Titlul e cam pe invers, dar asta să nu vă ducă cu gândul la alte cele…

În cele ce urmează voi spune punctul meu de vedere despre parteneriatul public-privat, o formă de organizare economică în mare suferință pe la noi. Nu doar aici la Arad, în toată țara. Cum vom vedea, motivele acestei „rețineri” sunt tipice și spun multe despre societatea în care trăim de o vreme încoace.

Despre ce ar fi vorba, deci?

Nimic mai simplu: firme particulare asociate cu administrația pentru realizarea unor investiții sau servicii de interes public. Legi există, formele în care se pot face aceste asocieri sunt stabilite. Și atunci de ce nu se fac, totuși? Sau se fac așa sporadic și mai mult pentru favorizarea așa-numitelor firme de casă sau recompensarea unor indivizi care știu cum și la ce uși trebuie să bată.

Revin asupra ideii mai spre final, acum să vedem la ce ar folosi aceste asocieri, care ar fi avantajele și domeniile în care ar fi chiar binevenite.

(sursă foto: Ambasada României în Franța)

Ideea de bază este combinarea întru eficiență a doi factori: cadrele și bugetele administrației cu inițiativa privată, evident orientată spre eficiență și câștig. Administrațiile din toate timpurile, marcate de metehnele birocrației excesive, suferă atunci când e vorba de performanță. Între atâtea moașe, de regulă, copilul se pierde, dar nu ai pe cine să iei la refec, fiindcă birocrația tocmai asta înseamnă: toți se fac că lucrează, dar nimeni nu răspunde pentru eșec. E vorba de multe aici, de investiții, desigur, dar și de servicii, mai ales.

Dacă luăm Aradul la rost, ajunge să ne gândim la promisiunile deșarte ale administrației cu garajele subterane sau să observăm haosul ce stăpânește majoritatea instituțiilor de cultură, în frunte cu Filarmonica, și lista poate continua mult și din rău în și mai rău. Centrul Municipal de Cultură, pușculița administrației din care finanțează tot felul de manifestații în interes de imagine și propagandă, este exemplul cel mai bun pentru eficientizare prin parteneriat public-privat, dar la fel ar fi cu Filarmonica sau, ca să ajungem la apropoul acestui text, noul centru cultural la care se lucrează pe sub tejghea în aceste zile: Hubul mARTA.

Cu instituțiile de cultură treaba este chiar foarte simplă: pentru a neutraliza tendința birocrației de a se face că muncește, plus favorizarea unor inițiative de natură propagandistică, o asociere cu diferite agenții de impresariat artistic sau asociații particulare de cultură ar însemna ieșirea din acest dolce far niente. Și ca să rămânem tot la cultură, mai precis la divertisment, iată un exemplu plenar în Arad, o manifestare care tocmai s-a terminat nu demult.

Este vorba de Arad Open Air de pe aeroport, organizat de o firmă privată și susținut plenar de administrația controlată tot așa, plenar, de Ghiță Falcă. Numai că această manifestare nu este un exemplu pozitiv, ci tocmai cel negativ care subliniază slăbiciunile sistemul de acum: ar putea fi un PPP, dar nu este. Nu este pentru că firma deputatului liberal ia caimacul, iar administrația, cu mic, cu mare, asigură locul, organizarea și alte cele, câștigul pentru ea fiind strict de imagine și propagandă. Puteți admira „șefii” arădeni fotografiindu-se la AOA ca să vedeți despre ce vorbim. Se poate spune, așadar, că și în acest caz este vorba, nu de un PPP, ci de o firmă de „casă” în acțiune, așa cum Tehnodomus este celebra firmă de casă a PNL Arad pentru investiții în construcții, reparații și întrețineri. Adică o acțiune pentru a ne lua ochii la toți, proștii proștilor din titlul care acum își primește semnificația sa reală și exactă.

Care este deci problema? De ce nu lucrează administrația, recte Primăria sau Consiliul Județean, cu firme particulare în parteneriat public-privat (PPP)? De ce lucrează doar cu firmele celor apropiați de administrație într-un fel sau altul, eliminând din start acele firme private care nu „țin” de ei, venind doar cu competența lor în domeniu și care și-a dovedit până acum această competență și eficiență?

(sursă foto: Ambasada României în Franța)

Și ca să nu spuneți că vorbesc în van, fără exemple concrete, iată unul foarte recent și necunoscut deloc publicului arădean chiar și informat. În timpul scandalului de la Filarmonică la un moment dat a apărut numele unui „impresar” care ar putea prelua administrarea. Nu s-a ajuns însă la nimic fiindcă omul era profesionist și avea pretenții, eliminând din start „obiceiurile vechi” cu Filarmonica controlată propagandistic prin oamenii supuși administrației. Dimpotrivă, le-a prezentat pe scurt un program bazat pe management cultural autentic pornind de la modernizarea sistemului, a organizării, mergând cu colaborări internaționale care ar scoate Filarmonica arădeană în lume. Ca rezultat Filarmonica a concertat în mai la Paris. Și cu asta s-a terminat, fiindcă ai noști ca bradul s-au speriat efectiv de acest impresar care le-a oferit pe loc demonstrații concrete de cum se face față profesionist și adecvat situației în care ne aflăm.

Cum adică: să nu mai depindă de Bibi, Cheșa și Faur ce se întâmplă la Filarmonică? Și mai ales omul de la Bruscles să accepte că se întâmplă și lucruri fără ca el să dea din cap? Să le spună un instrumentist acolo ce și cum?! Să facă bani în plus, să nu mai depindă de ei, să își ia lumea-n cap și să cânte vrute și nevrute cu sala plină!?

Așa ceva este de neimaginat, Doamnelor și Domnilor!

(Ne revenim în partea a doua…).

Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter și Instagram!