Ne imaginam cu totul altfel sărbătoarea de 80 de ani a Bătrânei Doamne. Acum ceva ani ne imaginam o sărbătoare surpriză a unei doamne cu riduri, obosită de trecerea anilor, dar cu zâmbet… O sărbătoare la care să ne bucurăm cu toții, împreună, indiferent că drumurile alături de ea ne-ar duce la Tauț, Becicherecu Mic, Șelimbăr, Cluj sau Arena Națională. Dar noi, cei care o admirăm, niciodată n-am fost mai dezbinați.

Ne imaginam o sărbătoare mare la ea acasă, pe Francisc Neuman, dar Bătrâna Doamnă de astăzi nu mai are zâmbet și a ajuns chiriașă chiar la ea acasă… Nici șarm nu mai are. Are doar amintiri, unele superbe, altele de coșmar. Cuceritoare, elegantă, zeci de ani la casa ei construită de baron, doamna care astăzi împlinește 80 de ani și umblă sprijinită de un baston a mai rămas cu ceea ce nu-i poate lua nimeni: istoria. Atât…

Acum, însă, cei 80 de ani o prind cu datorii la întreținere și la cămătari, ba chiar și la Finanțe, o găsesc fără o casă a ei, stând în chirie.

După o bătrânețe zbuciumată, una în care, în urmă cu 11 ani pierduse aproape totul, s-a lăsat în grija nepoților, nepoți în care a avut mare încredere atât ea cât și admiratorii ei. Lăsată fără bani și fără casă, nepoții de care scriam mai sus au luat credite în numele ei, iar datoriile au tot crescut apoi, an de an…

Am vrea să ne bucurăm de ziua de astăzi dar ne e tare, tare greu. E greu pentru că UTA, bătrâna doamnă despre care scriam, este într-o gravă criză de identitate, condusă de un „nepot” asumat doar verbal, care nu apare în organigramă, este pregătită de un personaj care nu știu ce e, agent de jucători sau antrenor și este reprezentată în teren de niște nume care în cea mai mare proporție au apărut pe la Arad în vara trecută și vor pleca, cei mai mulți dintre ei, în această vară…

Cei mai mulți dintre cei care îmbracă tricourile roș-albe nu cunosc istoria acestui club, nu știu celebra frază „șase titluri, două cupe” și habar nu au cine e Petschovschi, Coco Dumitrescu, Farmati, Domide, Broșovschi sau Coraș. Când s-a stins din viață Gabi Biro n-am văzut vreo declarație a vreunui jucător din vestiarul „construit” de Rednic pentru că habar nu aveau cine e…

Am vrea să ne bucurăm de ziua de astăzi, dar ceea ce vedem e doar o poleială la mizeria în care trăiește la 80 de ani Bătrâna Doamnă. Din doamna elegantă a anilor 50 sau 70, acum poartă doar gablonțuri, pentru că bijuteriile i-au fost vândute sau amanetate, și se milogește pe la Primărie pentru câte o subvenție.

Iar nepotul în grija căruia s-a lăsat e în veșnic conflict cu cei care o admiră, cu fanii ei, asta în timp ce nu-și plătește cu lunile angajații dar nici întreținerea…

Cred că toți cei care astăzi spunem „La mulți ani, UTA!”, o spunem unui simbol, unei stări de spirit, unui fenomen social chiar, așa cum este UTA în Arad, dar pe majoritatea dintre noi ne doare să vedem că acest simbol se scaldă în datorii imense și se zbate în mediocritate.

Nu ai cum să îmbraci acel tricou legendar pe care l-au purtat toți cei enumerați mai sus și să te prezinți cum te-ai prezentat cu Slobozia. N-ai cum să porți acel tricou și să fugi acasă sau să refuzi să urci în autocar pentru că sunt datorii financiare. N-ai cum să porți acele tricouri și să întorci spatele suporterilor care te însoțesc la Iași, Botoșani, Galați și prin toată țara, fie că e caniculă, fie că e îngheț.

Și n-avem cum să nu ne gândim că astăzi pierde cu Sepsi. Ar durea mult prea tare...