Încetinitorul de particule – Încă un pic și vom fi cea mai fericită țară din Europa. De Arad să nici nu mai vorbim…





Ghiță is back, dar despre asta ați aflat de la Valer. Mai precis despre semnificația declarațiilor din săptămâna trecută a primului om din Arad.
Doar atât înainte de a intra în noroiul pe care îl vom străbate: Falcă joacă tare și subtil, învârte rahatul de ți-e mai mare dragul. Mai ales dacă ești creația lui și în continuare în grații. Doar așa, dacă tot ne apropiem de sărbători, el e șarpele din Paradisul arădean înainte de termen.
Nu am greșit când am scris Paradis. Un sondaj al UE ne scoate printre cele mai fericite și mulțumite (satisfaction) țări din Uniune, la egalitate cu Polonia și Finlanda, mult mai fericiți ca Germania sau Franța. Asta ca să nu mai vorbim de Ungaria sau Bulgaria, aflată pe ultimul loc al satisfacției europene. Ca să ne înțelegem bine: în UE numai Austria este mai fericită ca noi.
E de înțeles, uite așa am găsit în cele din urmă explicația la opoziția urmașilor lui Franz Iosif la intrarea noastră în Schengen. Știu ei bine, mult mai bine ca cei de la Bruxelles – Bruscles pentru Domnul Falcă – ce riscă cu intrarea noastră. În mod evident își vor pierde întâietatea în fericire, iar dacă intră și Bulgaria, gata, canci, ca s-o spunem pe aia dreaptă. Dar problema cea mare suntem noi, cei predestinați să fim fericiți indiferent de circumstanțe și consecințe.
Și ce-i dacă la noi nu mai există partide, mai precis toate sunt la fel? Cu atât mai bine, un motiv în plus să ne apuce râsul. Acuma nu mă înțelegeți greșit: râsul nu este neapărat un semn al fericirii, știu asta. Poți să faci haz de necaz, să râzi nervos sau a lehamite. Deci nu de asta vorbim, ci de sentimentul de bunăstare și fericire în care doar austriecii ne întrec în UE. Și am și văzut de ce.
Uite, de exemplu, fiindcă până la urma urmei suntem arădeni cu toții, ce fericire pe noi de o vreme. Trotuarele sunt în lucru, chiar dacă trebuie din când în când să mai refacă ce au făcut înainte, Piața Catedralei e de un kilometru pe ultima sută, tot așa și podul peste Mureș, dar toate astea nu au cum să ne strice buna noastră dispoziție. Ajunge să ne amintim de zâmbetul copleșitor al lui Bibi sau de explicațiile savante ale lui Falcă ca să ne apuce râsul. Și unul sănătos, nu așa treacă-meargă. Și dacă ne aflăm la Târgul de Crăciun sau chiar sus pe roata aceea zisă panoramică din care îl poți vedea la repetiții pe Zoli Lovas.
Sau să facem o plimbare pe Malul Mureșului. Să ne uităm la clădirea de lângă podul care duce nicăieri, să admirăm în depărtare poarta Cetății în care nu poți intra, dar să ne bucurăm că târgul s-a mutat după teatru. Așa că, făcând un mic ocol, putem să ne distrăm la monumentul din fața cinematografului penticostal, numit pe vremuri Dacia. După care, pe drumul de întoarcere spre roată, putem face un ocol până în piața Catedralei, să ne imaginăm cum va arăta acolo o statuie călare a regelui Mihai. Și atunci să nu te simți fericit, venind pe Mețianu spre roata cea panoramică din care se vede Zoli?
Făcând încă o tură, în fond nu te costă decât vreo treizeci de lei, te poți împlini pe îndelete de fericirea care a cuprins țara acum în ajunul noului an. Pentru că, am uitat să spun, am ieșit pe locul doi la fericire în 2022. Pe când era epidemie și alte cele, dacă ne gândim la anul care trece acum, nici nu se mai pune problema. Iar dacă ne gândim că la anul intrăm în Schengen, e evident că am ajuns pe primul loc în topul fericirii europene.
Fără să mai vorbim de puzderia de alegeri de la anul. Patru, cel puțin, iar asta se știe de la Caragiale încoace, nu poate fi nimeni mai fericit decât un român aflat în alegeri. Distracție maximă, ce mai! Una la mână că n-ai treabă, n-ai griji pe cine să alegi, că oricum nu contează. Că va ajunge Șoșoacă președinte, vă dați seama. Dar poate să ajungă și Boc sau Ciolacu, tot acolo e. Cel mai fain ar fi să ajungă ăla, fost șef de galerie, nu de alta, dar măcar se pricepe la fotbal. Și unde poate fi fericire mai mare ca la fotbal? La anul vom juca la Europene, UTA e încă în prima divizie, ce ne mai trebuie?
Niscaiva bani, ar fi bine. Prețurile cresc, Compania de Apă din oraș tocmai și-a dublat aproape prețul de metru cub de apă, noroc că la bere și la vin, asta ca să nu mai vorbim de șnaps sau pălincă, țuică, cum vă place, inflația nu este chiar atât de mare. În fond, până și asta te poate face fericit: să te uiți la cei din jur încercând, fiecare cum poate, să se descurce.
Așadar, precum se vede la fața locului, nimic nu este întâmplător: fericirea nu este dată de realizări, împliniri și alte asemenea. Uitați-vă la noi, dragi europeni și luați aminte: adevărata fericire este atunci când nu ai niciun motiv să fii fericit și tu, totuși, ești.
Iar dacă intri și în Schengen, după ce îi pui și pe austrieci acolo unde le este locul, ei, atunci să vedeți fericire…
Comentariile portalului
Aha, dacă realizarilee sunt în funcție de datele dan biblie, probabil că autostrăzile se vor face până la apoca lipsă! Aia mare, sau mică, nu mai contează...
Poate nu ar strica să vă documentați ceva mai atent. Veți putea observa că procesiunile ortodoxe legate sau inspirate din viața lui Iisus (deci, inclusiv drumul crucii) (...)
Sa-mi spuna cineva de ce acesti calugari copiaza Via Dolorosa de la Romano Catolici. Biserica Ortodoxa nu are " Drumul Crucii" inclus in randuiala bisericeasca . In nici o carte de cult (...)