Topic special

    9

    Ziua de 15 iunie a fost timp de ani de zile una dintre cele mai frumoase zile din an pentru mine. Era ziua în care începea vacanța de vară și aveam în față spectrul a trei luni de libertate absolută. Suntem din nou în 15 iunie, dar acest 15 iunie mi-l voi aminti mereu cu dezgust, pentru că vestea de astăzi de la amiază mi-a creat un nod în stomac, o stare de greață.

    Dacă detest un cuvânt anume din vocabular, acela este „fraier”. Dar ziua de astăzi mi-a arătat că am fost un mare fraier, an de an, zi de zi, meci de meci… Dacă ar fi să folosesc un emoticon anume, acela ar fi de „furie”. Am crezut că susțin an de an, etapă de etapă, echipa orașului, echipa noastră, echipa arădenilor. Nu e așa… Am susținut an de an, etapă de etapă, indiferent de eșalon, din 2013 încoace, o organizație care funcționează sub numele de UTA, dar care a fost folosită permanent de un mic grup de interese, un grup venit din zona politicului care nu a scăpat nicio ocazie de a se fotografia alături de cel mai important brand al Aradului.

    Și aici încep deja să mă simt complice… Am acceptat în 2013, chiar de la Gheorghe Falcă – pe atunci primar – în birou, apariția acestui proiect ca alternativă la muribunda UTA din mâinile lui Adriean Marțian. M-am bucurat atunci că Falcă a găsit în Alexandru Meszar un manager care să poată dezvolta proiectul pus la cale în birourile Primăriei. Am fost la Tauț, la Șofronea, la Șiria sau Sânnicolau Mic să susțin această echipă și să-i relatez, ca jurnalist, activitatea. Eram legat sentimental de anumiți jucători care practic au crescut sub ochii mei, Michel Vlad (n.r. mai ales el), Dani Bulza, Raul Marinescu sau Cătălin Hlistei, dar și de vechii prieteni Norbi Varga, Flavius Pavel sau Sorin Botiș, la care îl adaug pe cel cu care mi-am petrecut mult timp în acea vară, Marius Chindriș. Lângă toți aceștia a apărut Roli Nagy, un prieten vechi, un om pentru care tot timpul am simțit un deosebit respect.

    Proiectul a crescut, copilul acela născut în birourile Primăriei la inițiativa lui Falcă creștea an de an și aduna tot mai mulți suporteri. Au fost o mână de oameni la început, au umplut o peluză după jumătate de an, iar după doi-trei ani umpleau o arenă precum Motorul. Eram tot mai mulți și sentimentul de apartenență devenea tot mai puternic. Ideea de „UTA e Arad”, prindea tot mai mult contur, iar Alexandru Meszar lăsa impresia că gestionează foarte bine lucrurile.

    Experiențele trăite lângă „UTA Bătrâna Doamnă” cum îi zicea echipei la început, m-au apropiat mult și de Alexandru Meszar. I-am admirat energia, dar și priceperea și felul de a conduce. Am fost alături de el în toată această perioadă și chiar am închis ochii de multe ori la tot genul de chestii care, scrise, puteau afecta ceea ce s-a construit. L-am sprijinit pe Meszar chiar și atunci când mi-a dat prietenii afară de la echipă, atunci când au plecat Michel, Alin Gligor, „Kiki” sau preferatul meu, Ousmane Gueye. Mi-am zis, în sinea mea, că asta e viața de fotbalist, deși acești băieți aruncați pe ușa din dos au fost înlocuiți de alții care nu aveau nimic în comun cu clubul, cu Aradul și cu performanța, iar aici amintesc nume ca Ciucă, Scutaru, Grahovac, Dan Roman, Ștefan Grigorie sau Buleică.

    Era vara anului 2017 și UTA lângă care am fost eu în ultimii ani începea să își piardă din identitate. Am închis și atunci ochii. Au fost primele momente în care am pus sub semnul întrebării capacitatea lui Meszar de a conduce. UTA era aproape de prăpastie, exilată la Șiria de un primar incompetent, Gheorghe Falcă, care nu a fost în stare să asigure o bază sportivă decentă în orașul pe care-l păstorea de mai bine de un deceniu.

    A venit apoi momentul 2019, aducerea lui Gyuszi Balint pe bancă și implicarea lui Bogdan Apostu. Am fost un susținător al lor, așa cum am fost la fiecare pas și al lui Meszar. A venit promovarea din 2020, apoi acel prim sezon de Liga 1 în plină pandemie în care am tăcut din nou, deși tribuna era plină de politruci și persoane care nu aveau, multe dintre ele, nimic cu fenomenul.

    În tot acest timp, adevărații suporteri organizau coregrafii la gardul arenei „Francisc Neuman”. Am tăcut și atunci…

    Am tăcut 9 ani ca să fiu lovit în moalele capului în după amiaza zilei de 15 iunie 2022. Prietenul Alexandru Meszar a trimis un comunicat golănesc prin care anunța că refuză asocierea cu grupul de investitori.
    Am fost nu doar fraier, am fost și credul și chiar am crezut până în ultima clipă că, arădeni fiind, părțile vor ajunge la un consens. M-am înșelat. Comunicatul a fost scris într-un mod atât de urât încât îi prezintă pe cei patru oameni de afaceri precum pe niște interlopi, țepari, niște scandalagii.

    „Această asociere, în forma agreată de dânșii, ar fi creat ambiții, orgolii și grupulețe atât în interiorul clubului cât și la nivel local, exact de ce UTA nu are nevoie. Clubul și echipa au nevoie de unitate, liniște, continuitate și stabilitate – imperios necesare pentru performanță”, ne spune Meszar.

    Urât, Soany… Foarte urât…

    Orgoliile și grupulețele sunt în acest club încă de la demararea proiectului. Acele grupulețe au fost create cu complicitatea ta alături de angajați din club pe care, chiar tu Șoany, i-ai angajat la cererea conducătorilor politici ai orașului, acele grupulețe care apar la fiecare meci mai important și se afișează ca mari utiști, dar nu mișcă un deget pentru binele echipei și al clubului.

    Am tăcut Șoany și la faptul că nu ți-ai asumat, că practic ai refuzat mereu să deții o funcție în club și te-ai înconjurat de oameni cu ștampile și semnături, oameni care au dansat mereu cum ai cântat tu, în timp ce te ascundeai sub funcția de director al Direcției Județene de Sport. Am tăcut Șoany… deși vedeam că în afara unor oameni din staff sau a unor jucători, în rest nimic nu funcționa profesionist în acest club. Am tăcut deși știam, vedeam și mi se spunea că acest club este în Liga 1 cu o conducere de Liga 3…

    Am tăcut pentru că am crezut mereu că doar atât se poate, că orașul este prea mic pentru un brand așa de mare, și mi se părea că eforturile tale sunt uneori supraomenești să ții această echipă la nivelul primei ligi. Dar nu era pentru că nu se putea mai mult ci pentru că atât erai lăsat. Tot la fel cum nu ai fost lăsat nici să promovezi echipa în Liga 1 în 2016 sau 2017…

    Am tăcut până astăzi, pentru că astăzi, tu Șoany, ai dat cu piciorul voinței a mii de suporteri, și ai dat cu noroi în niște oameni care puteau duce mai departe un vis pe care-l avem toți cei care ținem cu această echipă. Ai dat cu piciorul unei șanse ca acest club să devină cu adevărat profesionist și să nu se mai milogească la politicieni, sau să nu mai aștepte cu înfrigurare următoarea tranșă din drepturile de televizare pentru a acoperi găurile financiare făcute de voi, cei din club. Ai dat cu piciorul șansei ca acest brand, UTA, să nu mai funcționeze pe împrumuturi de la terți și să acumuleze milioane de euro datorii în doar doi ani…

    Am tăcut și atunci când tu, în calitatea de conducător neoficial al clubului, ai negociat cu tine, conducător la Atletico, un procent de 50 la sută din toate vânzările jucătorilor care au început activitatea la Atletico dar au cunoscut afirmarea la UTA.

    Am tăcut până astăzi pentru că în această după amiază mi-am dat seama cât de fraier am putut să fiu și să neg că tu ești doar un pion în mâinile politicului (deși prietenii apropiați mi-o spuneau… „Mulțumesc, Alin”), acel politic care a acaparat totul în oraș și care ne-a dus la nivelul de sat cu blocuri. M-am certat cu oamenii pe această temă, cu arădenii care te defăimau, iar eu te apăram și nu m-am lepădat un minut de crezul că ești unde trebuie și ce trebuie. Dar m-am mințit singur pentru că ești un pion, Șoany… Doar un pion. Unul care vei fi și tu sacrificat atunci când acel grup de interese te va considera nefolositor. Același grup de interese care ți-a amenințat libertatea și familia în urmă cu doi ani, când îți doreai funcția de viceprimar.

    Șoany, ai încheiat comunicatul cu „Mergem înainte”, o sintagmă folosită de – așa zis – liberalii arădeni la aproape fiecare comunicat până în urmă cu doi ani… Mă tot întreb dacă tu l-ai scris. Eu cred că nu.

    Ai fost un pion care, după dictare, ai cerut ca trei din cei nouă membri ai viitorului comitet director al clubului să fie oameni politici. Și asta a fost tot ideea ta, Șoany? Nu, sigur că nu a fost a ta… Iar astăzi ai dat cu flit unui grup de oameni de afaceri cu o reputație foarte bună pentru a apăra interesele aceluiași grup de interese pentru care parandărătul și sifonarea sunt deja un mod de viață.

    Scuză-mă, Șoany, dar aceasta nu este UTA pe care o doresc eu. Nu mă mai identific cu ea, nici eu și nici câteva mii de suporteri. Este doar o jucărie în mâinile voastre, una în care tu ești joystick-ul și alții sunt la butoane, avizi de a controla tot, una în care parandărătul se simte acasă iar sifonările sunt la ordinea zilei.

     

    Citește și: 

    Meszar refuză asocierea cu grupul de investitori! „Este o decizie pe care mi-o asum” – Special Arad · ultimele știri din Arad

    Suporter Club UTA cere retragerea imediată a lui Alexandru Meszar de la clubul UTA! – Special Arad · ultimele știri din Arad

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Poate ca incet-incet, pas cu pas, va veti da seama cam cine sunt cei din spatele manevrelor care s-au facut si se mai fac la UTA! Poate va veti da seama de ce e Bibart oaia neagra in partid si poate le spuneti pe nume tuturor celor care profita de pe urma clubului. Poate va veti da seama de ce a candidat Meszar in mod fals pentru postul de consilier, la care a si renuntat imediat. Comunicatul celor de la Suporter Club are o ”chestie” acolo care ar necesita niste lamuriri: ”ultimul cuvant in discutiile dintre Alexandru Meszar și grupul de investitori l-au avut mai multi oameni politici care isi asuma că vorbesc in numele administratiei locale desi nici macar nu fac parte din aceasta”. Atentie! E vorba de ”mai multi”. Daca exista dorinta de a se rezolva problema asta, atunci ar trebui sa existe curajul de a se pronunta nume!

      +14 voturi
      +1
      -1
    2. Mii de felicitari Lucian Danila, nu ne cunoastem personal , dar daca ai citit comentarii pe sportarad, am intrebat de zeci de ori care este functia oficiala a lui Alexandru Meszar in organigrama si statul de functii a clubului (echipei ) UTA Arad.De fapt cine are raspunderea oficiala si legala a tot ce se intampla la UTA.
      PS am fost martor la toate retrogradarile si promovarile UT-ei, inclusiv la retogradarea in Div.C, iar apoi prostituarea cu Recolta Salonta si evolutia in Liga 1 sub conducerea lui Bara, Sandu Ion si , politic, Igas

      +8 voturi
      +1
      -1
    3. Luci,dragule,nu iti pot contesta articolul in toatlitate,ai niste farame de dreptate,doar ca in meseria de jurnalist,cel putin sportiv,nu ai voie deontologic sa pui sentimentalismul inainte de subiectivism..Prietenii tai si prietenii tai,etc…
      Mereu te-am apreciat pentru articole excelente,bine punctate,chiar si cele critice asupra meciurilor execrabile ale UTA-ei,cu care am fost mereu in acord cu tine..Doar ca,acum,vreau sa-ti reamintesc ca atunci cand noi,priveam meciuri in afara gardurilor,tu,ca acreditat,logic ca erai in tribune..avantaj-tu!..Nici nu conta ca postai articol despre meci,chiar si dupa 2-3 zile sau deloc…
      Ti-a placut,de asemenea ca noi degeram la -16 grade,ca suporteri neconditionati si plateam 8 Lei pentru un ceai,apa calda chioara si tu te ridicai de la masa presei si intrai in sectorul de protocol…de la VIP,nu-i asa?
      Repet ca si papagalul…Oare cand ai fost mai ipocrit?Cand repeti compulsiv obstinent “am crezut” sau acum,care musti pe cel care te-a crezut obiectiv si ti-a dat mereu sursa de informatie,acces la interviuri pe la etaj?Nu stiu daca sunt eu in masura ca sa te contrazic dar un jurnalist bun,nu-si da cu pareri personale si niciodata izbucniri de moment, daca are coloana vertebrala…
      Inca odata,si sper sa retii asta…Domnul Lajos Notaros mi-a fost profesor de filozofie prin anii 80..Ma rog,doctrine comuniste,pentru ca asa era pe atunci,nici dansul nu facea ce vroia la catedra..Toti liceenii il uram,macar ca orele dansului nu erau plictisitoare dar eram poate prea rebeli,de fapt isi facea meseria.Inchid ochii si il vad in acelasi costum gri cu picatele,rotunjit la colturi si revere..Cu bune si rele,nu voi uita niciodata cuvintele dansului:”orice vi se va intampla in viata,nu luati decizii la cald,la suparare,dar niciodata!”Am ramas pe acest principiu al dansului…Ultimul exemplu este comentariul sau aici…Ma informez exact inainte,apoi scriu…Nu iti da de gandit,Luciane?Refularea ta nu ma convinge absolut deloc,ba mai mult,cred ca manipulezi…Ma opresc aici dar sunt dispus,daca doresti sa iti mai raspund…E usor sa dai cu parul….
      Oare unde erai cand super-investitorii,Sandu Ion,Verbita,Martipan,etc,ne-au ingropat si ne-au lasat cu datorii pana la dezafiliere?Exceptie as face la Bara,picat de prost..Dar Gandolfi?

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    5 + 8 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.