M-am gândit o vreme să scriu ori ba despre rezultatele dezamăgitoare de la BAC-ul din acest an. Și nu doar de cele din orașul și județul în care locuiesc, ci și de cele naționale.

Ideea este că rezultatele sunt sub așteptări, față de anii trecuți se observă o scădere evidentă a nivelului și a calității. Mai simplu spus: elevii noștri de acum care termină liceul nu se ridică la nivelul de educație și performanță a celor din anii trecuți.

Mi-am zis că am două avantaje care în situația dată pot fi considerate ilicite pentru unul care emite judecăți. Am lucrat peste două decenii în învățământul românesc – mediu și universitar – cel arădean îndeosebi, dar am lucrat doi ani și în cel de lângă noi, cel din Ungaria. Iar dacă astea nu ajung, sunt și jurnalist, îmi exercit și acum profesia. Poate prea mult pentru cineva care încearcă să formuleze o opinie echilibrată și obiectivă despre situația prezentată.

Văzând însă puzderia de păreri și postări care au inundat site-urile de socializare, inclusiv din partea unora care vizau doar aspectul politic – adică se foloseau de rezultate ca să dea în adversarii politici -, mi-am zis că n-am ce pierde. În fond, spre deosebire de majoritatea celor care își dau cu părerea, eu chiar mă pricep.

Am lucrat șapte ani în învățământul socialist și aproape douăzeci în cel postceaușist. Folosesc termenul ca să nu avem probleme, poate mai încolo veți înțelege de ce spun asta. Sistemul socialist, desigur, era unul profund corupt ideologic, ceea ce nu însemna însă că în disciplinele exacte – mate, fizică, chimie și altele – elevii nu puteau primi o pregătire adecvată și profesionistă. Problema, ca și acum de altfel, o reprezentau profesorii, cadrele didactice, adică.

Iar pentru asta este bine să precizăm de la început: a fi cadru didactic adevărat, nu doar pe hârtie, pedagog autentic, de vocație, ține de chemare și talent, nu doar de stricta pregătire într-un domeniu general. Povestea începe cu învățătorii și se termină cu universitarii. Fără acel talent specific care ține de empatie și atitudine, cadrele didactice, chiar dacă se pricep la domeniul pe care îl predă, sunt doar funcționari și nu pedagogi care educă. Iar aici poate nu ar fi o exagerare să cerem două chestiuni pentru viitorul învățământului. Prima ar fi avantajarea socială și materială a dascălilor. Legată strict de cea de a doua: selectarea lor pe criterii reale de aptitudini și talent, nu pe tocitele criterii funcționărești și de interes.

Aceste măsuri ar fi cu atât mai importante cu cât, de o vreme, în zilele noastre experimentăm provocări nemaiîntâlnite și care au un impact covârșitor și deocamdată distrugător mai ales în domeniul educației. Da, se poate bănui: este vorba de impactul digitalizării interacțiunilor umane, mutarea vieții din realitate pe virtual, în online, respectiv vestitele site-uri de socializare. Că e Facebook, YouTube, Instagram sau altele cu nemiluita contează mai puțin, impactul este la fel de nociv pentru educație și învățământ.

Puțină lume știe – normal, site-urile sociale nu promovează știri împotriva lor – că la începutul acestui an, la Los Angeles, a avut loc un proces inițiat de o tânără de douăzeci de ani. Cunoscută sub numele de Kaley și susținută de un avocat de pe acum celebru, Mark Lanier, ea a dat în judecată Meta și Google pentru efectele distrugătoare datorate frecventării lor din frageda ei copilărie. Efecte documentate și susținute de specialiști în medicină și psihologie.

La proces a participat în calitate de martor și Zuckerberg, respectiv un lider din conducerea Google. Zucky a venit cu bodyguarzi înarmați cu ochelari de soare Meta-Ray Ban. Ochelari „inteligenți” care te fotografiază fără să îți dai seama. Președintele tribunalului a ordonat scoaterea ochelarilor, nu de alta, dar jurații puteau fi astfel identificați. Și, cine știe…

Cert este că jurații, protejați de „posibilitățile” inteligenței artificiale, au dat câștig de cauză tinerei ajunsă la tulburare dismorfică datorită utilizării site-rilor sociale – FB, Instagram, You Tube -, obligând Meta și Google să plătească daune până la șase milioane de dolari. Chiar dacă, tocmai în aceste zile, cele două inițiază o rejudecare, este vorba de o decizie exemplară și în premieră. Și chiar dacă, cel puțin în SUA, de unde avem date, zeci de mii de persoane particulare și sute de școli se află în procese care nu se mai termină cu firmele menționate.

Am venit cu acest exemplu, rarisim și la nivel mondial, pentru a arăta că la noi în țară nu există deocamdată nici-o reglementare a accesului tinerilor la site-uri sociale – social media, cum spun englezii – o problemă cu implicație directă în învățământ și educație. Se vorbește de o vreme de proiecte de legi, dar deocamdată doar atât. Nu am auzit nici de o pregătire pedagogică specială a viitorilor dascăli în acest sens.

Asta în timp ce în majoritatea țărilor UE s-au luat deja măsuri, se fac demersurile necesare.

Iar dacă avem toate acestea în vedere, discuția despre rezultatele la BAC, despre decăderea nivelului de pregătire școlară a tineretului zilelor nostre, este o discuție ca multe altele: de formă și ca să ne dăm măreți.

Citește și: Procurorii DIICOT au descins în 8 județe: peste 860 de persoane ar fi obținut ilegal vechime în muncă · Special Arad