Doi dintre cei mai apreciați autori arădeni, Andrei Mocuța și Ioan Matiuț, și-au lansat joi seara, la Librăria Cărturești, cele mai noi volume: două cărți profund personale, construite din experiențe proprii, dar în moduri literare complet diferite.

Dacă Mocuța transformă o lucrare academică într-un roman hibrid, pe jumătate ficțional, pe jumătate inspirat dintr-o etapă din viața sa, Matiuț părăsește pentru moment teritoriul poeziei pentru a publica o carte de proză scurtă autobiografică, apropiată de registrul lui Ion Creangă cu „Amintiri din copilărie”.

@specialarad.ro Dublă lansare de carte la Cărturești: Andrei Mocuța și Ioan Matiuț #carte #carturesti #ioanmatiut #andreimocuta #specialarad ♬ original sound – Special Arad

Andrei Mocuța: teza de doctorat reinventată ca ficțiune

În volumul „Salinger și fata cu părul roșcat”, Andrei Mocuța își transformă experiențele din perioada doctoratului într-un roman la granița dintre realitate și ficțiune.

„E un roman hibrid despre experiența mea. Sunt personaj în carte, din perioada în care eram doctorand și eram obligat să țin cursuri opționale unui grup de cursanți mai degrabă nespecializați în domeniu, despre teza mea, scriitorul american J.D. Salinger”, a explicat autorul.

Cartea urmărește transformarea treptată a studenților în personaje „salingeriene”, creând o meta-narațiune în care materia academică, procesul de predare și biografia autorului se împletesc într-un stil original.

Scriitoarea Lucia Cuciureanu, invitată să prezinte cartea lui Mocuța, a evidențiat structura inteligent articulată a romanului, personajele vii, inserțiile de eseu în forma unor e-mailuri și filonul cinematografic al scriiturii, care trimit uneori cu gândul spre Tarkovski.

Ioan Matiuț: debut radical de sincer în proza scurtă autobiografică

Poet consacrat, Ioan Matiuț publică acum o carte de proză scurtă profund personală, scrisă „cu toată sinceritatea” – după cum a mărturisit autorul – și cu un curaj debordant, după cum a remarcat scriitoarea Eugenia Crainic, invitată să-i prezinte cartea.

„Mi-am luat inima în dinți și am scris o carte autobiografică. O purtam demult în mine, e o carte scrisă din inimă, scrisă la modul foarte sincer, foarte deschis. Nu ascund nimic din ce am trăit în viața mea și pot să spun că am trăit multe experiențe, unele mai plăcute, altele mai puțin plăcute”, a spus Matiuț.

El a ales forma prozei scurte pentru volumul „Omul din urmă”, deoarece, afirmă autorul, cititorii de astăzi au foarte puțină răbdare pentru citit. Este de părere că „nu e greu să scrii mult, e greu să scrii puțin, concentrat și consistent”, iar din acest punct de vedere, se mândrește cu faptul că a scris această carte într-o formă condensată și relativ rapid, în vara acestui an. Ideea i-a venit spontan și nu a stat prea mult pe gânduri, observând, ca editor (la Editura Mirador), că pe piața literară, cărțile autobiografice sunt la mare căutare în ultima perioadă.

Cele puțin peste 20 de proze, fiecare de maximum 2 pagini, au un fir roșu prin care se parcurge toată cartea, dar ele pot fi citite și independent.

„Sentimentele pe care le ai citind cartea sunt amestecate și plăcerea cea mai mare este că vrei să vezi despre ce vorbește în următoarea povestire, întrebându-te la fiecare în parte oare cum a reușit să ajungă acest om la vârsta pe care o are, pentru că sunt lucruri în copilăria lui pe care le-a făcut și în urma cărora putea să piară pur și simplu”, a spus scriitoarea Eugenia Crainic, invitată la lansare să vorbească despre cartea lui Ioan Matiuț. Ea a remarcat în mod special curajul autorului de a scrie fără perdea despre aceste întâmplări din viața personală.

Scriitorul Gheorghe Schwartz, invitat să vorbească despre ambele volume, l-a lăudat pe Andrei Mocuța pentru modul original, nemaiîntâlnit în literatură, prin care și-a transformat lucrarea științifică într-o narațiune, iar pe Matiuț l-a comparat cu Ion Creangă și ale sale „Amintiri din copilărie”, constatând cu bucurie interesul crescut al publicului pentru astfel de povești.

El a mai subliniat că deși viața fiecărui om poate fi, într-adevăr, un roman, important este, în cele din urmă, cum este redat cititorului – iar în această privință, ambii autori demonstrează o stăpânire literară remarcabilă, transformând experiențele personale în literatură autentică.