Dragoș Anastasiu, unul dintre cei cinci vicepremieri ai Guvernului Bolojan, a demisionat și a rămas doar cu eticheta de șpăgar. Despre nevăzutele lacrimi vărsate nu spunem nimic – momentul teatral a  fost scurt și bine dozat, fără să rămână loc pentru un „dragă, Bolo”. Melodrama s-a consumat odată cu prezentarea împărțirii aproape didactice a șpăgii, în șpăgi de supraviețuire și de îmbogățire.

Sugerând că a fi șpăgar de supraviețuire este în regulă, spre deosebire de șpăgarii de îmbogățire.

Și când te gândești că omul ăsta a fost, din februarie până în iunie, probabil, cel mai influent consilier al președintelui României (e drept, în perioada interimatului), apoi, al premierului.

Cât a fost în „umbra marelui urs”, a părut un om sigur pe el, chiar ușor arogant. Probabil s-a crezut stăpânul inelelor mai devreme decât se cuvenea. Pentru că, iată, la primul „dialog de la distanță” mai contondent între puterile din guvern,  s-a dovedit a fi o verigă slabă a „lanțului de iubire” din jurul premierului Bolojan. Așa că s-a rupt.

Un „dialog” început odată cu demascarea unui alt personaj ce s-a crezut de neatins, Piedone – omul prin care un partid (nu mai știu care) își rezolva atât candidatul la alegerile pentru Primăria Generală a Capitalei, cât și un sprijin consistent din partea influentului grup al Antenelor. Cel puțin așa pare.

Doi „șpăgari” au ieșit așadar din joc. Unul, medic de meserie, fost vicepremier, și-a recunoscut fapta, dar numai după ce-a fardat-o ca „șpagă de supraviețuire” – nu știu ce calități mai are omul, dar cu siguranță are multă imaginație.

„E momentul să fac un pas în lateral, în spate, și să demisionez”. Vicepremierul spune despre mita dată ANAF că a fost o „şpagă de supravieţuire” 

Celălalt, fost primar și fost șef la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, nu a recunoscut nimic și nici nu cred c-o va face. Ăsta are școala vieții, nu-i medic. Sigur, el nu a luat și nici nu a dat șpagă. A dat doar niște informații premergătoare unui control la hotelul unui prieten. Altfel spus, ca orice zmeu care se respectă, și-a aruncat buzduganul înainte de sosire… Evident, gratis, mamă soacră.

Piedone, prins într-o interceptare accidentală la Sinaia. Convorbirea, purtată de pe telefonul șoferului, a ajuns la DNA | Stenograme 

Totuși, cu un șpăgar sau doi nu se face primăvară, pentru că sistemul care a permis unor oameni ca ei să ajungă la putere, a rămas bine mersi „la butoane”.

S-a dezbătut mult cazul Anastasiu și, desigur, părerile sunt împărțite. Surprinzător, într-o Românie ce pare în prag de explozie socială – dacă e să luăm în considerare vehemența comentatorilor față de orice faptă de corupție – s-au găsit oameni care să-i ia apărarea lui Anastasiu. Și înainte, dar și după conferința de presă în care a încercat să refacă momentul lui Băsescu din 2004 cu acel „dragă Stolo” udat cu lacrimi.

 Sursa: realitatea.net

Greu de înțeles. Omul ăsta, ajuns vicepremier, împreună cu asociatul lui, au avut niște probleme cu statele de plată ale angajaților (varianta oficială), ilegalități pentru care inspectoarea de la ANAF ar fi propus un contract de consultanță cu o firmă a familiei ei, contra sumei de 2000 de euro lunar. Timp de opt ani (între 2009 și 2017). O nimica toată pentru ditamai firma lui Anastasiu și asociatul.

Se pare, totuși, că faptele au fost ceva mai grave decât niște simple „greșeli de întocmire a statelor de plată”. Pare-se că distinșii domni au „uitat” să plătească contribuțiile angajaților pentru o parte din salarii, prejudiciind atât statul, cât și angajații cu pricina. Nu a fost ca la „non-stopul” de la parterul blocului, cu salariul minim pe statul de plată, iar restul în mână, la „negru”, dar nici departe. Să-i zicem că restul a fost dat sub formă de „diurnă” sau altfel, important era ca pentru acele sume să nu fie obligatorie plata contribuțiilor la pensii și sănătate.

Ei bine, acest om care a plătit șpagă unui inspector ANAF care-i asigura „protecția fiscală” – timp în care domnia sa și asociatul său s-au mai îmbogățit un pic – a făcut parte din echipa de sfătuitori a premierului care a propus sau măcar susținut că pensionarii trebuie să plătească 10% din ce depășește 3000 de lei pentru „sănătate”.

Tocmai el care, timp de 8 ani a „driblat” sistemul…

Tot dumnealui a fost printre sfătuitorii premierului în problema reformei companiilor de stat pe criterii de performanță, deși cea mai mare competență pe care o avea în domeniu se pare că era știința cumpărării protecției fiscale prin șpăgi lunare, cică „de supraviețuire”. Și, culmea, șpăgile erau decontate pe firmă!

Multe întrebări rămân deocamdată fără răspuns.

Știa fostul președinte interimar și actual prim-ministru, despre activitățile lui Dragoș Anastasiu în domeniul „șpăgii de supraviețuire”? Dacă știa, problemele se cam complică pentru domnia sa. Nici măcar cu simpatia de care se bucură pentru fermitatea măsurilor luate până acum, dar mai ales pentru promisiunea că vor urma cele cu adevărat dorite de români, nu va putea rămâne premier dacă se va dovedi că a trecut cu vederea trecutul de șpăgar al consilierului său.

Dar nici dacă n-a știut nimic până a fost dezvăluit de presă, nu va fi simplu. Orice consilier și-ar dori președintele sau premierul României, anumite instituții ale statului au obligația să-i informeze pe cei doi despre profilul consilierului propus, despre istoricul său, obiceiuri, anturaj, opțiuni politice, obiceiuri sexuale, amantă/amant și așa mai departe. Adică, tot ce poate reprezenta o vulnerabilitate pentru Președinție, Guvern, România. Desigur, una dintre instituții ar fi SRI.

Alta ar fi Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS), instituție aflată în subordinea Guvernului și sub directa coordonare a secretarului general al guvernului. De fapt, acest Oficiu este singura instituție care oficial trebuie să ofere siguranță celor doi înalți demnitari pomeniți în ce privește „siguranța în serviciu” a consilierilor, miniștrilor, secretarilor de stat etc., sub forma unui certificat ORNISS.

Este momentul să facem cunoștință cu câteva persoane implicate, conform funcțiilor pe care le dețin, în acordarea certificatelor ORNISS membrilor guvernului, inclusiv vicepremierilor.

Directorul ORNISS este un domn cunoscut pentru trecutul său nu foarte îndepărtat, când conducea, contra unor salarii nesimțite, Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF): Nicu Marcu. Domnia sa, a gestionat două mari falimente în domeniul asigurărilor, City Insurance și Euroins, care au generat scumpirea RCA.

Drept răsplată pentru aceste „reușite”, domnul Nicu Marcu a încasat, în 2022, 15 salarii, de câte 12.500 de euro fiecare, după care și-a mărit salariul la 16.000 de euro, a încasat prime de zeci de mii de euro…

Sigur, a mai avut și alte bube-n cap, astfel că a fost eliberat din funcție, dar fostul premier Marcel Ciolacu nu a putut pleca din fruntea guvernului până nu l-a numit în fruntea ORNISS (28 martie 2025) tocmai pe cel care a curățat piața asigurărilor, Nicu Marcu.

Ciolacu (stg.) și N. Marcu (dr.).  Fără legătură cu acest subiect, în centrul imaginii, Mugur Isărescu

Sursa: facebook

Secretarul general al Guvernului Bolojan este Ștefan-Radu Oprea (PSD) care, după cum spuneam, este coordonatorul direct al ORNISS, deci șeful direct al lui Nicu Marcu, cel numit de Marcel Ciolacu.

Cum s-au dat acele certificate ORNISS pentru Anastasiu?, chiar nu mai știu ce să cred… Cum nu știu ce să mai cred despre siguranța lui Bolojan în guvernul pe care îl conduce…

Ștefan-Radu Oprea este coleg de partid cu Marian Neacșu, vicepremier – despre care se spune că ar dori să-i ia locul lui demisionarului Anastasiu, cunoscut „șpăgar de supraviețuire”, la conducerea grupului de lucru însărcinat cu reforma companiilor de stat. Reformă căreia Ștefan-Radu Oprea i s-a opus tocmai pentru că PSD îl voia pe Neacșu ca șef al reformei companiilor de stat.

Încurcătură mare, nu-i așa?

Dacă-i așa, s-o simplificăm. Oprea, secretarul general al guvernului și coordonatorul ORNISS (condus de Nicu Marcu, cel numit de PSD), a fost trimis în judecată în 2016 pentru evaziune fiscală și spălarea banilor alături de partenerul său de afaceri. După achitarea prejudiciului și plata unei amenzi administrative, dosarul a fost clasat de Parchetul general.

Sigur, nu are cazier, dar nici Anastasiu nu are și nici nu a avut.

În schimb Neacșu a avut cazier, pentru că fost condamnat definitiv în 2016 la șase luni de închisoare cu suspendarea excutării pedepsei, pentru conflict de interese (infracțiune de corupție prin abuz de putere).

Ce să mai credem acum? Or fi un evazionist și-un corupt mai demni și mai etici decât un șpăgar?

Cât despre permierul Bolojan nu ne rămâne decât să sperăm că va rezista cu atâtea „Maici Tereza” care-l înconjoară în guvern.