Nu cred că există comunicator în România care să nu se prevaleze de cunoscuta expresie „tăcerea e de aur”, chiar dacă mulți nu-i cunosc pe de-a-ntreg sensul și o interpretează ut bovi.  Totuși, câteodată – e drept, rar – comunicatorii ne surprind cu o adevărată limbariță, pusă, de cele mai multe ori în slujba șefilor de instituții, alteori, chiar a instituțiilor. Și asta, nu pentru a comunica vreun fapt important cetățenilor, ci pentru a spăla imaginea șefilor sau a instituției.

Nu despre comunicatorii autorităților publice arădene vorbesc, oricât de tentant ar fi și oricâte exemple îmi oferă dumnealor.

Încă mai cred că sunt capabili să înțeleagă corect raportul dintre subordonare și adevăr sau diferența dintre obediență și subordonare.

De această dată vorbesc despre comunicatorii Poliției Române care, după ce petiția pentru modificarea OUG 84/2024 (de modificare a Codului rutier) a fost semnată de peste 140 de mii de cetățeni, au transmis un comunicat amplu (vezi AICI) și o precizare (vezi AICI) în care se încearcă justificarea prevederilor contestate. Destul de neconvingător, totuși, lăsând senzația că mai bine tăceau.

Surprinzător și supărător este, în primul rând, tonul folosit de comunicatori, țâfnos și mai degrabă imperativ decât explicativ. Lipsesc doar câteva expresii cazone, de genul „și să nu mai aud o vorbă” sau „și cu asta, basta”, chiar în acele pasaje în care explicațiile sunt ușor (!) pe lângă lege.

Bunăoară, ne „ordonă” stimații comunicatori că retragerea permisului de conducere celor care „refuză să respecte obligația legală de a se supune testării” este o măsură administrativă. Se acreditează, deci, ideea că această măsură nu este o sancțiune, deci nu trebuie să respecte condițiile impuse de lege pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale, ceea ce este fals.

Sigur, retragerea permisului de conducere este o măsură tehnico-administrativă, doar că nu se poate dispune decât în baza unor date certe, nu pe baza unor indicii.  „Testarea reprezintă doar un indiciu în ceea ce privește posibilitatea ca acel șofer să fi consumat substanțe interzise” – se spune în comunicatul transmis de Poliția Română. Și-apoi, retragerea permisului de conducere, în situația prevăzută în Codul rutier, nu este o sancțiune, cum este în realitate cea instituită de OUG 84/2024.

Cum ar fi dacă toți angajații Poliției rutiere ar fi testați la intrarea în serviciu cu drug testul, iar cine îl „pică” să fie suspendat din funcție, fără plată, evident, până îi vin rezultatele de la INML? Chiar așa, de ce nu sunt testați toți polițiștii, inclusiv șefii, la intrarea în serviciu? Poate ne vor spune distinșii comunicatori într-un comunicat viitor.

Pentru că, un polițist băut sau drogat este un pericol public cel puțin la fel de grav ca orice participant la traficul rutier aflat. Unde mai pui că, spre deosebire de ceilalți conducători auto, polițistul este și înarmat.

Nu de altceva, dar sunt atâtea indicii că și polițiștii consumă alcool sau droguri (vezi AICI).

Revenind la „măsura administrativă”, retragerea permisului de conducere persoanei care „refuză sau nu poate să se supună testării în vederea stabilirii consumului de substanțe psihoactive ori a concentrației de alcool în aerul expirat”, este, în realitate, o sancțiune. Iar după modul în care este redactată OUG 84/2024, arată ca o răzbunare la adresa celor care, sătui de rezultatele fals pozitive ale drug testelor, refuză să se mai lase testați cu ele.

Inclusiv tonul țâfnos al comunicatului face dovada că scopul modificărilor Codului rutier este de răzbunare pe șoferii care „se opun” dispozițiilor polițiștilor rutieri. Se opun, să ne înțelegem, pentru a se apăra împotriva abuzului de a li se interzice dreptul de a conduce, doar în baza unui test irelevant.

Este o sancțiune pentru că se aplică în urma încălcării unei obligații (aceea de a se supune testării cu drug testul sau alcooltestul), obligație care nu are nimic de-a face cu condusul mașinii și nici cu consumul de alcool sau de droguri. Sancțiune bazată pe o bănuială a polițistului rutier, bazată la rândul ei pe istoricul contravențional, cazierul judiciar sau pe existența unor ambalaje în mașină ori pe ceea ce crede polițistul că ar fi un comportament nefiresc.

Ar fi o măsură administrativă dacă retragerea carnetului ar avea la bază dovada că șoferul nu mai îndeplinește condițiile legale pentru deținerea carnetului. Cum testarea cu drug testul sau cu alcooltestul nu reprezintă o condiție pentru deținerea carnetului, nici refuzul de a se supune testării nu poate constitui motiv pentru retragere. Amănunte pe care comunicatorii Poliției Române ar trebui să le știe.

Este o sancțiune pentru că adevăratul efect al măsurii este suspendarea dreptului de a conduce o mașină pe drumurile publice, până la data confirmării bănuielii, adică, până la primirea rezultatelor de la laborator. Or, „suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat” este, conform prevederilor Codului rutier, art. 96, alin. 2, litera b), sancțiune complementară.

Pe de altă parte, retragerea permisului de conducere (și nu reținerea, cum ar fi fost normal să se numească măsura) este o șmecherie menită să acopere ilegalitatea aplicării unei sancțiuni fără nicio probă, doar în baza unor bănuieli. În fapt, se sancționează cu așa-zisa retragere refuzul de a se supune testării (cu drug testul sau alcooltestul), nu conducerea sub influența unor substanțe interzise.

Și-atunci, care o fi marele pericol social la care fac referire comunicatorii Poliției Române în comunicat? Probabil refuzul de a executa „ordinele” polițiștilor rutieri mai bănuitori constituie o faptă cu un grad de pericol social foarte mare.

Nu există nicio justificare pentru suspendarea dreptului de a conduce autovehicule, fie prin retragerea, fie prin reținerea permisului, pentru refuzul de a te supune unui test nesigur și irelevant, de vreme ce oricum testul trebuie confirmat prin analiza unor probe prelevate la laborator. Pentru că doar rezultatul de la laborator poate fi probă și motiv pentru luarea unor măsuri sancționatorii.

Evident, nici un om rațional nu ar refuza testarea, dacă nu i-ar fi imediat suspendat dreptul de a conduce, în baza unui test nesigur cu drug testul. Să nu uităm că mulți dintre cei ce dețin carnet de conducere trăiesc din șofat, or această „retragere” în baza unei bănuieli înseamnă, totodată, interzicerea sau împiedicarea exercitării unei meserii. Și asta, repet, doar în baza unei bănuieli.

Prin urmare, dincolo de tonul cazon al comunicatului, explicațiile comunicatorilor sunt lipsite de logică și de fundament juridic. Ca să nu le spunem altfel. Doar pentru că „ordoni” că „măsura administrativă” este menită să elimine un pericol pentru participanții la trafic, nu înseamnă că ai și dreptate.

Sau, doar pentru că, la fel, „ordoni” că suspendarea dreptului de a conduce se face prin retragerea carnetului de conducere, nu prin reținere, nu înseamnă că Universul se reașează în funcție de cum numești acțiunea.

În fond, nici Putin nu recunoaște că a declanșat un război, ci o operațiune militară specială, nu?

„Este necesar ca cetățenii să se informeze cu privire la medicamentele pe care le consumă și să citească atent prospectul ori să se consulte cu un medic, deoarece unele medicamente sunt contraindicate pentru condusul autovehicolelor” – este „sfatul” obraznic pe care ni-l dau comunicatorii Poliției Române. Răspunsul l-au dat medicii legiști:

Legiștii critică OUG antidrog: Lasă loc de abuzuri. Macul, dar și multe medicamente precum codeina, vor da reacții pozitive 

Din păcate, Poliția Română fie este depășită de situație, fie a luat-o pe un drum periculos al impunerii unor sancțiuni în afara legii. Indiferent care este varianta adevărată, astfel de acțiuni de comando legislativ trebuie să înceteze. Cu atât mai mult cu cât în fruntea Ministerului Afacerilor Interne este un jurist.

Da, drogurile sunt o mare problemă și în România și se impun măsuri drastice mai ales împotriva celor care le aduc în țară și le distribuie. De aici trebuie pornită lupta împotriva drogurilor, nu de la conducătorii auto care mănâncă prăjituri cu mac sau iau Nurofen.