În prima jumătate a lunii octombrie, primarul Budapestei, Gergely Karácsony, publica pe Facebook știrea pe care nimeni nu voia să o audă, dar pe care mulți o bănuiseră din zvonurile vehiculate în ultimele săptămâni, atât online, cât și prin cafenelele și barurile din Budapesta: festivalul Sziget, unul dintre exporturile culturale cele mai de renume ale Ungariei moderne, era în pericol de dispariție. Actualii proprietari confirmaseră că în urma analizelor financiare făcute, nu mai doresc să organizeze o altă ediție a festivalului.

Portofoliul de festivaluri care includea Szigetul fusese vândut, în 2017, de către fondatorul și acționarul principal Károly Gerendai firmei britanice Superstruct Entertainment, finanțată, în momentul vânzării Szigetului, de fondul de investiții american Providence Equity Partners. Superstruct, la conducerea căreia se afla James Barton, fost artizan al firmei Live Nation, una dintre cei mai influente dar și hulite organizatoare de concerte din lume, era menită să concentreze numeroase festivaluri europene, dar nu numai. Pe hârtie, ideea părea excelentă: nucleul echipei de organizatori, condusă de Tamás Kádár, era local și urma să păstreze continuitatea festivalului, în timp ce Superstruct urma să aducă injecții de capital și headlineri de răsunet.

În primii ani, totul părea să meargă pe roate, chiar dacă din când în când revenea subiectul spinos al profitabilității Szigetului. Înainte de 2017, Szigetul a fost, nu odată, în pierdere, rentabilitatea financiară a festivalurilor din portofoliul său fiind asigurată mai degrabă de Balaton Sound și Volt, festivaluri mai ușor de organizat și care deveniseră preferatele publicului local, pentru care Szigetul devenise destul de scump. A venit însă pandemia, și o pauză forțată de doi ani, care  a zguduit peisajul mondial al festivalurilor. Multe festivaluri au renunțat pur si simplu să revină, alele s-au axat pe ediții reduse. Szigetul nu a fost considerat în pericol, și a revenit în 2022, dar în anul următor, 2023, Superstruct a decis să nu mai organizeze festivalul Volt. Oarecum surprinzător, după ediția din 2024 s-a închis și Balaton Sound, deși festivalul, axat pe muzică electronică, fusese întotdeauna popular și rentabil. În 2024 a avut loc și o schimbare de proprietar a Superstruct Entertainment, ea fiind vândută unui alt fond de investiții american, KKR & Co.

Privită din afară, situația nu era deloc roză, dar fanii festivalului se linișteau spunându-și că strategia firmei mamă era să mizeze total pe Sziget, și să aibă răbdare. Corporațiile au însă de toate, dar nu și răbdare. Într-un caz clasic de socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg, Szigetul, devenit copil unic al unor părinți ahtiați de profit, a rămas nerentabil. Avantajele apartenenței la un trust- cum ar fi facilitatea de a semna headlineri la pachet cu ale festivaluri, nu au putut contracara realitatea evidentă: Szigetul își pierdea, nu foarte încet dar foarte sigur, identitatea: singurul festival din Europa care poartă în sine, concomitent, moștenirea clasicelor festivaluri occidentale, a la Woodstock, și atmosfera taberelor de vară din blocul socialist. Într-o întorsătură demnă de filmele hollywoodiene, pe scenă a revenit Károly Gerendai, hotărât să găsească un grup de acționari locali care să preia festivalul. Cel mai important aspect al preluării era rezilierea actualului contract de închiriere a spațiului insulei, a cărui clauze erau nefavorabile noului proiect.

A intrat deci în ring un nou jucător, Consiliul local al capitalei maghiare. A urmat un scenariu demn de Caragiale, clauze contractuale pierdute pe malurile Dunării albastre. Soluția era, la prima vedere, simplă: pe deplin conștientă de importanța festivalului pentru economia orașului, administrația locală va vota rezilierea contractului actual, pentru a permite noilor proprietari, coordonați de Gerendai, să organizeze festivalul în 2026. Problemele au apărut când edili locali și-au adus aminte de un detaliu palpitant: sunt în campanie electorală. Orice decizie trebuie deci privită din perspectiva voturilor, câștigate sau pierdute.

Consiliul local al Budapestei, în ceea ce privește apartenența la spectrul politic, e exemplul de manual al unui impas instituționalizat: un primar pe hârtie independent, dar susținut mai ales de clasica opoziție de centru stânga, devenită aproape irelevantă pe plan național, e permanent fitilit de reprezentații puterii actuale, FIDESZ, și cei ai puterii care, speră ea, are ca să vină, partidul TISZA al lui Péter Magyar, ambele partide reprezentând mai degrabă o linie conservatoare și naționalistă. Dacă FIDESZ e în general adeptul ideilor puține și fixe, TISZA, cumva firesc, e specializat în slalomuri ideologice dictate de cele mai recente sondaje. Szigetul a devenit un măr al discordiei, amplu discutat în sesiuni nesfârșite, la care Gerendai și Kádár au participat cu fețe din ce în ce mai obosite și cenușii. La sfârșitul zilei de 29 octombrie, după ce consiliul refuzase încă o dată rezilierea contractului, pe motivul că nu primise asigurările necesare că Szigetul va putea fi rentabil și benefic populației orașului pe care fiecare edil o reprezentase cu zel, totul părea pierdut. În culise, însă, avusese loc o regrupare. După o discuție separată cu Gerendai, Magyar a anunțat că s-a ajuns la o înțelegere, și Szigetul din 2026 va avea loc. Ca să știe fiecare votant tânăr cine i-a salvat festivalul, spune cinicul din noi.

Sunt însă unele lucruri care merită și trebuie salvate, chiar și cu mici sacrificii. Pe 4 noiembrie, paginile Sziget de pe rețelele de socializare, scufundate în tăcere în ultimele luni, au prins viață: festivalul din 2026 va avea loc. Va dura ceva mai puțin decât în anii anteriori, cinci zile în loc de șase, între 11 și 15 august, de marți până sâmbătă. Primele bilete la preț super redus vor fi puse în vânzare pe 7 noiembrie, pentru cei care se înregistrează pe site-ul festivalului până astăzi la ora 1: szigetfestival.com/en. Pentru cei care nu sunt încă convinși, în următoarele săptămâni se vor anunța și alte categorii de prețuri, iar primele nume vor sosi înainte de sfârșitul anului. Pentru szitizenii cu tradiție, ele contează, acum, mai puțin. Ne-a trecut un glonț pe lângă ureche, și răsuflăm ușurați că am scăpat cu bine.

Citește și:

Patru artiste aduc arta video în prim-plan la meetART.lab