Dar de fapt nici măcar asta nu este clar. Că nu l-ar vrea.
Din 32 de consilieri județeni care au votat, 14 s-au abținut și 9 au votat pentru. Adică 23 din 32 nu au votat împotrivă, doar cei nouă ai lui Iustin Cionca au făcut acest lucru. Dar nu toți! Având în vedere că PNL are 13 consilieri, înseamnă că patru nu au votat împotrivă.

Votul, așa cum ați putut afla și din Special, viza exercitarea dreptului de preemțiune pentru castelul de la Căpâlnaș, pus în vânzare de proprietar cu 800 de mii de euro. Consiliul Județean Arad, fiind cel care administra sanatoriul de boli nervoase care funcționa acolo până nu de mult, avea posibilitatea să uzeze de dreptul său, achiziționând clădirea înconjurată de un parc uriaș de 9 hectare.

Iustin Cionca, de la început, a fost reticent achiziționării, susținând că ar pune probleme de nerezolvat județului, experiența arătând că astfel de achiziții nu rezolvă nimic, având în vedere costurile uriașe de renovare și întreținere. Până aici are și dreptate, ceea ce lipsește însă în această argumentare este concepția. Adică ideea, planul revalorificării clădirii și a proprietății.

Petit Trianon

Pentru asta e bine de reținut că specialiștii numesc palatul din Căpâlnaș Micul Trianon din Ardeal. Asta mai mult ca să îl deosebească de alte palate din țară care invocă asemănarea cu Micul Trianon din Versailles. Cert este că, numit și castelul Mocioni-Teleki, după primul și ultimul proprietar – contele Teleki însurându-se cu o fiică Mocioni, Tinca -, castelul și parcul din jur prezintă un potențial turistic deosebit dacă este gândit, administrat și prezentat cu priceperea adecvată. Începând, de exemplu, cu valorificarea celebrității celui care a proiectat castelul: arhitectul vienez Otto Wagner.

Toate acestea însă nu au nicio legătură cu ieșirea pe FB a Domnului Fifor din ziua votului.
Și care se integrează perfect în ”luările de poziție” ale liderului pesedist arădean în contextul relației din ”alianța guvernamentală” dintre PSD-ul lui Grindeanu și oamenii lui Bolojan. Spun de oameni fiindcă PNL este divizat între cei care merg cu Bolojan – probabil o minoritate – și cei care au nostalgia colaborării tradiționale cu PSD-ul. În acest context, ”ieșirile” Domnului Fifor n-au treabă cu realitatea, ci cu interesele de grup ale celor care mai cred în Grindeanu. Și în PSD, în general.

Domnul Fifor, așa cum îl știm, e tare în vorbe. După cum le zice în postare: vina pentru Aradul părăginit este a găștii din care face parte și președintele județean Iustin Cionca, o gașcă condusă din timpuri imemoriale de Gheorghe Falcă. Lipsa de preocupare pentru județ și oraș se explică prin promovarea intereselor de gașcă, nu e de mirare că am ajuns unde am ajuns: ”…încă o șansă aruncată la gunoi. Pentru că la Arad nu se conduce pentru arădeni. Se conduce pentru gașcă.”

Întrebarea este dacă Domnul Fifor poate avea dreptate. Ar putea, zicem noi, dacă până acum demonstra că Domnia Sa nu face parte din gașcă. Numai că, din nefericire, această demonstrație lipsește cu desăvărșire, astfel atacul împotriva hotărârii nehotărâte a Consiliului Județean de a nu prelua castelul din Căpâlnaș se integrează perfect în demagogia și manipulările caracteristice celor care încă susțin că sunt social-democrați pe aici, prin România. Vorbe, cu alte cuvinte.

Fiindcă treaba este cât se poate de simplă. Ca să ieși din demagogie trebuie să treci la treabă. Trebuie să oferi viziune, plan și capacitate de a le transpune în practică. PSD-ul lui Fifor nu vine cu nimic concret privind modul în care Micul Trianon din Căpâlnaș ar putea deveni, dintr-o ruină în progres, un obiectiv care să dea Aradului încă o valoare în plus. Iar din acest punct de vedere nu există nicio deosebire între PNL-ul lui Falcă și PSD-ul lui Fifor. Tot de găști vorbim, găști cu interese la concurență și care nu au nicio treabă cu interesul general.

Să vedem, în final, despre ce este vorba de fapt.
Da, castelul de la Căpâlnaș, împreună cu cel de la Bulci, încă în administrare publică, au fost ale familiei Mocioni, aflate în relații apropiate cu familia regală interbelică a României. Situate pe valea Mureșului, aproape de castelul regal de la Săvârșin, reprezintă astfel un potențial serios pentru turismul pe meleagurile arădene.

Contează mai puțin dacă renovarea și reașezarea lor s-ar face din bani publici, privați sau o colaborare public-privată. Bazată pe o concepție, un plan și hotărârea de a face treaba cum trebuie. Cum scrie la carte, nu în postările de pe FB ale celor care dau lecții celor care, la rândul lor, le răspund cu aceeași monedă.

Acum câțiva ani s-a zvonit că până și Ion Țiriac ar fi interesat de Micul Trianon de la Căpâlnaș. Consiliul Județean al lui Cionca n-a scos o vorbă atunci. De înțeles, Țiriac și alți investitori privați serioși ar avea pretenții: niște avantaje, fără firme de casă locale, treabă pe bune, cum ar veni. Că asta este: dacă vrei să faci ceva pe bune, trebuie să lucrezi cu oameni și cu firme tot așa, pe bune.

Doar așa, ca exemplu pentru reținerea ”dirijată” a Domnului Iustin Cionca: nu de mult, Consiliul Județean Bistrița-Năsăud – da, ați citit bine! -, având și bani de la UE, a refăcut castelul Teleki de la Posmuș, transformându-l într-un centru multicultural care începe să fie cunoscut în toată Europa…