De 30 de zile a avut nevoie președintele pentru a desemna premierul, în persoana consilierului său, Eugen Tomac. 30 de zile pentru a prinde curaj să oficializeze această alegere despre care se vorbea în spațiul public de vreo trei săptămâni!

Au fost războaie care au durat mai puțin. De exemplu, războiul dintre Israel și coaliția statelor arabe condusă de Egipt, Iordania din 1967, a durat șase zile, iar cel din 1896, dintre Regatul Unit și Sultanatul Zanzibar, a durat între 38 și 45 de minute.

Se pare că a te război este un verb mai ușor de conjugat decât a desemna un premier

Lentoarea decizională a președintelui nu este deloc o noutate. Dumnealui ne-a avertizat încă din campania electorală că nu este omul deciziilor pripite, că înainte de a decide ceva studiază, analizează, cumpănește. Cum a făcut și la începutul mandatului de primar general. Ce surpriză ar fi o schimbare radicală de atitudine a președintelui!

Problema, totuși, nu este lentoarea decizională a președintelui, ci rezultatul activității sale de 30 de zile. Deocamdată, pare că aceste multe zile de „gândire și analiză” de care a avut nevoie Nicușor Dan pentru a-l desemna pe Eugen Tomac au fost o pierdere de vreme și ar merita să-i fie tăiate din pontaj…

Eugen Tomac, desemnat premier de către președintele Nicușor Dan

Dacă ar fi să ne luăm după discursul de la anunțul privind desemnarea lui Eugen Tomac pentru formarea viitorului guvern, totul este roz ca în filmul Barbie. Mai mult, Nicușor Dan s-a comportat, pentru prima dată de când a devenit președinte, ca și cum ar fi stăpân pe situație.

Imagine din filmul Barbie (sursa: urban.ro)

A lăudat activitatea guvernului Bolojan, prin ricoșeu și fără să-l pomenească („4 partide și minoritățile naționale au format o coaliție și și-au asumat guvernarea. La un an după acest moment (…) imaginea externă a României și încrederea partenerilor sunt mult mai bune, iar situația financiară a României este mai bună)…

A criticat clasa politică, așa, la grămadă și de la distanță („am ajuns, din păcate, ca pentru mulți politicieni să prevaleze interesul de partid interesului național”)…

Și i-a certat, numindu-i iraționali, pe românii care au avut curajul să susțină că „forțele politice împotriva cărora românii s-au mobilizat în urmă cu un an” ar trebui să fie lăsate să guverneze.

Am susținut și susțin în continuare că AUR și ceilalți populiști-suveraniști trebuie lăsați să guverneze. Numai așa vom avea ocazia să aflăm dacă aceste partide sunt capabile și de altceva decât de populisme ieftine și de „marketing politic”.

Mai mult, susțin că, dată fiind actuala configurație a Parlamentului, alegerile anticipate reprezintă singura soluție de ieșire din criza politică. Nu neapărat și din cea economică, dar pentru a intra în normalitate, trebuie să le luăm pe rând.

Nu-i așa că m-ar desemna și pe mine ca fiind irațional?

Să revenim însă la adevărata desemnare a momentului și la semnificația acestei desemnări. Sigur că ar fi foarte important pentru țară ca peste 10 zile să avem un guvern stabil, susținut de o majoritate parlamentară confortabilă și stabilă.

Mai mult, ar fi foarte bine să avem un guvern reformist, competent, curajos și consecvent, care să adopte reformele economice și sociale necesare pentru repornirea economiei, reformarea administrației centrale și locale și, în general pentru reorganizarea pe alte structuri a statului român, de la reorganizarea teritorial-administrativă, la reorganizarea economică a celor aproape 2.000 de companii cu capital de stat.

Tare mă tem însă că distanța între „a desemna” și „a guverna” va fi prea greu de parcurs pentru Eugen Tomac și echipa guvernamentală pe care o va prezenta Parlamentului. Sau, mai direct spus, nu cred că va primi votul de investitură.

Este greu de crezut că președintele Nicușor Dan nu a înțeles cât de greu se poate forma, în actuala configurație a Parlamentului, o majoritate, fără participarea AUR, SOS, POT. Cu siguranță a înțeles, probabil însă a mizat, așa cum se vehiculează în spațiul public de mai multă vreme, pe ruperea PNL și, mai nou, a USR.

În acest moment nimeni nu știe sigur dacă un astfel de scenariu este realizabil sau nu. Bolojan a refuzat să „cumpere” voturi la moțiunea de cenzură, prin oferirea unor posturi interesante celor dispuși să trădeze. Va fi dispus Tomac s-o facă? Dacă da, vor apărea și trădătorii. Dacă nu…

Vom vedea cât de rezistenți sunt liberalii și cât de mult la pasă de partidul lor. La fel și useriștii. În fond, ambele partide își joacă viitorul în aceste 10 zile ce vor urma. Dacă vor vota guvernul Tomac, USR ar putea dispărea la următoarele alegeri parlamentare, iar PNL ar intra cu siguranță în zona irelevanței politice. Ambele însă au ocazia să crească dacă își vor juca bine cartea de acum, iar asta înseamnă să intre în opoziție.

Oricum însă, peste 10 zile vom trăi un prim moment al adevărului ți în ce-l privește pe președinte. Votul de atunci ne va lămuri dacă Nicușor Dan a devenit politician sau a rămas tot la nivelul de activist civic. Prin tot ce a făcut până acum ca președinte, nu ne-a dat niciun motiv pentru a-l desemna politician. Cu atât mai puțin politician versat cum se presupune că ar trebui să fie președintele unei țări ca România – semi-parlamentară, semi-prezidențială, semi-guvernamentală și condusă din umbră de Servicii.

Desemnarea „este un act de responsabilitate din partea mea și aștept aceeași responsabilitate de la partide”, a spus domnul președinte, mai ferm decât ne-a obișnuit în ultimul an. Risc să devin un irațional cronic și voi spune că a desemna un așa-zis independent să formeze guvernul, acum, nu pare un act de responsabilitate. Dimpotrivă.

Este destul de greu de crezut că „guvernul Tomac” va obține votul de investitură. Nu imposibil, dar greu. AUR a anunțat că nu votează, PNL și USR nu votează dacă PSD va fi în vreun fel în guvern. UDMR va vota orice guvern de care se va putea lipi, chiar și unul format exclusiv de AUR. Cheia este însă la PSD. Indiferent cât de mieroși sunt acum, Grindeanu și ai lui nu vor putea accepta să fie decuplați total de la guvernare.

Oricum, ieșirea de la guvernare a vulnerabilizat actuala echipă de conducere în fața propriilor membri, a căror răbdare financiară este aproape de sfârșit, așa că vor dori prefecți, subprefecți, secretari de stat și control al multor companii de stat. Altfel, PSD nu va vota guvernul Tomac.

                                   (Sursa foto: gandul.ro)

Orice altă conduită din partea PSD ar fi o mare, foarte mare surpriză care ar deschide calea unei nesperate reformare a partidului. Acum, însă, cu actuala conducere, pare imposibil un astfel de scenariu.

Da, mai există și varianta trădărilor din PNL și USR, o „ecuație” cu multe necunoscute, pe care nici măcar președintele n-a putut-o rezolva cu ocazia moțiunii de cenzură. Evident, este posibil ca de data asta calculele președintelui să fi fost făcute mai precis. Destul de greu de crezut, dar posibil – la urma urmei vorbim de politică!

Este posibil ca, înainte de a-l desemna pe Eugen Tomac, președintele să-și fi gândit și următoarea mutare, care ar putea pune parlamentarii în defensivă. Acum sunt „pe cai mari”, dar la a „doua strigare” puțini vor fi cei dispuși să renunțe la mandatul de parlamentar de dragul șefilor de partid, așa că vor vota și un guvern condus de Bolojan.

Asta ar fi o mutare de politician adevărat, chiar versat, care l-ar ridica pe Nicușor Dan în ochii propriului electorat, tot mai dezamăgit de prestația alesului lor. Ar fi mutarea care ne va obliga pe toți criticii lui să recunoaștem că l-am evaluat greșit. Ar fi mutarea care îi va reda o mare parte din șansele, acum pierdute, de a mai dobândi un nou mandat.

E grea viața când trebuie să iei decizii imposrante pentru țară!