Festivalul Sziget e pe cale să înceapă: szitizenii cu bilete speciale „moving in” vor putea să intre pe insulă din seara zilei de luni, 4 august, iar deschiderea oficială are loc miercuri, 6 august. Dacă în anii precedenți știrile despre festival se concentrau pe headlineri, pe numărul pronosticat de vizitatori și pe profitabilitatea evenimentului, plus, evident, pe prețul berilor și al șaormei, anul acesta organizatorii se confruntă cu o furtună inedită.

Trioul irlandez Kneecap a fost inclus în lista de artiști a festivalului pe vremea când deveniseră celebri pentru documentarul omonim care a luat numeroase premii în circuitul festivalurilor independente. Trei băieți simpatici din Belfast care cântă rap în galeză irlandeză, „what could possibly go wrong?” în cuvintele epocale ale prezentatorului Top Gear, Jeremy Clarkson.

Răspunsul, ca întotdeauna, este „absolutely everything”. Gluma a început să se îngroașe în mai, când solistul trupei, Mo Chara (pseudonim care înseamnă „prietenul meu” în galeza irlandeză), a fost pus sub acuzație pentru presupusele declarații pro-Hezbollah din timpul unui concert care a avut loc în noiembrie 2024. Solistul, Liam Óg Ó hAnnaidh în acte, a apărut în fața magistraților pe 25 mai, și a fost eliberat necondiționat până la continuarea procedurilor legale, programată pe 20 august. Neobosiți, Kneecap au debarcat între timp la probabil cel mai celebru festival din lume, Glastonbury, în pofida reținerilor premierului britanic Keir Starmer. Scandalul prevăzut pentru Glastobury nu s-a lăsat așteptat deși, într-o anumită măsură, Kneecap au fost eclipsați de trupa punk Bob Vylan, care au scandat lozinci anti-IDF (Israel Defense Forces – armata statului Israel), inclusiv incitând la asasinarea membrilor acesteia. Dacă în cazul celor de la Bob Vylan este destul de legitimă bănuiala că au profitat de moment pentru a atinge un anumit grad de celebritate (nu foarte multă lume auzise de ei în prealabil), Kneecap sunt cunoscuți pentru susținerea sistematică a cauzei palestiniene, în care văd elemente comune cu lupta anticolonială a irlandezilor.

Dacă inițial posibila prezență la Sziget a trupei Kneecap trecuse relativ neobservată în Ungaria, la începutul verii au început să apară primele ecouri negative. În mod interesant, ele au venit concomitent din două tabere opuse: elitele culturale de stânga și guvernul de dreapta al premierului Viktor Orbán. Un număr de personalități culturale, printre ei regizorul oscarizat László Nemes Jeles, compozitorul Gábor Presser și poetul și dramaturgul Lajos Parti Nagy, au semnat o petiție prin care cereau organizatorilor festivalului anularea concertului.

Motivația principală era poziția extremă a celor de la Kneecap, care nu se rezumă la susținerea justificată a populației civile din Gaza, ci include și mesaje admirative la adresa activităților Hamas și Hezbollah, inclusiv masacrul de la festivalul Nova, unde au fost uciși 378 de oameni. Ca răspuns la petiție, Szigetul și-a reiterat poziția neutră, de „insulă a libertății”, unde se respectă dreptul la liberă exprimare al fiecăruia, și au asigurat publicul că sunt în contact cu managementul trupei Kneecap în ceea ce privește posibilele derapaje neavenite ale acesteia. Presa de dreapta a interpretat gestul în mod diferit. În revista Mandiner au apărut informații conform cărora organizatorii insistă pe prezența celor de la Kneecap datorită unor legături ale fostului organizator principal, Károly Gerendai, cu un influent om de afaceri iordanian, Mazen Al Ramahi, proprietar al unui hotel de lux din Budapesta și cunoscut susținător al cauzei palestiniene. Pe de altă parte, Israelul a fost întotdeauna bine reprezentat pe Sziget, atât prin numărul vizitatorilor sosiți din această țară, cât și al artiștilor invitați, anul acesta printre ei numărându-se solista Noga Erez.

Butoiul cu pulbere nu a avut însă posibilitatea să explodeze pe bune – pe 24 iulie, autoritățile maghiare au apelat la gestul fără precedent de a interzice intrarea membrilor trupei pe teritoriul țării.

În prealabil, mai multe festivaluri, mai ales din Germania, anulaseră concertele celor de la Kneecap. De fiecare date fusese însă vorba de o decizie independentă a organizatorilor, și nu de un dictat al autorităților. Până în momentul actual, membrii trupei, cetățeni britanici, nu au nicio condamnare la activ, și nu sunt considerați un pericol public, dar motivația interdicției de călătorie în Ungaria face referire, printre altele, la menținerea siguranței publice și legislații anti-terorism. Mulți dintre semnatarii petiției inițiale au semnalat că nu sunt de acord cu o asemenea intervenție drastică a autorităților, dar decizia a fost salutată entuziast de ambasada Israelului la Budapesta.

În urma rocadelor ideologice din ultimii anii, guvernul autoritar al lui Orbán a devenit un aliat de nădejde al guvernului autoritar al lui Benjamin Netanyahu, premierul israelian fiind primit în Ungaria în pofida mandatului de arest emis de Curtea Penală Internațională. E demn de remarcat faptul că înainte de driblingul ideologic care l-a aliat cu Netanyahu, Orbán nu a avut nicio problemă în găzduirea la Budapesta a fostului președinte al Iranului, Mahmud Ahmadinejad, cunoscut pentru opiniile sale virulent antisemite, inclusiv negarea Holocaustului.

Apropo de driblinguri, de la atacurile din 7 octombrie încoace, majoritatea echipelor de club israeliene își joacă meciurile de acasă din cupele europene pe stadioane din Ungaria, cea mai recentă ieșire în decor fiind a celor de la Hapoel Beer Sheva, eliminați neceremonios de AEK Atena pe stadionul din Debrețin. Cei interesați mai mult de Kneecap decât de fotbalul din calificările Conference League (o opțiune oarecum de înțeles) îi pot totuși prinde pe circuitul european de festivaluri – după ce vineri și-au exprimat foarte clar părerea despre premierul Orbán pe scena festivalului OFF din Katowice, Polonia, urmează un număr de showuri în Scandinavia și Franța.

„Szitizenii de rând” sunt probabil depășiți de complexitatea ideologică și diplomatică a situației, mai ales în condițiile în care publicul est-european nici nu prea auzise de Kneecap înainte de declanșarea furtunii de opinii și măsuri administrative. Multora probabil nici nu le pasă, atât timp cât se pot destrăbăla pe niște muzici bumți de calitate în Colosseum. Dar așa cum la mondialul de cluburi al Împăratului Infantino camerele încercau să evite imaginea trupelor ICE care verificau vizele spectatorilor, un dram de oroare din „lumea reală” s-a strecurat și în idila Insulei Libertății. Viitorul parcă nu mai pare atât de luminos ca pe vremea când eram copii.