Pe fondul celor mai bune poziții în Parlament dintre partidele care guvernează, PSD și PNL au acaparat coaliția și își continuă lupta pentru… Chiar așa, pentru ce luptă cele două partide?, într-o perioadă în care lupta dintre ele ar trebui să fie ultima opțiune. Sigur, ambele partide pot avea justificări și explicații, dar niciunele nu au susținere în realitate. O realitate care „spune” că atât PSD, cât și PNL au uitat iarăși de români.

Ambele au ieșit extrem de șifonate din ultimele alegeri parlamentare și, mai ales, din cele prezidențiale – ce înfrângere rușinoasă pentru PSD în decembrie 2024 când, pentru prima dată în istoria sa nu și-a băgat candidatul în turul 2 la prezidențiale (în mai 2025 a fost pentru a doua oară, deci a contat doar pentru experiență).

Chiar dacă nu vor recunoaște niciodată, ambele au contribuit la dezastrul economic în care ne aflăm acum. Sigur, nu în egală măsură, dar responsabilitatea politică este a ambelor partide și este egal împărțită. USR, care a participat la guvernare, în coaliție cu PNL, a fost sancționat de electorat nu pentru greșelile de la guvernare, ci pentru cele de organizare politică și administrativă. UDMR, celălalt participant la mai toate guvernările, inclusiv la cele mai păguboase ultime două (Ciucă și Ciolacu) a crescut în opțiunile electoratului.

De altfel, și AUR confirmă această realitate, prin acțiuni și discurs – SOS și POT chiar nu contează. În considerarea autoproclamatului suveranism și naționalism, de la AUR ne puteam aștepta la un altfel de discurs, ceva mai orientat împotriva UDMR, de exemplu. După modelul PRM, al cărui continuator politic este. Și totuși, dușmanul numărul unu al AUR este tandemul PSD-PNL (evident, după Nicușor Dan care este coșmarul liderului, deci trebuie să fie al tuturor membrilor și susținătorilor AUR).

Prin urmare, eșecul guvernărilor este decontat – și este firesc să fie așa – de cele două partide (foste) mari, o situație confirmată de rezultatul votului la alegerile locale și la cele parlamentare. Ambele partide au întins coarda până aproape s-a rupt și se mai ține în câteva fire. Iar asta s-a întâmplat în principal pentru că ambele partide au avut conduceri extrem de slabe (nu-i vorba doar de cei doi președinți).

Și, cum un necaz nu vine niciodată singur, ambele partide au beneficiat și de „competenta călăuzire” a egoistului și cinicului herr Klaus.

Ambele partide au crezut că vechile metode de creștere nesăbuită a salariilor bugetarilor și pensiilor le va asigura o victorie confortabilă la parlamentare, dar și înscăunarea ca președinte a celui mai slab, corupt (of, Nordis și zborurile private la formula 1) și mincinos (totuși, unde-i este diploma de bac?) președinte pe care l-a avut vreodată PSD, M. Ciolacu.

Având în conducere oameni extrem de slabi dar avizi de putere și bani, nu au fost capabile să înțeleagă că românii nu mai suportau minciunile, hoțiile și clientelismul lor. Și nici n-au fost capabili să înțeleagă până unde poate fi întinsă coarda. Prea aroganți și proști, n-au fost capabili să priceapă că românii s-au săturat de ei. Pur și simplu.

În prim plan, un grup de gropari ai PNL

Sursa: g4media.ro

Pe scurt, ambele partide au ignorat nemulțumirea crescândă a populației față de prestația lor, față de incapacitatea de a gestiona politic o perioadă destul de agitată prin care trecea țara – cu războiul la graniță, cu o tot mai puternică influență rusească în țară și cu o situație destul de încordată la nivelul UE – să nu uităm că euroscepticismul, mascat sub umbrela suveranismului, este prezent de câțiva ani în toată Europa.

Mai mult și deosebit de grav, ambele partide s-au „îmbătat cu apă rece” și au crezut că pot struni șmecherește un partid ca AUR – ceea ce, evident, s-a dovedit a fi o himeră. Sau o prostie pe care un Ciolacu ar putea-o crede, dar Simonis, Grindeanu, Stănescu, Tudose și ceilalți conducători de facto cum de au crezut-o?

O prostie pe care o repetă și acum, cu luptele dintre cele două partide. Chiar și acum, când nemulțumirile oamenilor sunt și mai mari decât în perioada alegerilor – desigur, pe fondul măsurilor de austeritate luate de guvern – PSD și PNL își continuă lupta, semn că n-au înțeles nimic din trecutul nu prea îndepărtat.

Deci, pentru ce se dă lupta?

Aparent, pentru a-și atrage fiecare electoratul. PSD, pe acela nemulțumit de măsurile pe care intenționează să le ia Bolojan – am fost tentat să spun „guvernul Bolojan”, dar am senzația că o însemnată parte din guvernul pe care-l conduce nu trage în aceeași direcție cu premierul. Mai mult, PSD încearcă să „fure” de la AUR susținătorii mai puțin radicali, dar și alți nemulțumiți. Evident că este un joc dublu, dar i-a reușit de atâtea ori…

Cele mai importante nemulțumiri vin însă dinspre grupurile de influență sau de presiune din interiorul PSD, cele care împărțeau funcții și prin asta, bani din buget. Sigur că un Paul Stănescu, de exemplu, nu va putea fi de acord cu decimarea legiunilor de protejați ai partidului, puși în funcții plătite mai bine decât președintele țării, decimare promisă de Bolojan în pachetul doi de măsuri.

PNL are și el nălucile sale care-i motivează războiul cu PSD. În primul rând că trebuia să răspundă atacurilor venite de la „colegii de guvernare” – s-a lucrat puternic în zona de informații (știți, zona aceea care nu are treabă cu politica…) pentru a scoate la lumină șpăgile multianuale al lui Anastasiu, iar după aceea, ca răspuns, cazurile condamnatului penal Marian Neacșu, vicepremier și ale șpăgarului Ciprian Șerban, ministru al Transporturilor, ambii PSD.

Reacția liberalilor a fost atât de bine gândită încât suspectăm că ideea a aparținut altcuiva: nu au sărit disperați să fie schimbați cei doi, cum au făcut pesediștii. Dimpotrivă, i-au apărat pe motiv de competență (!!!). Desigur, cei doi vor fi de acum pisicile moarte ce vor zbura spre ograda PSD fix când va fi cazul…

Asta, ca să știe și comunicatorii PSD, cei foarte vehemenți în cazul Anastasiu, dar muți ca lebedele în cazurile Neacșu și Șerban, cum se procedează într-o coaliție, în astfel de cazuri…

În același timp, liberalii vor să-și impună cât mai multe dintre măsurile lor de supraviețuire economică. O ambiție nu neapărat potrivită în astfel de momente de criză economică, dar și de tensiune socială tot mai accentuată.

Greu de înțeles, de exemplu, de ce liberalii țin morțiș la cota unică de impozitare, deși în UE majoritatea țărilor aplică impozitarea progresivă. Doar pentru că este susținută de PSD? Ar fi o reacție copilărească. Cum este și normal, părerile sunt împărțite și nu vreau să mă lansez în argumente în favoarea uneia sau alteia dintre variante.

Voi spune, totuși, că problema pensiilor speciale nu va putea fi rezolvată decât fie prin modificarea Constituției, fie prin aplicarea unor cote speciale de impozitare acestor pensii, dar și salariilor nesimțite din companii ale statului.

Și nu-i vorba doar de pensiile speciale ale magistraților, ci și de ale foștilor angajați ca personal auxiliar al instanțelor și parchetelor (grefieri, specialiști IT), foștilor parlamentari, foștilor polițiști, ofițeri de informații (SRI, SIE, SPP și STS), foștilor angajați ai fostei Securități, foștilor diplomați și a personalului consular, foștilor angajați ai Curții de Conturi, aviatori, mecanici de zbor și stewardese.

Am scos din discuție, deși poate n-ar fi trebuit, pensiile speciale ale militarilor.

Le amintim însă pe ale foștilor primari, viceprimari, președinții și vicepreședinți consiliilor județene, despre care nu prea se vorbește, de parcă nu ar exista o lege în vigoare, dar a cărei aplicare se tot amână (până într-o zi când va fi pusă în aplicare și vor mai apărea și plăți din urmă, pentru că actul normativ care le-a instituit, Codul administrativ al guvernului Viorica Dăncilă, este din 2019).

Îi plăcea să pozeze în… nevinovată, dar era doar o șmecheră

Sursa: capital.ro

De ce nu este abrogată această prevedere? Numai PSD și PNL știu, dar nu ne spun și nouă.

Personal nu cred că se va putea ajunge la un acord politic pentru modificarea Constituției, dar dacă se va face cumva, ar fi păcat să nu se rezolve și problema Curții Constituționale a României (prin desființare și înființarea unei Secții Constituționale la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde să fie angajați judecători profesioniști, după procedura de numire în magistratură, la fel ca toți magistrații, nu prin numiri politice).

Prin urmare, soluția pentru pensiile speciale și salariile nesimțite rămâne impozitarea la fel de specială.

În încheiere, se cuvine să spunem că PSD nu va ieși de la guvernare, decât dacă va avea o altă înțelegere pentru a rămâne la putere. Eventual cu AUR și cu celelalte partidulețe extremiste. Majoritate fragilă, dar ar putea rezista până la alegerile viitoare, pe care PSD le va pierde dacă se va alia cu AUR.

De altfel, niciunul dintre cele patru partide aflate acum la putere nu va părăsi coaliția, așa că toate amenințările sunt doar spectacol. Mai bine s-ar pune la treabă. Alegerile anticipate sunt doar speranța AUR, semn că nu prea cunosc Constituția (este greu spre imposibil să se ajungă la anticipate).

La fel de bine ar face asta și AUR, pentru că doar din spectacole pe tiktok nu va supraviețui până la următoarele parlamentare. Poate ar fi bine să înceapă prin a spune ce-i cu povestea cu banii din subvenții ajunși la o firmă privată… Și ce-i cu vizitele alea la Viena, făcute de George Simion în timpul campaniei prezidențiale… Apoi, să vină și ei cu ceva idei de redresare economică. Dar idei serioase, nu povești de 35.000 de euro…