Interesant modelul de dezbatere publică propus arădenilor – de altfel, cam dezinteresați de posibilitatea oferită pentru a-și spune părerea și altfel decât din spatele unor pseudonime „curajoase” pe facebook. Interesant și chiar inedit aș spune (ca format este o noutate în Arad, dacă nu mă înșel), dar parcă n-a fost chiar o dezbatere, ci, mai degrabă, o prezentare a unui caz din perspectivă multidisciplinară, din care una a fost chiar  surprinzătoare.

Prezentarea a fost interesantă și folositoare pentru cei prezenți sau pentru cei care au urmărit-o la televizor (mă număr printre aceștia), ba chiar și pentru cei care au aflat din presă ce s-a întâmplat la singura dezbatere organizată în municipiul Arad pe tema jocurilor de noroc.

Sigur, ar fi fost utilă atât consilierilor municipali – cei ce vor decide soarta jocurilor de noroc din municipiu – cât și auto-slăvitul primar Bibarț.

Doar că puțini consilieri au onorat invitația prefectului Mihai Pașca, gest ce poate fi interpretat ca o recunoaștere a propriei irelevanțe. Au recunoscut, în sfârșit, că ei nu sunt decât ca niște marionete pe care le mânuiește cum vrea „regele-n rond”.

Dezbatere fără Bibarț, deși subiectul îl privea direct

Călin Bibarț ar fi trebuit să participe, chiar dacă pentru asta ar fi riscat o ceartă cu soția cea fără Zonă liberă, dar cu seviciu (în sfârșit).  În fond, este primarul singurului municipiu al județului Arad, chiar dacă nu reușește să re ridice deloc la înlțimea acestei demnități. Participarea la dezbatere, și chiar intervenția în anumite probleme discutate acolo, ar fi fost un semn de respect față de toți „supușii” săi din municipiu.

Este însă prea fricos pentru a participa la o întâlnire cu arădenii și prea nepregătit pentru a face față unei dezbateri în care nu se vorbește despre drujbe.

Neimplicarea primarului în problema soartei jocurilor de noroc este încă o dovadă că municipiul este o pălărie mult prea mare pentru el, dar și că este incapabil să apere interesele Aradului. Unul dintre aceste interese ar fi cel economic. Și tocmai de aceea era de așteptat ca întâi ronduitul Aradului să participe la dezbatere cu o soluție care ar proteja arădenii  – și mai ales tinerii – ce pot cădea pradă mirajului câștigurilor pe bază de noroc și, în același timp, să protejeze o sursă importantă de venituri.

Adevărul este că acest din urmă aspect al problemei a fost cam marginalizat la dezbatere, semn clar că domnul prefect a fost preocupat mai degrabă de aspectul moral al activității. Sigur, este important nivelul moral dintr-o comunitate. Cu condiția ca apelul la morală să nu fie demagogie goală.

Primarul Bibarț, într-un rond moral-creștin de jocuri de culise și de noroc la voturi

Coducătorii unor culte religioase nu ar trebui să facă apel la morală, știind că, bunăoară, domniile lor sunt implicați în politică sau, mai mult (mai grav?) sunt implicați în „combinații” cu clasa politică și ademenesc politicienii cu „multe voturi sigure” în schimbul unor aranjamente imobiliare în valoare de mulți bani. Iată un „troc” deloc moral, care-i scoate din zona îndreptățirii de a preda lecții de morală, indiferent de problema aflată în discuție publică.

• Primăria Arad și creștineasca pomană cu proprietățile publice

Revenind la primarul Aradului, trebuie să spunem că ar fi putut veni pregătit la dezbatere cu o propunere care ar fi schimbat, cu siguranță, percepția publică despre problemă: revitalizarea unei zone din municipiu (sunt atâtea zone „moarte”!) prin mutarea întregii activități de jocuri de noroc într-o singură zonă.

Bunăoară, unul dintre eșecurile administrației Bibarț, zona Mărului, ar putea fi „rectificată” prin transformarea ei într-un „cartier al norocului”. Un mini Las Vegas al Aradului, pentru ridicarea căruia cu siguranță s-ar implica financiar toate casele de noroc, de la cazinouri electronice, la păcănele sau pariuri sportive.

De dragul primarului, noul cartier s-ar putea numi Las Târnova. Asta, desigur, dacă ar vrea cu adevărat binele orașului și, mai ales, a locuitorilor lui.

Cu siguranță ar fi fost mult mai interesantă dezbaterea dacă ar fi avut loc și o dicuție cu sau între economiști. Poate chiar cu directorul economic al Primăriei care ar fi putut transmite arădenilor, înainte de vot, care este impactul financiar al interzicerii jocurilor de noroc în Arad.

Aș vrea să fiu bine înțeles: nu susțin menținerea actualei forme de funcționare a sălilor de jocuri de noroc de toate felurile, de la „păcănele”, la cazinouri și pariuri sportive. De altfel, am și votat pentru scoaterea acestora din municipiu. Nu m-am mutat în Arad, dar dacă aplicația mi-a permis să votez, deși nu sunt cetățean al municipiului, am votat.

Probabil aplicația a fost făcută de vreun prieten al primarului, nu de informaticienii primăriei, dar să trecem peste acest amănunt.

Problema acestei reglementări este că nu se integrează într-un sistem coerent de protecție a cetățenilor împotriva tuturor activităților care ne „otrăvesc” zilnic. Cum să elimini jocurile de noroc din localități, dar să lași liberă aceeași activitate online?

Cum să interzici jocurile de noroc, inclusiv pariurile sportive, dar reclama firmelor de pariuri sportive să fie prezente zilnic la toate televiziunile? În plus, reclamele să apară pe tricourile absolut tuturor echipelor de fotbal din prima ligă?

Repet, nu susțin actuala formă de organizare a jocurilor de noroc din România, dar în egală măsură nu susțin nici șmecheriile, chiar dacă vin de la guvernul cinstitului Bolojan.

Este la mintea cocoșului că agățând tema aflată în dezbatere nu s-a vrut altceva decât spargerea monopolului licențierii jocurilor de  noroc, deținut de  Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc.

Și s-a spart, pentru a primi și gălăgioșii primari, supărați pentru reforme, câte o bucățică de autorizare.

De acum, fiecare să-și pună în valoare talentele de negociatori pentru o „dezbatere” în doi, indiferent cine vor fi noii conducători ai DNA, DIICOT și Parchetului General.

Primăria cedează complet Bisericii Penticostale Betleem terenul pe care se află casa de rugăciune