Un amplu material publicat în prestigiosul ziar american The New York Times, semnat de jurnalista italiană Emma Bubola și de jurnalista română Andrada Lăutaru, scoate la iveală o realitate dureroasă și ascunsă a migrației forței de muncă din Est: „Sindromul Italia” – o formă de depresie cronică ce afectează îngrijitoarele (badantele) care se întorc acasă după ani de muncă în peninsulă.

Intitulat „Când îngrijirea îi îmbolnăvește pe migranți: femeile din Europa de Est afectate de „Sindromul Italia”, materialul vorbește de femeile din Europa de Est care au migrat în număr mare începând de acum 20 de ani pentru a avea grijă de persoanele în vârstă și infirme din Italia. Apoi, au început să se îmbolnăvească de o afecțiune supranumită „Sindromul Italia”.

Investigația, bazată pe interviuri cu medici și îngrijitoare din România, Ucraina și Moldova și cu psihologi din România și Italia, subliniază faptul că femeile din România reprezintă majoritatea forței de muncă în acest sector din Italia, multe dintre acestea fiind profund afectate de acest fenomen.

Ce este „Sindromul Italia”?

Termenul de „Sindromul Italia” a fost adoptat informal de medici din Europa de Est, nu ca un diagnostic medical oficial, ci ca o prescurtare pentru a descrie suferința psihologică profundă a femeilor.

Această suferință se manifestă prin insomnie, angoasă și depresie care nu răspund la tratamentele tradiționale, stări de burnout, psihoză și, în cazuri grave, tentative de sinucidere. La acestea se adaugă sentimentul că au fost „complet șterse” de munca de îngrijire.

„În ciuda faptului că suferința a fost identificată inițial cu numele Italiei, munca de îngrijire prestată de migranți este un fenomen global, cu mii de lucrători din Moldova, Ucraina și România, dar și din Peru sau Filipine, care îngrijesc vârstnici în mare parte din Europa de Vest”, se arată în materialul de pe NYT.

La Institutul de Psihiatrie Socola din Iași, medicii au tratat, se spune, peste 900 de pacienți cu acest sindrom începând din 2016. Multe dintre aceste femei cu studii superioare (inginere, profesoare, arhitecte) se confruntă cu lipsa vieții private și cu disponibilitatea de 24 de ore din 24, în condiții de izolare alături de pacienți.

Materialul indică faptul că dincolo de „Sindromul Italia”, recunoscut acum de tot mai mulți medici, a apărut și „Sindromul post-Italia”.

Impactul asupra copiilor: Sindromul post-Italia

Materialul din The New York Times evidențiază și această dramă: efectele care s-au metastazat asupra copiilor lăsați în urmă în țările din Europa de Est pentru ca mamele să aibă grijă de vârstnicii din Europa de Vest.

„Nu toate lucrătoarele se întorc acasă afectate. Cu toate acestea, sindromul s-a răspândit în Europa nu doar geografic, ci și generațional. Medicii spun că diagnostichează, de asemenea, probleme de sănătate mintală și de comportament la copiii care au rămas în urmă în timp ce mamele lor erau plecate”, se arată în analiză.

Tot aici se indică faptul că medicii din România sunt alarmați de numărul mare al tinerilor, crescuți fără mame, care suferă de depresie și probleme de atașament, abuz de substanțe și ADHD, ajungându-se uneori până la tentative de sinucidere.

Mihail Tamba, a cărui mamă a plecat în Italia când el avea 8 ani, a mărturisit pentru ziarul american că, deși mamele lor au plecat „doar pentru a fi hrăniți”, copiii au trecut prin „abandon, prin singurătate”.

Importanța investigației NYT

Investigația The New York Times subliniază faptul că suferința româncelor și a celorlalte femei din Est este un cost uman ascuns al migrației, esențială pentru Italia – țara cu cea mai vârstnică populație din UE.

Aici se arată că „Ministerul Sănătății din România a recunoscut existența <Sindromului Italia>, dar nu ține o evidență oficială a celor afectați, făcând ca amploarea fenomenului să fie greu de evaluat”.

Articolul, care vorbește de fenomene extrem de răspândite la noi, co-semnat de jurnalista română Andrada Lăutaru, și care atrage atenția publicului internațional asupra unei probleme majore de sănătate publică și socială ce afectează direct zeci de mii de familii din România, îl puteți citi AICI.

Nevoia de îngrijitoare nu dă semne de diminuare, însă, aşa că acest fenomen s-ar putea să fie doar la început. În Italia, există aproximativ 1,6 milioane de lucrători casnici, majoritatea femei migrante, și aproximativ jumătate dintre ele îngrijesc persoane în vârstă, conform unui studiu recent realizat de Domina și amintit în NYT.

Aproape jumătate din totalul lucrătorilor casnici sunt încă angajați la negru, lăsându-i deosebit de vulnerabili și neapărați de actele normative care ar putea fi gândite pentru ei.

În ultimii ani, totuşi, subiectul s-a regăsit în tot mai multe studiile literare  iar tema a început să apară în tot mai multe materiale de cercetare sociologică.

Citeşte şi:

Emilia Șercan, singura din Europa inclusă în top 10 IFEX – jurnalişti care nu i-au găsit încă dreptatea în justiţie