E problema cea mai dezbătută prin presă și nu numai după victoria lui Nicușor Dan la prezidențiale.

Oare cum se explică că peste cinci milioane de români cu drept de vot sunt în stare să aleagă un individ care, în afara faptului că este un scandalagiu, nu se distinge prin nimic? Dar absolut nimic.

Și asta în situația în care adversarul său a fost un matematician de talie mondială, un om care a demonstrat în fruntea Bucureștiului că se pricepe și la administrație. Și toate astea fără să facă paradă, dimpotrivă.

Cum se poate așadar ca site-urile de socializare să fie pline de postări în care Simion este prezentat ca soluția salvatoare, iar Nicușor Dan o eroare umană folosită de „sistem” pentru a menține controlul asupra celor mulți și neajutorați. Pentru că asta este ideea. Cei care sunt de partea lui Nicușor sunt făcuți praf și pulbere de ceilalți, fără să conteze că printre susținătorii lui îi regăsim pe toți intelectualii de frunte ai țării.

Deștepții, cum ar veni, sunt de partea lui Nicușor, în timp ce ăialalți își taie, demonstrativ, pașapoartele și diplomele – nu, permisele de conducere, nu – de nervi și de frustrare. Nu se poate, nu-i așa, ca masculul Simion să fie înfrânt de un Mucușor acolo.

Uite că se poate, iar acest fapt m-a făcut să nu renunț la titlul care mi-a venit în minte spontan în timp ce mă gândeam la toate astea.

Eroarea pornește atunci când îi opunem pe deștepți proștilor. Fiindcă pe partea aialaltă, a susținătorilor lui Nicușor, despre asta este vorba. Deștepții contra proștilor, asta ar fi rezolvarea din ambele părți. Și pe urmă se miră că nu se pot înțelege, fiecare ține ca prostul la punctul lui de vedere.

Toate astea în situația în care soluția este simplă și la îndemână pentru fiecare parte. În politică, nu e vorba despre inteligență. Chiar dacă inteligența este nițel altceva decât deșteptăciunea. În politică e vorba de emoții și interese. Este cât se poate de evident că societatea românească a ajuns într-o stare de nemulțumire generală privitoare la cei care ne conduc și ne administrează de peste treizeci de ani, la politicieni, adică.

Ei, de aici începe problema. De aici începând ar fi nevoie de ceva inteligență și cultură pentru a alege soluția sau omul adecvat să ne scoată din acest impas. Numai că șaptezeci la sută din populație – asta oriunde în lume, nu doar în România – sunt dotați cu o inteligență medie. Din acest punct de vedere cei care sunt pe bune dezavantajați intelectual reprezintă cel mult douăzeci la sută din populație. Așa cum cei superdotați reprezintă mai puțin de zece la sută.

Altfel spus nu este vorba despre inteligență. Opoziția dintre deștepți și proști în alegerile care țin de politică, cum ar fi, în cazul nostru, alegerea președintelui, nu explică nimic, doar creează tensiuni în plus între părțile aflate în opoziție privind alegerea.

Dacă însă vorbim de cultură și educație, treaba se schimbă. Mai precis de educație în primul rând, ca un element de bază, de pornire a culturii fiecăruia dintre noi. Iar aici, dacă trecem de cei șapte ani de acasă, dăm de școală. Nu de alta, dar și cei șapte ani de acasă depind de școală. De școala părinților, normal.

Și uite că fără să ne dăm seama am ajuns la școală. Nu mă laud, dar aici, ca fost profesor, atât la liceu, cât și la universitate, am ceva experiență.

Decăderea școlii românești a început imediat după decembrie 1989. Și nu pentru că cea de dinainte ar fi fost bună, ci tocmai pentru că nu s-a pus nimic nou în loc. Mai mult decât atât, chiar dacă controlul ideologic a dispărut, au apărut obiceiuri noi care au dus sistemul de învățământ în starea dezastruoasă în care se află acum.

În afara câtorva școli de elită, sistemul este infestat de incompetență și corupție. Diploma a devenit o hârtie care poate fi obținută contra cost sau pe bază de relații. Sistemul mișună de pedagogi falși, descurcăreți și gata să facă oricând compromisul. Pentru că sunt deștepți, nu-i așa? Știu să se descurce, chiar dacă habar nu au de meseria de dascăl.

Acesta este sensul în care deștepții sunt opuși proștilor. Nu e vorba de educație sau cultură, e vorba de talentul de a te descurca indiferent de problemă sau situație. Sistemul produce „deștepți” pe bandă rulantă, adică indivizi fără educație și cultură, cel mult mediocri intelectual, dar care, având în vedere diploma și alte cele, se cred și se dau deștepți.

Problema cu Simion sau Georgescu, asta ca să nu vorbim de cei care stau lângă ei sau în spatele lor, este că se cred și se dau deștepți. Nefiind dotați sau talentați, având o cultură precară, n-au cum să aprecieze competența, cinstea și onestitatea.

Din acest punct de vedere, victoria lui Nicușor Dan este mai mult decât o simplă victorie politică. Avem pentru prima dată în fruntea sistemului politic un om mai inteligent decât media, educat, umblat la școli ca lumea – cei de la Sorbona l-au și felicitat – și care, ca un adevărat matematician ce este, are în cap rezolvarea problemei, găsirea soluției corecte.

Numai că cei care se cred și se dau deștepți sunt foarte supărați acum. Și nu doar la AUR sau la POT. Chiar și la PSD sau PNL. Șansa noastră, a cetățenilor, este ca Nicușor să reziste, să nu capituleze în fața celor despre care până și noi știm că nu sunt deștepți.

Doar se dau…

Citește și:

Fonduri europene de peste 50 milioane euro pentru înfrumusețarea orașelor din Regiunea Vest