În așteptarea numirii unui prim-ministru de zero în locul lui Bolojan de zece, ia să vedem cu ce avem de-a face de când ni l-am ales președinte pe Nicușor Dan.

Și, ca să nu întindem prea tare coarda, ia să vedem noi cum e cu zeroul în matematică. Nu de alta, dar președintele ales la derută acum un an și un pic s-a impus opiniei publice ca fiind un mare matematician, chiar dacă unul care, optând pentru politică, a părăsit matematica foarte repede.

Pus față-n față cu George Simion, a mers la sigur, acum un an încă AUR-ul lui Simion fiind considerat de majoritatea alegătorilor corigent la matematică și la toate disciplinele care cer gândire și socoteală. Precizez asta fiindcă treaba e în vizibilă schimbare. Mai nou, sub privirea înțelegătoare a lui Nicușor Dan, s-ar putea ca AUR-ul lui George să promoveze, mai mult, să își ia doctoratul până și în matematică. Ajunge să ne uităm la noua conducere a ICR – Institutul Cultural Român, pentru cei neatenți –, aleasă, cum s-a văzut limpede, de gruparea contra firii, dar perfect firească mai nou, PSD-AUR. Cu UDMR-ul ne-am lămurit de mult.

În acest context, să reținem doar că USR-ul, partid la înființarea căruia Nicușor Dan a avut un rol, a propus alți candidați, netrecându-i prin cap că Doamna Încroșnatu, zeroul ales, poate reprezenta în țară și peste hotare cultura română mai bine decât Augustin Buzura, Horia-Roman Patapievici sau Mircea Mihăieș.

Revenind la funcția zeroului în matematică, câteva observații preliminare care, cine știe, pot arunca ceva lumină asupra gândirii unui matematician rătăcit în politică. Pentru cei mulți, zeroul este egal cu nimicul. Nimic mai fals. Ca să rămânem deocamdată în științele exacte, un matematician autentic știe perfect că, în matematică, zeroul este în loc de altceva, nimicul nefiind cuantificabil. E ceva între plus unu și minus unu, dar devine peste măsură de important când îl pui după 1. Zece, o sută, o mie și tot așa până la infinit. Altfel spus, zeroul indică mulțimea cu care nu ai ce face, dar trebuie să ții cont de ea.

Citește și: Încetinitorul de particule – Politica arădeană, cireașa de la ureche

Ei, astfel treaba cu Nicușor devine clară. Ajuns primar, pe urmă președinte, matematicianul din el îi spune cât se poate de limpede că nici în politică nu există zero, mai precis că zeroul politic este ceva cât se poate de palpabil și concret. Un partid care există pe hârtie sau oareșce indivizi adunați de ici-colo care se cred politicieni. Și care, la o adică, te susțin și te promovează.

Printre atâtea zerouri egale vii cu ceva și ieși în față. Începi cu „Salvați Bucureștiul”, după care treci imediat și la „Salvați România”. Până și zerourile realizează că e cazul să intre în acțiune. Și intră. În prima instanță te aleg primar la București. Cu treaba făcută, o lași mai moale cu „salvați” și treci la calcule. Ești matematician, ce naiba. Și uite că iese. Chiar dacă între timp i-ai lăsat pe ăia de la USR să fiarbă în suc propriu, gătiți de Doamna Lasconi, mergi drept înainte spre plus infinit.

Și socoteala îți iese din nou. Georgescu, un fel de minus unu, greșește ecuația și rămâi cu Simion. Cu ăsta e mai greu, că e un zero absolut, iar în matematică, cum am văzut, trebuie să știi cum te joci cu zerourile. Îți iese și asta, gata, logaritmul merge înainte și ieși președintele României. Un fel de plus infinit în politica românească, dacă asta mai înseamnă ceva și în afara matematicii.

Numai că aici și problemele sunt infinite. Trebuie să cauți din nou zerourile care să te susțină. Le găsești fără probleme, îi faci consilieri prezidențiali. Problema care rămâne este partidul. N-ai partid. La PNL e Bolojan, un inginer care știe și matematică, acolo n-ai speranțe. Cei de la USR nu se pun, au un dinte împotriva ta, în fond i-ai lăsat când le-a fost mai greu. Prea multe necunoscute.

Așa că treci la artificii. Perfect valabile în matematică și la fel de spectaculoase și în politică. În politică se cheamă joc la derută sau la cacialma. Ca la jocurile de noroc, ce mai! Intri la discuții cu cei care până acum își băteau joc de tine. Te doare undeva. Aici e știință, nu jocuri pentru proști.

Pe urmă ești președinte. Stai de vorbă cu oricine și spui exact ce vrea omul să audă. Începi cu Trump. Se știe, omul nu știe nimic în afară de bani. Așa că îi dai câteva milioane. Pe urmă, rușilor le spui să fie mai atenți cu dronele pe care le trimit în Ucraina. Lui Grindeanu n-are importanță ce spui, oricum înțelege un singur lucru. Iar lui Simion poți să-i spui ce vrei, că rușii s-au prins deja cu dronele. Cu ceilalți nu prea are rost să stai de vorbă, ei mai speră pe undeva, spre minus infinit, că ești al lor, pot conta pe tine până când unu și cu unu fac doi. După aia, Dumnezeu cu mila!

Așa că vii cu soluția cea mai tare la necunoscută: îi spui lui Tomac să nu fie totuși Tolomac. Și zâmbești așa cum doar tu știi. Ești tare, dom’le! Ești matematician, ce naiba, tu știi că egal există doar în matematică, iar jocul la zero-zero este imposibil în realitate.