Încep cu sfârșitul, cu manifestarea pro Europa din Arad, în fața statuii „ostașului eliberator” din spatele teatrului.

Mă rog, cu statuia aceea sunt mai multe probleme, cea mai importantă ar fi că celebrează „eliberarea”, urmată și de ocuparea țării din 1944 orchestrată de sovietici. Și a fost înălțată în locul pregătit pentru statuia Libertății, e drept, ungurească, care a fost îndepărtată de acolo între cele două războaie mondiale.

Da, nu se prea știe că în 1956 între Ungaria și România s-a născut o înțelegere privind reamplasarea statuii Libertății, însă revolta antisovietică din Ungaria a pus capăt pregătirilor.

Oricum, statuia aceea era parcă mai potrivită acum ca loc de adunare, având în vedere că apartenența noastră de Europa este amenințată înainte de toate de Uniunea Sovietică redevenită din nou Rusia.

Dar asta este, a fost bine și așa. S-au găsit câțiva arădeni, nu mulți, dar așa e la Arad, care au ținut să ne amintească o realitate de când îi lumea și anume aceea că Aradul, indiferent de cine aparținea pe moment (unguri, turci, austrieci, ruși și în cele din urmă români), a fost, este și să sperăm ca va fi și în continuare un oraș european.

Până și evenimentul monden din sala Filarmonicii, organizat în paralel cu minuscula demonstrație EuRo Manifest în ploaie se încadrează oarecum în această realitate a Aradului european. Chiar dacă, așa cum am mai pomenit aici, nu ar fi cazul ca sala Filarmonicii – cea cu o acustică de excepție pe vremuri – să fie transformată în sală de restaurant cu această ocazie. Și chiar dacă, dincolo de excelență, este un foarte bun prilej pentru elita politică a Aradului, în frunte cu Gheorghe Falcă, să își prezinte ultima achiziție din colecția de haine europene de clasă. Păcat – sau nu? – că Domnul Cionca n-a putut participa, fiind plecat, împreună cu Sergiu și Andrei, la Ungheni, în Republica Moldova. Ceea ce nu l-a oprit să posteze, în opoziție cu șeful și cu Bibi, una antisuveranistă despre democrația în România. Asemănătoare celor publicate în ultimele zile de Andrei. Da, de Ando vorbim, desigur.

Și asta chiar în zilele în care interimarul Bolojan deschide Cotroceniul pentru public, venind în blugi, fără cravată și bodyguard să ne comunice că de acum încolo palatul va deveni ceea ce trebuie să fie un astfel de palat în astfel de vremuri: un fel de muzeu pentru ca omul european să își petreacă elegant și rafinat timpul liber în week-end.

Și dacă tot am ajuns la Bolojan, ia să vedem noi culisele numirii noului prefect de Arad. În fond, dincolo de scandalul alegerilor și de scamatoriile lui Donald Trump, ar fi evenimentul cel mai de interes pentru un arădean care se respectă și se și mai consideră european.

Chiar un european suveranist, ca să împace și capra și varza.

Ideea este că și în spatele acestor schimbări la nivelul prefecturilor îl putem bănui pe bihoreanul nostru de care ne pregătim să ne legăm de ani buni de zile printr-o șosea rapidă.

Hotărârea de guvern privind schimbarea unor prefecți și subprefecți a fost publicată încă în 28 Februarie, Aradul nefiind vizat atunci. E vorba de pregătirea alianței PSD-PNL-UDMR pentru ce va să vină după alegerea președintelui, de posibilitatea unei guvernări în continuare, chiar dacă prim-ministrul se va schimba. Este evident că cele trei partide își pregătesc mutările ca să iasă cât mai bine, schimbarea prefecților fiind o mișcare în acest sens.

Amânarea numirii lui Mihai Pașca cu aproape două săptămâni poate indica ceva neplăcut pentru PNL-ul arădean, în frunte cu Gheorghe Falcă. Pașca fiind creația europarlamentarului, se vede treaba că până la urmă s-a întâmplat așa cum a dorit acesta. Cel puțin până la proba contrară, având în vedere că da, Pașca a ieșit de sub pelerina lui Falcă, numai că, așa cum se vede, nu este un discipol care nu vede și dincolo de Nașul.

Vom trăi și vom vedea, cert este că arădeanul nu are treabă cu astfel de mici jocuri politice, așa cum nu are treabă prea multă nici cu Europa și nici cu războiul din Ucraina.

Important e ca el să se simtă bine, o afacere acolo, alta dincolo și mai vedem noi.

Și ca să fim și mai concreți, treaba pentru arădean este simplă de tot. Indiferent cine e la putere, n-ai ce face, asta este, toți mint și fură. Așa că ar fi bine unul care i-ar schimba pe toți, unul care se are bine și cu Putin, și cu Trump, așa, să știm o treabă. Dar uite că l-au faultat, așa că asta este, Dumnezeu cu mila și să ne vedem de treburile noastre.

Spun toate astea fiindcă este cât se poate de clar că și la Arad – oraș tradițional european, cum am spus – așa numiții suveraniști au priză. Chiar nesperat de mare.

Și asta în situația în care avem lângă noi unu, unu așa ca noi, simplu și doritor de bine.

Poate tocmai de aceea nu-l băgăm în seamă. Nu se poate ca ăsta să iasă victorios. Fără ruși, fără Trump, doar așa pentru că e ca noi și crede că se poate face ceva cu ăștia care ne sug sângele din cele mai vechi timpuri.

Uite și acum: se numesc pe funcții între ei, se premiază tot așa și atunci se miră că lumea nu mai are încredere în ei și caută salvarea.

Mai precis Salvatorul…

Și între timp se piaptănă…

Citește și:

Șase personalități și doi tineri olimpici, premiați la Gala Elitelor Arădene 2025 | Galerie foto