Treaba este cam pe butuci, tipare nu prea mai există, derizoriul umplând totul. Vezi documentarul Recorder…

Și nu este vorba doar de ce se întâmplă pe aici, pe la noi, dimpotrivă. Ultimele manifestări ale lui Don Trump frizează absurdul. Și să nu ne gândim acuma doar la atitudinea sa de slugoi al Rusiei lui Putin, nici măcar la palavrele sale de trei parale la adresa a tot ce a fost și încă este deosebit în America lui George Washington.

Uite, doar așa de exemplu: Don m-a dus și pe mine în derizoriu. Scriu textul acesta nu cu Times New Roman, așa cum am făcut-o până acum, ci cu Calibri – e vorba de caracterele de litere pe care le poți alege la nesfârșit pe calculator –, tocmai datorită revenirii Casei Albe la Times New Roman în comunicatele sale.

Calibri a fost introdus în 2023 de administrația lui Joe Biden ca reacție la nemulțumirea celor cu probleme de vedere tocmai pentru a le face mai ușoară descifrarea textului, Calibri fiind mai simpluț, mai geometric așa. Ce chestie, ar fi zis acum Donică, cel care oricum nu citește nimic, hai să nu ne mai jucăm de-a democrații, gata cu Biden și cu tâmpeniile sale, hai înapoi la Times New Roman.

Și asta tocmai când Ciucu câștiga la București. Mă rog, nu că asta l-ar fi interesat prea tare pe Trump, din moment ce probabil face parte dintre cei care nu fac diferența între București și Budapesta.

Numai că, indiferent de gogomăniile sale de neoprit, la București a învins seriozitatea și nu derizoriul susținut de cei care nu pot face diferența între ce este și ce ar trebui să fie. Și nu vorbesc doar de suveraniști, de cei de la AUR și celelalte partidulețe care fac jocul Rusiei, indiferent dacă au sau n-au habar de asta. Și pe care Nicușor al nostru, aflat în vizită la Macron, a încercat să îi mai spele așa un pic, acum înainte de Crăciun. Că așa e în perioada asta, dragoste și cadouri pe toate drumurile pentru cei care sărbătoresc spiritul și nu comerțul și târgul Crăciunului. Mă rog, pe atunci încă nu știa de documentarul Recorder.

De aici pornind, îl iertăm și pe Nicușor, ce să facă săracul, el gândește mai matematic așa, numără voturi și la urmă se miră că nu iese cum trebuie la socoteala finală. Nu e ușor să fi matematician și președinte în același timp, putem doar spera că până la urmă află și Nicușor că în politică doi cu doi nu fac întotdeauna trei. Și se apucă de treabă acolo unde treaba e chiar împuțită rău: la serviciile secrete și în justiția controlată de aceste servicii.

Fiindcă, spre deosebire de Bolojan, cel întărit prin alegerea lui Ciucu, se pare că Nicușor încă nu realizează că treaba lui e să pună la punct serviciile și justiția, nu să facă jocuri de imagine. Fără asta vom rămâne unde am fost întotdeauna: în lumea derizoriului social, în lumea în care nu conduc legile și bunul simț, ci interesele șmenarilor care se cred șmecheri.

Exact în lumea despre care nu credeam că se poate naște și în America. Noi, pe aici, ne-am cam obișnuit și tocmai acum ne-am găsit să încercăm să ieșim din această lume a corupției care anulează competența, performanța și spiritul civic. Până acum ne uitam la America ca la modelul absolut, țara libertății, a democrației și a statului de drept. Ei, uite că numai e așa. Chiar dacă nici americanii nu se lasă. Dacă tot vorbim de alegeri de primar, La Miami, fieful lui Doni, tocmai a câștigat o democrată după treizeci de ani de domnie a republicanilor. Și nu oricum, ci împotriva „omului” lui Trump.

Venim acasă. Aici, la noi, la Arad, e bine. Târgul de Crăciun e în floare, cântăreții cântă seară de seară, Bibi a lăsat-o mai moale cu rondurile, așteptăm să vedem ce ne aduce anul cel nou.

Până atunci ne arătăm mulțumiți și fericiți, ne punem poze pe Facebook, să vadă lumea că nu stăm degeaba, nu luăm de ochi frumoși banii aceia, mulți, puțini, depinde pentru cine.

Ba, mai scoatem și câte un volum. O carte, ca să înțeleagă tot arădeanul. Cel care stă doar pe FB și habar n-are că omul care taie și spânzură la Arad de peste douăzeci de ani este și scriitor. E drept, scrie un fel de comentarii politice, nu neapărat literatură ca ceilalți care se dau rotunzi pe FB. Și nu la vreo publicație dintr-asta provincială, gen Aradon sau Arq, ci direct la Adevărul de București. Și nu de azi, de ieri. Sunt chiar curios dacă articolele laudative la adresa lui Don Trump din Adevărul apar și în volum…

Așa că nu vă mai mirați când vă cade în mână o carte scrisă de Gheorghe Falcă. Și care tocmai a ieșit din tipar. Nu eu spun asta, ci chiar autorul, cel care anunță pe FB cu aceste cuvinte apariția noului volum marca Ghiță Falcă. Și cel care are o problemă veche și cunoscută cu limba pe care o vorbește și în care scrie – normal, ajutat de cine trebuie -, acum, de exemplu, nu realizează că expresia „ieșit din tipar” înseamnă exact opusul expresiei uzuale și corecte: „ieșit de la tipar.” Ce să-i faci, așa-i în literatură: chiar și o literă poate schimba sensul.
Așa că, doar așa, colegial, din partea unui „scriitoraș” de provincie: „ieșit din tipar” înseamnă că nu se mai tipărește, pe când „ieșit de la tipar” înseamnă că tocmai s-a tipărit și intră în circuitul comercial obișnuit al publicaților care se mai și tipăresc.

Noa, asta este, poate trebuia să fiu mai atent la ce și cum spun și ieșeam și io mai bine…

Citește și:

Orele de după documentarul Recorder – „Justiția capturată”. Protest de seară, într-o Românie cutremurată de dezvăluiri